4,234 matches
-
de aripile ieșite noduri din mlaștina neputințelor îmbracă-te îmbracă-te pentru ce îți răspund tot cu o întrebare pentru a nu opri lanțul iluziilor te-ar ucide un asemenea gest larg nu știi de-i bine sau rău polul surd te atrage cu brațele caracatițelor plăcerii un clown s-a cocoțat pe o minge și surâde galeș (să nu spun prostește) unui tigru și el cocoțat penibil pe un scaun rotunjit la capete ce-ar mai alerga acum pe țărm
GÂND DE DIMINEAŢĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (NEPUTINŢE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345657_a_346986]
-
ură Se poate face-n orice fel... SATUL MEU Ochii mei tăcuți sunt plini de rouă, Vederea n-o mai înțeleg deloc, Mi se rupe sufletul în două, Nu-l mai coase nimenea la loc. Am în cuget o durere surdă, Eu numai de-o vreme o aud, Simt cerul peste lume cum se îmburdă Din Satul meu și până către sud. Se face dimineață, pe coline Mai umblă noaptea rătăcind hai-hui Și-așa mi-e dor să vin acum la
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
spațiul său geografic”; 14. „ca și Holderlin sau Baudelaire, și Bacovia este poetul unei expresii parcimonioase, lapidare”; 15. „limba lui Bacovia, nonimaginativă, austeră, se explică prin forța sa foarte apropiată de magia primitivilor”; 16. „Amor de plumb, întors” - această povară surdă și apăsătoare - îl exprimă pe Bacovia cel atins până în străfunduri de rău, de descompunere, cel lovit de viciu în însăși sursa vieții, săpate de ftizie”; 17. „el este ceea ce rămâne după, ceea ce trăiește moartea. Și este disperarea; Bacovia este un
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
acum, iubito? Cuvintele s-au spus de mult, parcă trecute printr-o sită, iar noi vom exersa un cult.. Rărite-s pajiștile toate, din flori în fructe, fruct căzut, de mânecă mă trage moartea, iar tu ești mută, eu sunt surd. Boemia, cantonul ultim, lumina scade, trupul greu, ne înconjoară, negri, lupii și totuși te gândesc mereu. Ești, poate, ultima chemare ce nu mai vine, dar mai sper, iubirile se desfășoară, aștept și tremur și mi-e ger. 2. Valsul florilor
ELEGII ANDROIDE de BORIS MEHR în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345739_a_347068]
-
ei despre cum e să dormi în somnul pământului ei erau somn permanent în inima celei mai adânci netrezirii nu încercam să ating frunza sub care își socoteau patratul înghesuit al neluminii ei toți se născuseră pe șoapta nespusă a surdului răsărit mă amuza să știu că eu sunt ei fără să râd de nimic de nimic de nimic ... Citește mai mult cu cățeii pămîntului m-am împrietenitmai la apusmai spre strigarea liniștiiatinsă de întunericnu vorbeam cu ei despre cum e
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
apusmai spre strigarea liniștiiatinsă de întunericnu vorbeam cu ei despre cum e să dormiîn somnul pământuluiei erau somn permanentîn inima celei mai adânci netreziriinu încercam să ating frunzasub care își socoteaupatratul înghesuit al neluminiiei toți se născuseră pe șoapta nespusăa surdului răsăritmă amuza să știucă eu sunt eifără să râd de nimic de nimic de nimic... XII. ÎN PÂNTECUL NOPȚII, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 832 din 11 aprilie 2013. îmi sună în față în atingeri în inelele
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
și-mi sîngerează gîndul, "fiți misterioși și veți cunoaște fericirea!" odată cu lumina ce îneacă arinii într-o mîngîiere aproape mîntuitoare și dacă revin înseamnă că, de fapt, am ales surîsul și întrebarea, tunelul sortit să moară în crisalidă dincolo de zgomotul surd al valurilor. Totul e deja făcut, deja văzut, deja trăit! Ești aici ca să repeți, încă o dată, vuietul propriului sînge și sufletul prin care-ți zboară în voie, șiruri lungi de cocori... Referință Bibliografică: Caligrafii din Cadora / Luminița Cristina Petcu : Confluențe
CALIGRAFII DIN CADORA de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352129_a_353458]
-
Cum zboară Miros de parfum. Cum roua se duce De soare, Și vîntul Se plimbă pe drum. Aș vre să cânt Fericirea, Iubirea, Și cântul de dor. Aș vrea să cânt Nemurirea, Și dragostea Celor ce mor. Cuvitele însă Sunt surde, Și-n liniștea lor Stau închis. O voce aș vrea Să mă strige, Să scap Din napraznicul vis. Referință Bibliografică: Liniște... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
LINIŞTE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352158_a_353487]
-
nepusă masă, mă năpădește râsul. Totul e gri, muncitorii trec posomorați că întotdeauna, pe frunzele de nuc se citește lehamitea, unele păsări triluiesc tropare, altele doar deschid ciocurile a muțenie, iar pe mine mă podidește râsul. Din adânc se aude, surd, cum se ocărăsc cârtitele, copiii preoților își fac cruce cu limba, întreaga zidire scrâșnește că un depou. Numai pe mine mă îneacă râsul. Referință Bibliografica: Râsul / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1327, Anul IV, 19 august 2014
RÂSUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352176_a_353505]
-
poteci de gând străjuiesc castanii Doar cu amintiri calde mă înfiori. Se topesc ghețarii din Alaska noastră Sania e trasă de câinii știuți, Par așa grăbiți..., se întorc acasă, De un bici de viscol, parcă sunt loviți. Într-un clocot surd, arde ceaiul verde Așchia de brad, flacăra o vede, Ceașca tot așteaptă, mână să-ți sărute Singură pe masă...doar cu doruri multe! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: M-am trezit / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
M-AM TREZIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352237_a_353566]
-
scot în evidență senzația de abandonare, de scufundare în liniștea... marea liniște a lucrurilor. „clipele se scurg prin fereastra timpului // rănind zorile // însângerând apusurile // furând aroma florilor // izbind marea de maluri // fărâmițându-le// modelând chipuri ce se visau eterne // vocea surdă tânguindu-se-n deșert // risipire //... deșertăciune //... și atâta noapte” ( clipele). Tristețea existențială este ca o mantie din frunze uscate - mantie purtată pe umerii biciuiți de „vântul care șterge urme”.... Și chiar dacă „durerea din răni necicatrizate” persistă... poetul cere divinității încă
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
Articolele Autorului “Cerbul num ă-ntrece”, zise falnic Șchiopul Cu multă emfază și prea plin de sine, “Sunt croit puternic și înalt cât plopul, Toată admirația mi se cuvine”. “Mie-mi place-atunci când ciocârlia cântă”, Intră mai departe în vorbire Surdul, ” Și nici-o cântare nu-mi pare mai sfântă”, Zise mai departe, dar frizând absurdul. Cuvântarea însă-a mutului, sublimă, Urmărită fuse cu multă plăcere, Și stârni aprecierea unanimă- Orator ca dânsul e păcat când piere. “Mie-mi place teiul poleit
SOCIETATE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355821_a_357150]
-
nu mă mai duceam cu copii să mă joc. Să fi trecut vreo trei luni de când ne mutaserăm. Într-o noapte, pe la ora douăsprezece, auzim, pe prispa casei, zgomot de pași. Treceau pe lângă fereastră, alergând, înainte și înapoi, cu vuiet surd, așa ca o turmă de oameni. Ne-am trezit toți și am ascultat. Când cânta cocoșul de ziuă, asta se întâmpla pe la trei noaptea, ca prin minune pașii nu se mai auzeau. In fiecare noapte dormeam numai până la ora douăsprezece
STAFIILE DE TITINA NICA TENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355819_a_357148]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului LAURENTIU BELIZAN- VERSURI pseudo-stigmata îmi trebuie un trepied să rămână doar războiul surd cu timpul kiai-ul ar dărâma pereții tuturor inimilor pojghița lui ar rezista doar culoarea ar mai înainta cu o zi spre toamnă pe titanic lumea încă dansează suntem doi îndrăgostiți dansând în tâmpla lui cehov spălându-ne de oameni cojile
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
scrise de Cristian Gabriel Groman, dând click aici: https://www.youtube.com/watch?v=WUhIbr-BjXw&list=FL4CnsEp3HgGtiAZVvAIWlyQ&feature=mh lolz ... Tăcerea... de Cristian Gabriel Groman la 11 decembrie 2010 S-a așternut tăcerea și sufletul mi-e gol... Și o durere surda mă apasă... E noapte și doar stelele mă văd... Dar lor, sunt sigur ca puțin le pasă... A fost o vreme când luăm totu-n râs... Și nu-mi pasă de viață, nici de moarte... Acum, simt că mă pedepsește
MELODIA TACEREA de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355935_a_357264]
-
îmi e mereu... Decât la poza ta pot să privesc... Și cred c-am să învăț din nou să plâng... Pentru că orice-ar fi, eu te iubesc... Acum..... S-a așternut tăcerea și sufletul mi-e gol... Și o durere surda mă apasă... E noapte și doar stelele mă văd... Dar lor, sunt sigur ca puțin le pasă... Referință Bibliografica: Melodia Tăcerea / Cristian Gabriel Groman : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 554, Anul ÎI, 07 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
MELODIA TACEREA de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355935_a_357264]
-
ascunde zâmbetul trist, al copilului nedescoperit... doar simțit... mi s-a dat un obiect de lovit. uneori lovesc. în jocul copilului nedescoperit, semințele de timp devin fire de lumină dure, asprite de cuvintele nerostite, de privirile seci, de gheața timpanelor surde, de tâmplele zvâcnind urii pulsul... și râd, Doamne, râd! cu hohotul inimii râd și ascult cu timpanele sufletului... scena trei din actul minciunilor neasumate... și scena crește, crește, și mintea plutește, în zgomotul gândurilor induse... și râd, Doamne, râd! până când
