1,054 matches
-
pe care le auzeam, codificat. Peisajul aproape londonez al parcului devenise, parcă, decorul neuitatului film Blow-up... Ascultam În tăcere și aprobam, din când În când, lamentările colegului președinte, dar nu prea Înțelegeam de ce mă alesese tocmai pe mine pentru această surdină anticeaușistă. Ascultându-l, aveam impresia că nu face altceva decât să dea glas propriilor mele gânduri, pe care poziția sa oficială le făcea Însă bizare. Despre antisemitismul oficial vorbea colegul președinte, despre sufocanta atmosferă de partid, despre presiunea peste orice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al noilor juni) fac contrapunctul și contraponderea grotescă a cadrului. O carte a surdinelor, interceptate cu mare finețe, surdina Estului dinainte și din timpul comunismului și cea a Germaniei naziste și postbelice. Abia sugerat, de asemeni, dar audibil, zumzetul agresiv al prezentului pragmatic și „global”, din care ne tragem oboseala și energia de fiecare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al noilor juni) fac contrapunctul și contraponderea grotescă a cadrului. O carte a surdinelor, interceptate cu mare finețe, surdina Estului dinainte și din timpul comunismului și cea a Germaniei naziste și postbelice. Abia sugerat, de asemeni, dar audibil, zumzetul agresiv al prezentului pragmatic și „global”, din care ne tragem oboseala și energia de fiecare zi. Structura sincopată a narațiunii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dintr-o dată, În acel ciudat colț de lume unde a iubit și a ars Alejandra. Față de strategia trufașă și feroce pe care și-o exersa Secta Orbilor printre martirii deznădejdii și ai focului, printre mormintele statuare ale bulevardelor magnetice, Încifrata surdină bizantină a personajelor care Îmi solicitau insomnia, alerta lor de cârtițe suferinde revendicau contraste abolind simetria, interzicând comparațiile. Aveam Însă, dintr-o dată, nevoie să „văd” locurile prin care s-a rătăcit sufletul Alejandrei... Ca un lector să caute locul unde
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
duc, Înainte de toate, la sinagogă”. La colțul străzii, am intrat, mai Întâi, Într-o bancă, unde trebuia să scoată niște bani. Vedeam Întâia dată operația de manipulare a cecurilor și conturilor capitaliste. Câțiva clienți, aliniați cuminte În fața ghișeelor, dialog În surdină, mișcările de o timidă grație mecanică. Când am ieșit, Paul m-a Întrebat: „Ei, ai văzut Templul? Ăsta-i templul modern. Un sanctuar! Liniște, concentrare, transcendență! Enoriașii tăcuți, preocupați de esențial. Preoții afabili, concentrați. Capitalismul modern”. Și-apoi, după câțiva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de acolo. Așa că am început doar să-mi imaginez că beam whisky. Mă aflam într-un bar curat și liniștit, cu un whisky dublu cu gheață și un bol cu alune în față. The Modern Jazz Quartet cânta Vendome în surdină. Am lăsat paharul neatins o vreme. Whiskyul, ca și femeile frumoase, trebuia apreciat mai întâi. L-am privit liniștit o vreme și apoi am început să beau. Mi-am dat imediat seama că nu mă îmbrăcasem adecvat. Indivizii mă lăsaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lungă rememorare, prilejuită de o călătorie nocturnă cu trenul. Fluxul memoriei recuperează, „cu privirea aburită”, intensitatea trăirilor, urzeala tainică a trecutului, pentru a ajunge, salvator, la „descoperirea de sine”. Purtată de amintiri, eroina redescoperă un „păienjeniș de aur”, traversat în surdină de ecouri lirice: satul copilăriei, chipurile dragi ale celor care au fost, propria-i dramă atunci când sosise „zefirul mângâios” al iubirii. Întâlnirea cu Sorin, acel așteptat „om bun”, va fi - după sfâșierea iluziilor - o căsătorie în absență. Rătăcitor, dezorientat, cu
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
din placheta În preajma serii... (1924) se vor o definiție metaforică a unui timp-spațiu poetic, care favorizează retragerea eului în sine și conectarea la eternitatea spiritului și a cosmosului, având ca efect reverii sau anxietăți din care se nasc „cântece-n surdină”, mângâietoare pentru sufletul îndurerat. De vorbă cu bălanul meu (1925) este o cronică în versuri a participării autorului la campania militară, prilej de ironie subțire, disimulată într-o inocentă nedumerire, la adresa abuzurilor și absurdităților generate de război. În proză, după
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
de la modernismul recuperator, prin care s-a impus generația ’60, și până la postmodernismul textualist al optzeciștilor. Într-o emisie domoală, discursivă cu discreție, poetul cultivă, încă din Astru natal, un lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea, fremătătoare meditație ontologică: firavă, vulnerabilă, făptura este un microcosm efemer și peren, cu, deopotrivă, spaima trecerii și seninătatea eternei statornicii a Totului, iar cuvintele și
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
