1,054 matches
-
capabile să doboare orice fortificație, să nimicească orice pregătire de război și să distrugă orice intrigă: Pentru că, deși umblăm în trup, nu ne luptăm trupește. Căci armele noastre nu sunt trupești, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minții și toată trufia care se înalță împotriva cunoașterii lui Dumnezeu (2Cor 10, 3-5). Prețuind foarte mult spiritul de sacrificiu și de renunțare al soldatului, care pleca la luptă, îl admira, îl lăuda și îl recomanda creștinilor ca model
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fiecare țară altfel,/ poate că sunt ținuturi unde/ Se văd pe ceruri epopee -/ La noi pe boltă trec ciopoare/ Cu câini bătrâni și miei nostalgici/ Și-alunecă-n-pășunea-albastră/ Pe urma lor trei ciobănei./ Sau se înalță-o mănăstire/ Nepământeană, ca în somn,/ Surpată-n haos fără milă/ De răsuflarea unui vânt/ Și iarăși răzvrătită-n ceruri/ Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă/ Suie cu lacrimi un cuvânt./ Cum am putea să nu dorim/ un cer senin și-o boltă goală
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este călcată în picioare și orice certitudine este demolată (spațiul etnic mioritic "La noi pe boltă trec ciopoare/ Cu câini bătrâni și miei nostalgici/ Și-alunecă-n-pășunea-albastră/ Pe urma lor trei ciobănei.", religia " Sau se înalță-o mănăstire/ Nepământeană, ca în somn,/ Surpată-n haos fără milă/ De răsuflarea unui vânt/ Și iarăși răzvrătită-n ceruri", mitul " Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă", cultura, reprezentată de cuvânt: "Suie cu lacrimi un cuvânt."), nu mai rămâne decât credința interioară, singura certitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poarte simbolic starea lirică a poetului. Hamlet declanșează o stare inedită, nu îndoiala, ci parcă certitudinea, de-aici disperarea, amărăciunea, durerea și plânsul impulsionat de o altă stare de spirit. Poetul alungă șarpele bun, ocrotitorul casei, pentru că întreg edificiul se surpă: "Lepădat fără nume/ Șerpii mei plecați/ Dintre aceste ziduri/ Care vor cădea". Șerpii, caii, nisipul, sabia, pașii, ochii, ierburile sunt motive care apar obsesiv în volum și se constituie ca pretexte ale unor atitudini reflexive, tensionate de neliniște: "Cum rupe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trimit la Desnos. Panteismul, metamorfozările, metempsihozele stau sub impresia vagului și a stărilor muzicale, dizolvându-se de foarte multe ori în gratuitate. "Vom pribegi într-o sămânță poate/ sau într-o proră sângerând spre zare,/ în asfințitul care trist se surpă peste un sfârșit de sărbătoare "Va pribegi astfel în iarba care țipă,/ în prundul străfulgerat de scântei/ în timp, ca-ntr-o oglindă/." În nopțile Albionului" rămâne liric, deși motivele sunt livrești: sunt evocați Ulisse, T. S. Eliot, Th. Morus
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
univers în care viața este o stare de explozie: "Plouă ca-n alte ere și lumini/ țâșnesc din ochii peștilor sub mare." Un sentiment de sfârșit de lume apare în poemul "Așa ca un glas": Ninge parcă s-ar fi surpat/ un clopot imens". Aceeași atmosferă o regăsim și în poeme precum "Cale" sau "Ploaie"1. Poetul se întoarce la origini sau peregrinează în orașe stranii, cu ziduri putrede, năpădite de iederă, în care trăiesc povești vechi. Colindul desfășoară un văzduh
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Gesturile de noblețe fac din noi creditori sociali, urâți câteodată tocmai datorită sentimentelor de recunoștință pe care le forțăm în ceilalți. Un continuu debitor social își are imaginea de putere, de care este nevoie pentru a-și găsi o parteneră, surpată de această îndatorire. În felul acesta ajungem să-i urâm pe cei care ne ajută prea mult. Un sens posibil pentru sentința "Mai binele e dușmanul binelui": o societate extrem de bine organizată conduce la însingurarea membrilor ei deoarece anulează șansa
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mînuirii, flaneaua unui lucrător s-a agățat într-un colț, și ca s-o elibereze, - acela s-a săltat. în clipa următoare a auzit un zgomot asemănător cu cel produs „cînd cade o căldare”. Trupul și hainele mortului s-au surpat și s-au transformat în praf18). „Sicriele de plumb” erau, în realitate, nu o dată, „sicrie de zinc” „sicrie de nichel”, „sicrie de bronz” sau „sicrie de aramă”. într-unul din acestea din urmă a fost expediat în țară, din Paris
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
asupra cititorului este un sentiment al autenticității, al deplinătății umane, iar o asemenea performanță se explică în opinia generală a interpreților prin ralierea unor calități opuse ale limbajului, devenit simultan explicativ și orb, fericit și mâhnit, fermecat de frumusețe și surpat de moartea diformă. Mai rar, au fost remarcate la Marguerite Yourcenar preocupări exclusiv estetice. E vorba despre observații limitate, precum una privitoare la atenția pe care o acordă ea stilului propriu discursului unei epoci, care e un soi de formalism
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