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cu sufletul amar și zdrențe-n vânt De piatra ce mi-a-nvinețit Cuvântul Te-am așteptat să îmi aduci un gând Și ai venit să îmi atingi mormântul... Să mă acoperi cu durerea surdă Ce plânge printre frunze de ferigă Azi, picături de ură mă inundă Răscruci de lacrimi, iarna asta strigă... Să nu mă-ntrebi de ce-i schimonosită Pădurea-n care zâmbetul agrest Și -a -mprăștiat sămânța infinită Într-un nerușinat și tainic
POEMUL MEU ARE PROGRAM DE VOIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356005_a_357334]
-
din Militari în Nițu Vasile și apoi tot pe jos până în Balta Albă. Ne hotărâserăm să vindem apartamentul pentru ce vom găsi mai ieftin ca să ieșim din impas dar, cu toate astea, încă nu se întrevedea vreo ieșire. O disperare surdă începea să pună stăpânire pe mine dar mă încrâncenam să nu cedez. Când mă prezentam undeva, după vreun anunț, prevedeam că am să mă întorc tot cu coada între picioare și mișcând mărunt din buze, după cum avea să se și
I AM LOOKING FOR A JOB de ION UNTARU în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356028_a_357357]
-
Cer Cuvântul, când Nu erau nume, nici cuvinte Și nici al minții liber gând. Din aritmia-i ca un suflu Vibrând în golu-i de ecou S-a smuls Cuvântul să îl umplu Cu carnea Timpului cel Nou. Hăuri de-a surda, împletite De-un zvon reticulat - un gel Trecut prin infinite site - S-au închegat drept Semn! Cu el Și gândul ce-l durase, Glasul Lăuntric din tăceri pustii... Trecuse-un ceas...Sosise Ceasul Unui nou ritm: zi-noapte-zi... Or, pentru-a
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
cu durerea bine extirpată din suflet, dar anevoie încălțările găurite prin noroaiele cătunelor nepietruite în veci, dar în inima cărora va zăcea, de foarte multe ori, aripa viguroasă a geniului omenesc. Revin la vorbele înțelepte ale personajului deloc mut și surd al lui Maxim Gorki - Satin: „O-mul! Ce minunăție! Ce mândru sună acest cuvânt! O-mul! Trebuie să ai respect față de om!” ... Ei, dar cum să te mai raportezi la asemenea vorbe adânci, când au fost aruncate de ceva vreme
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
țări. O carte - o suferință! Cu toate ca și aceasta cunoaștere nu s-a făcut fără suferință, ci doar prin ‘transferul’ ei, în sfera creeatiei, am putea spune că le-a diminuat pe celelalte personale, sublimandu-le. Suferință proprie devenind astfel mai surda, proiectele anterioare fiind împlinite (printre care cele patru cărți anterioare, dintre care una... foarte premiată!), poate și alte împliniri ca om de familie și ca părinte mai ales, au făcut ca informațiile despre această țară să-și recapete expresivitatea poetica
DE FLOARE CARBUNE – O PRIMA RE/PREZENTARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354888_a_356217]
-
speranța că scapi de violența lui”... De umilințele la care te supune! Infidelitatea să însemne izbăvire! O visată reîncarnare a femeii-pasăre din propria-i cenușă! Un strigăt liric, cutremurător: „Violența umblă liberă pe străzile vieții. Lumea din jur (asis)stă surdă la dramele pe care nu le vede. Dar și când este martoră, de ce întoarce capul? De unde și până când să fim robii ideilor preconcepute că bărbatul are acest drept. De unde? Cine i-a dat asta? Nădragii? Suntem o planetă surdă la
DESPRE O CARTE... de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354950_a_356279]
-
stă surdă la dramele pe care nu le vede. Dar și când este martoră, de ce întoarce capul? De unde și până când să fim robii ideilor preconcepute că bărbatul are acest drept. De unde? Cine i-a dat asta? Nădragii? Suntem o planetă surdă la drame. Crucile de lacrimi nu ne mântuiesc. Și toate acestea dintr-o neprielnică alegere în dragoste!? Violentul deghizat în soț perfect, tată iubitor care-și maltratează rodul dragostei, soția, cel mai des copiii, uneori surorile și chiar mamele?” „În spatele
DESPRE O CARTE... de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354950_a_356279]
-
în piept un vis ce tainic zace. Ca un copil încep încet să tremur, Când vocea îți aud cum sună moale. Și mă trezesc cum rătăcesc pierdută, La glasu-i blând, prin gândurile goale. Cât te iubesc! O strig cu voce surdă Îmbrățișând în gând a ta ființă, Sperând c-auzi acum a mea chemare C-ai să-nțelegi cândva a mea dorință. Mă pierd în întunericul din noapte Cu trupul tremurându-mi de dorință, Mă rătăcesc în amalgam de gânduri, În
ÎNTRE VIS SI REALITATE de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354974_a_356303]