Filosofie, secția psihologie-pedagogie, a Universității din București (1967), a lucrat ca profesoară, apoi ca redactor la revista „Cutezătorii”. Debutează cu un grupaj de povestiri în „Luceafărul” (1966), colaborând ulterior și la „România literară”, „Viața românească” ș.a. Volumul Liliacul cânta în surdină. Ars amandi (1968), care cuprinde două microromane, adoptă formula confesivă pentru a trata superficial, dar dezinvolt și cu prospețime, teme ca iubirea sau moartea, invidia sau generozitatea. Nuvelele din Aldebaran (1970), mai puțin reușite la nivelul epic decât la cel
GHIRVU-CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
de moravuri, primează epicul debordant, cu accente senzaționale. G.-C. semnează și un volum de publicistică, Reverberații (1971), în colaborare cu Alexandru Guțan, precum și romanele pentru copii Alte culori, alte anotimpuri (1973) și Caruselul primăverii (1986). SCRIERI: Liliacul cânta în surdină. Ars amandi, București, 1968; Aldebaran, București, 1970; Reverberații (în colaborare cu Alexandru Guțan), București, 1971; Alte culori, alte anotimpuri, București, 1973; Fluturi pentru iarnă, București, 1977; Aniversarea, București, 1980; Haina vântului, București, 1981; Cum trece timpul, București, 1983; Caruselul primăverii
GHIRVU-CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
1973; Fluturi pentru iarnă, București, 1977; Aniversarea, București, 1980; Haina vântului, București, 1981; Cum trece timpul, București, 1983; Caruselul primăverii, București, 1986; La urma urmei, București, 1986; Din aproape în aproape, București, 1989. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Liliacul cânta în surdină. Ars amandi”, R, 1969, 3; Lucian Raicu, „Liliacul cânta în surdină. Ars amandi”, RL, 1969, 19; Mircea Iorgulescu, „Aldebaran”, RL, 1970, 46; Paul Dugneanu, Farmecul desuetudinii, LCF, 1977, 49; Margareta Nicolau, „Aniversarea”, CNT, 1981, 7; Elena Tacciu, Răsfrângerea în tipologii
GHIRVU-CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
București, 1981; Cum trece timpul, București, 1983; Caruselul primăverii, București, 1986; La urma urmei, București, 1986; Din aproape în aproape, București, 1989. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Liliacul cânta în surdină. Ars amandi”, R, 1969, 3; Lucian Raicu, „Liliacul cânta în surdină. Ars amandi”, RL, 1969, 19; Mircea Iorgulescu, „Aldebaran”, RL, 1970, 46; Paul Dugneanu, Farmecul desuetudinii, LCF, 1977, 49; Margareta Nicolau, „Aniversarea”, CNT, 1981, 7; Elena Tacciu, Răsfrângerea în tipologii, RL, 1982, 22; Elena Tacciu, Distanța ironică, RL, 1984, 8; Mariana
GHIRVU-CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
de după 1965 a oscilat permanent între presiunile ideologice și instituționale interne și deschiderea către o cercetare empirică și teoretică în concordanță cu evoluția internațională a disciplinei. Din bogăția de informații diseminate prin acest capitol stăruim asupra observației cu privire la opoziția cu surdină a cercetării sociologice în regimul comunist prin două strategii defensive: 1) stratagema caracterului local al investigațiilor sociologice; 2) adaptarea unor concepte și teorii ca ,,distorsiune intenționată”. Autoarea prezintă câteva studii de caz asupra cercetării sociologice în răstimpul comunist: abordarea conflictuală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
după 1990. Deși este menționat instituțional Centrul de Cercetări pentru Problemele Tineretului, nu se face nici o trimitere la activitatea de cercetare timp de 22 de ani în domeniul studiului problematicii tineretului din perioada comunistă. Pentru că autoarea discută despre opoziția cu surdină a cercetării sociologice aș vrea să subliniez informațiile destul de critice din rapoartele de cercetare ale CCPT, unele putând fi găsite la Biblioteca Academiei Române și la Biblioteca Națională a României. Mai mult, s-au elaborat ori dezvoltat concepte precum balanță motivațională
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
suplimentar de presiune asupra deținuților. S. Ț.: I se mai dădea un supliment de pedeapsă de 5, 10 ani în funcție de gravitatea discuțiilor purtate, după cum considerau ăia. De aceea nu se prea purtau discuții sau, dacă aveai discuții, le purtai în surdină și te păzeai. Erau știuți cei care informau. Se făceau plecări dese, nu eram lăsați într-un lagăr prea mult timp, probabil rațiunea fiind aceea de a nu ne lăsa să ne facem legături de încredere cu gardienii ori cu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Cel mai adesea părinții nici nu povesteau copiilor astfel de lucruri tocmai pentru a-i proteja. G. S.: M-au întrebat dacă ascultăm în familie Europa Liberă, Vocea Americii, Vocea Franței, BBC. Noi, seara de la ora 8, puneam radioul în surdină și ne adunam toți și ascultam să vedem ce se întâmplă în lume. Am spus: "nu!", pentru că asta știam că n-am voie să spun. Anchetatorii au zis: "Nu vrei să spui, bine! Dacă ai să recunoști și ai să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
