4,066 matches
-
copiii mă așteaptă cu zâmbetul pe buze. Trec fără vârstă prin întâmplări, tu ești doar suportul de suflet de care mă țin, n-are cine mă răni merg mai departe fără nicio teamă. Cuvintele tale mă încurajează, îmi pui un surâs pe buze și te zidești în ochi fericită încât mă înveți să aștept în tăcere noaptea care urmează. Dimineața cade peste noi vitează, spațiul se împarte la clipe ne ridicăm din genunchi voioși și totul se schimbă. Referință Bibliografică: Așa cum
AŞA CUM SUNT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366045_a_367374]
-
Acasa > Strofe > Amintire > DE FLORII Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 848 din 27 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi plac florile vii oferite cu lacrimi de rouă, îmi place surâsul lor ... cald din petale, ca surâsul unei femei vinovată de frumusețe. Culorile lor pale fac armonia sufletului curat și-i absorb soarelui lumina. Vă dăruiesc tuturor flori din câmpul meu de gânduri, înrourate și proaspete, ele sunt harul lui Dumnezeu
DE FLORII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366049_a_367378]
-
Acasa > Strofe > Amintire > DE FLORII Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 848 din 27 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi plac florile vii oferite cu lacrimi de rouă, îmi place surâsul lor ... cald din petale, ca surâsul unei femei vinovată de frumusețe. Culorile lor pale fac armonia sufletului curat și-i absorb soarelui lumina. Vă dăruiesc tuturor flori din câmpul meu de gânduri, înrourate și proaspete, ele sunt harul lui Dumnezeu revărsat în frumos în ziua de
DE FLORII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366049_a_367378]
-
înaripate, Spre tărâmuri acoperite de cântec, Și așteaptă primăveri de-un verde aprins să se înnoade în suspin. Viața albastră! Acopre-ma de neliniștile ce se preling, Prin unghere de amintiri rănite. Du-le în munți și acopera-le în uitare. Surâs jucăuș! Promite-mi veri de basm, Prin grădini pline de roua copilăriei. Apoi ascunde-le tardiv în inima mea. Ploaie rebela! Fii tovarășa mea de împliniri. Nu-mi strecura chemarea ta, Prin ascunzișurile genelor ce cad ostenite de zbucium. Suflet
NAZUINTE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365297_a_366626]
-
se părea a fi acru. De această dată, nu numai că nu a refuzat ba chiar a cerut un pahar de vin pe care l-a sorbit ca pe ambrozie. Erica nu era acasă, știa prea bine asta, dar amintirea surâsului ei de odinioară l-a binedispus. Recunoscând scrisul, Erica s-a simțit cuprinsă de căldură. Lipsa adresei expeditorului i-a creat o stare febrilă nădăjduind să o descopere în conținutul scrisorii. Nu a fost să fie așa. Cele câteva cuvinte
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VIAȚA... CA UN SURÂS Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017 Toate Articolele Autorului Prin umbrite de gânduri cărări pașii amintirilor mă poartă prin vis, brațelor mamei să mă dăruiască. Să plec e prea curând, să rămân e prea
VIAȚA… CA UN SURÂS de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365406_a_366735]
-
croit prin raiul desenat de cireșii în floare. Într-un singur cânt îmi murmur uitările, senin primăverii aștern gândul cald, iubitului din sufletul meu îi scriu răvașe cu lacrimi fierbinți... Pe aripi îngerești surâde viața... Referință Bibliografică: VIAȚA... CA UN SURÂS / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2339, Anul VII, 27 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cora Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
VIAȚA… CA UN SURÂS de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365406_a_366735]
-
și nici pe voi nu vă las pe dinafară ! Lăsați-mă să dorm ! Percepându-i înjurătura, oricât de elegant a fost exprimată, adresanții l-au zgâlțâit și mai puternic năucindu-l : - Nu este singură ! A „ recrutat ” o prospătură ! O vrei ?... Surâsul fugar, al fetei ce o însoțise pe Rodica în parc, comprimat în memoria lui ca un resort, a fost eliberat declanșând firescul, mai puternic decât dragostea ce i-o purta Ericăi. Logica, sentimentele, întreaga-i ființă i-au scăpat de sub
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
o vestală a Frumuseții Cuvântului. Îmi strâng clipele și-mi împletesc anii. Ferestrele inimii surâd înflorite. Cine-mi păzește clipa? Cine-mi adună anii? Cine-mi hotărăște destinul? Sublimul Hristic! Frumusețea Dacică a Neamului! Frumusețea umblă împodobită-n Iubire, dând surâsul Făpturii creștine. S-a pogorât din Cer, s-a oprit în lumea lui Hristos, în lumea lui Zamolxe, în Codrul străbun unde cântă viorile apelor, același cântec divin al Moșilor Neamului, care aprinde lumina fiecărei zile. Acolo e untdelemnul bucuriei