avut în lozinca „Să triumfe Libertatea, Pacea și... Securitatea”. La prima vedere, așadar, trăiam într-o societate decerebrată, conformistă și amorțită, căreia i se potriveau de minune versurile lui Mircea Dinescu: „găinile n-aveau simț politic prea dezvoltat/ cârâiau în surdină și închideau ochii la tot ce se-ntâmplă”. Cu mai bine de un secol în urmă Caragiale observa că nu guvernul era ridicol, ci opoziția, unii speculând după 1990 că și în comunism erau provocate false împotriviri, pentru a justifica
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de sânge care se scurgeau spre stradă. Camuflajul nu includea și reducerea la tăcere, astfel Încât aerul vibra de un zumzet continuu de vaiete, gemete de durere, sunete neclare pe care le emit oameni În agonie, În așteptarea morții, plânset În surdină pe care numărul mare al celor năpăstuiți l-au transformat Într-un zgomot de fond neîntrerupt. În acest moment, polițiștii și-au bătut joc pentru ultima oară de supraviețuitorii măcelului - ultima tortură sufletească Înainte de a-i da pe mâna altora
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
însoțite solidar de discrete și prietenoase înțepeniri ale încheieturilor etc. Sunt afecțiuni pe care, însă, pensionarii le ignoră cu entuziasm din cauza atât a compensării cu 90 la sută a medicamentelor cât și a majorării pensiilor cu 10 la sută. în surdină se aud deja virușii diferitelor boli bocind sfâșietor în timp ce se pregătesc de bejenie spre alte zări și popoare... Vine anotimpul policromiilor și al umplerii cămărilor cu provizii transportate în portbagajele mașinilor de serviciu (imagini tv filmate cu camere... indiscrete). Rezervele
Ploi mocănești și schimbări la față by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12571_a_13896]
-
în primul rînd, organizatorilor înșiși, a căror miză nu a fost ofensiva, clamarea stridentă a propriei lor prezențe, ci integrarea discretă, poate chiar puțin prea sfioasă, în oferta culturală a momentului și în geografia mai largă a fenomenului. În pofida acestei surdine, atît de puțin obișnuite în asemenea situații, expoziția avea toate calitățile unui autentic eveniment artistic, atît prin calitatea propriu-zisă a lucrărilor expuse, cît și prin semnalele profesionale și morale pe care le transmitea nemijlocit. Acum, aceeași filială, semnificativ consolidată prin
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11374_a_12699]
-
și cu steagul de luptă la purtător, chiar dacă bine dosit pe sub mantale, ci cu dorința explicită a confruntării cu ei înșiși într-un spațiu amplu, neutru arhitectural și nu din cale-afară de prietenos din punct de vedere moral. În pofida acestei surdine, atît de puțin obișnuite în asemenea situații, expoziția are toate calitățile unui autentic eveniment artistic, atît prin calitatea propriu-zisă a lucrărilor expuse, cît și prin semnalele profesionale și morale pe care le transmite nemijlocit. Selecția severă - doar doisprezece artiști -, individualizarea
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11374_a_12699]
-
poți scoate, dintr-o mărturie, felii) se cheamă, în interiorul cuprinzătorului românește, Acasă. Nu un simplu colț de hartă, ci un salon cu oameni și păreri, cu siluete frumoase, pe care vremea nu le-a aplecat, un rendez-vous de muzici în surdină. E acolo, pregătită de primire, doamna care-a contrapunctat cu prudență, cu măsură o epocă de disperare - Alice Voinescu, universitar ,martir", zice Virgil Ierunca, prin vremuri de marasm, sucite. Detaliile despre formarea ei, despre mentori și prieteni sînt luate, în
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
puțin elitiste reputația unei persoane conflictuale, bățoase, mofluze, veșnic nemulțumite, căreia nimic nu îi este pe plac și care este capabilă să găsească sau să inventeze cusururi doar de dragul întreținerii polemicii. Este o modalitate simplistă, dar eficace, de a pune surdină ideilor (cel mai adesea aflate în răspăr, dar nu fără argumente, cu opinia „corectă politic” a momentului) unuia dintre cei mai originali gînditori ai perioadei de tranziție. Mai ales în situația în care nu oricine dintre cei care rumegă idei
Istoria liberală a românilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13081_a_14406]
-
sale, de postmodernism, e clar că e dificil a-l aplica aci, întrucît personismul postmodern e ținut în șah de impersonalizarea modernistă... Antilirismului îi corespunde antiidealizarea. M. Ivănescu înregistrează starea de impas a ființei, într-o manieră însă potolită, cu surdina unor explicații minuțioase, a unor reveniri, corecturi, pe un fundal de persiflare blajină care exclude crispările, încrîncenările. În perspectiva d-sale, viața nu e nici pură nici impură. Dispoziția poetului exclude ofensiva, expresia patetică a disperării sau a satirei mușcătoare
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]