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
inimii mele. Mă grăbesc să-l cuprind, mă prinde în nimburile frumuseții sale. Crucea sufletului creștin păzește casa dreptului mărturisitor. Crucea ortodoxă a Națiunii păzește Casa Biruinței lui Dumnezeu. Din zâmbetul Zorilor se aud cântece de cuci și privighetori. Din surâsul sufletului se aud ca-n sărbători cântecele Neamului. Din cântarea Neamului se aud bucuria lui Dumnezeu și a Fecioarei. Din cornișa zării, inima mi s-a deschis ca albia unui râu prin care curge slobod mustul înfierbântat și spumos al
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
de trandafir a Strămoșilor, în suspinul suav de iasomiei al Preamilostivei Fecioare, în sublimul florilor de Salcâm din care se prelinge mierea Duhului Sfânt, în dorul Potirului cel sfânt al mântuirii. În cerdacul Frumuseții simți în gânduri aromate, parfumul zărilor, surâsul sublim al nemuririi. De pe coama anilor mei, luna se ridică veselă și zâmbitoare, ca o boare de aur din grădina lui April, fără ascunzișuri, fără nepăsări, cu tainice chemări... De sub scoarța străbună, picături grele de apă și sânge se revarsă
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
măiastră... Cântă toată splendoarea Primăverii pământului, cu fruntea luminată rezemată de Curcubeul sfinților, cu brațele înflăcărate, care îmbrățișează nemărginirea martirilor, cu gândurile albe, celeste ale poeților în care se țese cerdacul Zilei, cu brâul de Azur al filosofilor, tivit din surâsul serafic al serii, cu brocardul ei verde, sacerdotal, podoabă a demnității nemuritoare, cu mersul ei regal al devenirii, ce calcă senin și-mprăștie miresme... Sub pașii căreia cresc majestos firicelul de iarbă și trilul privighetorii... Făptura aceea Albă este Frumoasa
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
-ne dumnezeirea. Vine ca o Mireasă frumoasă, prinsă în voalul veșniciei ... Se aud foșnetele străbune ale Dochiei noastre, în Doine și Balade. Ochii ei mari, frumoși, albaștrii la fel ca prima poruncă a cerului, cu părul lung de aur cât surâsul soarelui, are sufletul verde în care bate toată dumnezeirea dacilor nemuritori. Este vremea dacoromână în care Frumusețea divină cântă! Este vremea divină în care Frumusețea dacoromână cântă! Este plinirea noastră țesută din Frumusețea lor, care ne-ncântă! Tuturor Românilor dragi
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎNSTRĂINAȚI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1261 din 14 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Nu te mai știu... Nu-ți recunosc paloarea, Parfumul... Și nici umbra n-o mai știu! Cuvântul stins, surâsul, încruntarea, Veșmântu-acesta simplu, cenușiu Nu-mi spun nimic din ce știam de tine! Privirea ta de azi nu are jar Iar mâinile-ți, deodată-mi par străine Și mersul tău e parcă mai bizar. Străini îmi sunt și fluturii de
ÎNSTRĂINAŢI de AURA POPA în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365474_a_366803]
-
Serafice muzici vibrează pe trup; În mine se-nchide o rană mai veche. Zbor către limanul din care-o să rup Eternul ce-mi țiuie azi în ureche. Din neguri, vise răzbat adormite; Culori se trezesc din apusuri de vară. Surâsuri pe buze, ieri, otrăvite, Sărută icoane ca sfântă povară. Îmi înflorește un deget la tâmplă; Aș vrea să dansez, să mă ridic și să strig. Mă mir, dar habar n-am ce se întâmplă, Nu-mi pasă că mâine va
ÎMI ÎNFLOREŞTE UN DEGET LA TÂMPLĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365569_a_366898]
-
Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 986 din 12 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Veronica Mihoc, voioșie și frumusețe în duh Limpezirea și înviorarea spirituală a noastră eșuează întotdeauna, dacă ziua începe cu o dimineață irosită, fără un surâs măcar, de vreme ce râsul în hohote are limitele și timpul lui, fiind ca piatra scumpă: rar, pentru rândașii acestui început de veac românesc. Dar un surâs nici nu costă, nici nu poate spune nimeni că nu ar avea fiecare dreptul la
VERONICA MIHOC, VOIOŞIE ŞI FRUMUSEŢE ÎN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365011_a_366340]
-
înviorarea spirituală a noastră eșuează întotdeauna, dacă ziua începe cu o dimineață irosită, fără un surâs măcar, de vreme ce râsul în hohote are limitele și timpul lui, fiind ca piatra scumpă: rar, pentru rândașii acestui început de veac românesc. Dar un surâs nici nu costă, nici nu poate spune nimeni că nu ar avea fiecare dreptul la el! Șederea măcar o secundă mai mult în nepărăsirea patului, dimineața, o ocupăm cel mai adesea cu rondul matinal pe itinerariul canalelor tv, zăbovind în
VERONICA MIHOC, VOIOŞIE ŞI FRUMUSEŢE ÎN DUH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365011_a_366340]
-
Ediția nr. 990 din 16 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului îmbrățișare, întemnițată toamnă, între vis și ploi. Ard stelele în noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina fără
TREMURĂ 'NSERAREA ÎN AMINTIRE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365043_a_366372]
-
Toate Articolele Autorului Frunzele cad, se aștern că un covor pe cărare. Privindu-le, îmi trezesc nostalgii din trecut. În jurul meu natură se pare că moare, Dar dorul iubirii renaște mai nou, mai acut. Pastelul de toamnă mă îmbie cu surâsul gingaș, Mă-ndeamna să sorb licoarea iubirii târzie. Molatec mă las să lunec pe-acelasi făgaș Ce-am străbătut cândva în anii mei de frăgezie. Referință Bibliografica: A venit toamnă... / Ana Georgescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 997, Anul
A VENIT TOAMNA... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365089_a_366418]
-
de nasul lor! - Vreau să vă spun că tot cam așa va arăta și cabana mea când va fi gata, o să mă pot mândri cu ea, cum vă mândriți dumneavoastră cu căsuța asta! Termenul „cabană“ aduce pe fața femeii un surâs ironic imposibil de cosmetizat. - Domnule Ticu, o clădire cu trei nivele și nu știu câte camere se numește vilă, nu cabană! Orgoliul lui Samuel, mângâiat fără intenție, răbufnește: - Eu am un principiu în viață: când fac un lucru, îl fac cum trebe
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
din partea autorului, dincolo de cărțile sale și am pătruns preț de câteva minute în lotca sa de aur, în care îi plăcea să împingă de obicei multă lună, iar azi... părea neîncăpătoare pentru zeci de oaspeți ce-au venit să împartă surâsul cu el. Odaia din Crivăț s-a deschis larg, pregătită să-și primească oaspeții, iar închipuirea fănușiană din această încăpere era autentificată prin trofeele sale ce se lăsau filmate de ochii curioși ai vizitatorilor. Dincolo de geamul vitrinelor stăteau volumele sale
BUZELE RĂSĂRITULUI AU SĂRUTAT ÎNCĂ O DATĂ NUMELE LUI FĂNUŞ NEAGU de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365184_a_366513]
-
am toată Mi-e dor să știu că e a mea pentru vecie Mi-e dor să fac mereu cu ea o nebunie Dor să o mușc și să o simt cu-nfrigurare Dor să o văd,dor de-un surâs...și dorul doare! Dan Mitrache,Bălcești,01.06.2014 Referință Bibliografică: DOR / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1248, Anul IV, 01 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Mitrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DOR de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365272_a_366601]
-
temătoare-a întrebat: Văd c-aveți atâtea prafuri și sticluțe mii și mii Vreau să cumpăr un miracol, se găsește-n farmacii? Am un frate bolnăvior despre care tata spune Că se poate vindeca printr-o magică minune. Cu-n surâs aproape stins pe sub ochelarii groși Farmacistul a privit țintă-n ochii ei sticloși. Amuzat de întrebare, i-a răspuns cam plictisit: Noi miracole nu vindem, nu e locul potrivit! Dar fetiței, fâstâcita, întristata de răspuns, De emoții-nțelegând că bănuții nu
CÂT COSTĂ UN MIRACOL? de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364809_a_366138]
-
de prisos când nu mai construiesc nici vise, nici himere. XI Astăzi e marea cea care mă contemplă. Sau eu sunt cea care contemplă aceeași mare pe care noi am contemplat-o cândva? Duce și-aduce spumă cuvinte și gesturi, surâsuri nude. Poartă cu sine spumă resturi de naufragiu. O, nimeni, nimeni nu își alege dragostea și nici uitarea. XII A nega, a nega necontenit visul, a căuta echilibrul pentru că apoi să negi amețeala, căderea în umbră, căldura sângelui, strigatul și
M. CINTA MONTAGUT, FĂRĂ TIMP de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364828_a_366157]
-
și toate oglindesc o realitate mizerabilă. Și, cel care suferă din cauza asta, este poporul român. Cred că ar trebui să ne imaginăm cum marele Caragiale îi amenință pe toți, zicând: „Fie-vă teamă de condeiul meu!” și cum apoi, cu surâsul său ironic, ne întreabă: „Ce credeai, că am murit, neică?!” V-am auzit intelectualul vocabular presărat cu succesuri, almanahe, branconieri, impetuos necesari, arbori argumentali și mai ales vorbind despre acea rasă productuvă de vaci „Einstein”. N-am murit, neică! Vă
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]