oferă copiilor oportunitatea de a învăța cum să coopereze cu alții într-un anumit cadru social. Dar subculturile colegilor (atitudini, credințe și comportamente specifice) sunt adesea în contradicție cu acelea ale părinților și școlii, iar în plus de asta acestea surpă o cantitate impresionantă din conformitatea comportamentală. Grupul de colegi impune norme proprii în îmbrăcăminte, vorbire, atitudini etc., iar neconformarea tinerilor cu ele aduce după sine ridiculizare și chiar ostracizare din grup. Datorită presiunii puternice din partea grupului de colegi, influența acestuia
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
223 În câteși patru zări, pustia lor/ Alungă fiare, păsări, muritori./ Stăpâne bun, nu vezi că nu slujesc/ Decât să piarză neamul omenesc?/ Puzderie de trupuri - te cutremuri -/ Sau frânt de aceste stânci, din hău de vremuri./ În dragu-i, Doamne, surpă aste stânci/ În hăurile iadului adânci!/ Căci inima îmi sângeră de spaimă!”833 Gingășia atenției purtate celui aflat departe pe mări subliniază o iubire atentă, devotată. Stâncile devin însă și un simbol al trăiniciei sentimentului de afecțiune dintre cei doi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Domnului Iisus Hristos. El ne- a iubit până la moarte, și, mai mult, până la moartea pe cruce. Acela care, cu toate că era Viața lumii, a fost dat să sufere patimile și moartea, o moarte ce avea să devină blestemul care a surpat pe cel ce era stăpânul morții, adică pe diavol. El, împăratul Dreptății, împăratul Măririi, izvorul vieții și biruitorul morții, a murit pe cruce, pentru ca prin moartea Sa să aducă întregului neam omenesc harul izbăvirii din păcat și din moartea cea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” Urmează lepădarea întâia. „Ceartă-te pe tine, diavole, Domnul, Cel ce a venit în lume și S- a sălășluit între oameni ca să surpe tirania ta și pe oameni să-i izbăvească; Cel ce pe lemn puterile cele potrivnice a biruit, soarele întunecându-se și pământul clătinându- se, mormintele deschizându-se și trupurile sfinților sculându-se; Care a zdrobit cu moartea pe moarte și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ta și pe oameni să-i izbăvească; Cel ce pe lemn puterile cele potrivnice a biruit, soarele întunecându-se și pământul clătinându- se, mormintele deschizându-se și trupurile sfinților sculându-se; Care a zdrobit cu moartea pe moarte și a surpat pe cel ce avea stăpânirea morții, adică pe tine, diavole. Juru-te cu numele lui Dumnezeu, Care a arătat pomul vieții și a rânduit heruvimi și sabie de foc ce se întorcea de-l străjuia; cutremură-te și te depărtează. Căci
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
omenirea a realizat cele mai mari progrese, atât în domeniul gândirii, cât și în acela al științei și al ordinii publice. Secolul XX s-a născut în sânge și, peste imensa distrugere de vieți și de averi omenești, amenință să surpe chiar temeliile ordinii morale, pe care se ridică civilizația”. Ceea ce a urmat și modul în care au evoluat evenimentele în secolul XX, reprezintă o confirmare a acestor previziuni sumbre ale istoriei. Y. Pelicier face o sinteză a principalelor caracteristici care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poeta într-un poem antologat în Punerea în abis (Editura Eminescu, 2000): "Am uneori o mare dorință/ să mă culc/ pe pămîntul pe care/ ani și ani au trăit ai mei// să mă năruiesc/ sub picăturile de ploaie/ să mă surp sub razele de soare/ să mă las încet năpădită// de furnici și țărînă/ prin rădăcini iubită/ tot mai mult iubită/ de florile de cicoare" (Dorința). La despărțirea de Irina Mavrodin, poeta, eseista, traducătoarea, omul de mari și multiple calități, vom
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
disoluție. "La întîlnirea dragostei sexuale cu prietenia și economia stă familia, care pretindea să le lege pe toate trei prin autoritate. Ca unitate economică ea continuă să existe, galvanizată prin legi și prin tehnica vieții zilnice. Însă autoritatea părintească se surpă iute; societatea vrea să trateze cît mai degrabă și mai direct cu indivizii liberi, și-i smulge tot mai devreme de la cămin. Publicitatea ocupațiilor, ca și a petrecerilor se face tot mai largă; și o tristețe nouă s-a născut
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
familiei au cunoscut cote de succes nesperate, era bine branșat la București, ținea filiala cu mână de fier; laptele și mierea, chiar după ce foștii aliați i-au alungat de la masă, tot mai curgeau în contul unui viitor radios. Cine a surpat acest impresionant castel de nisip? Aflați, după obicei, săptămâna viitoare... când voi mai avea răgazul să scriu în Jurnal. 21 ianuarie 2009 Povestea măririi și decăderii domnului Dan Cârlan, începută săptămâna trecută, tocmai pentru că este pilduitoare, a stârnit o serie
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Finanțarea culturii este, structural și instituțional, o aventură asemănătoarea cu munca lui Sisif (nu îndrăznesc să spun cu glas tare că aici, în Balcani, legenda Meșterului Manole ar fi, poate, mai nimerită - date find exemplele dramatice de proiecte care se surpă la următoarea guvernare și de generații care se succed, rămânând mereu, la nesfârșit, doar cu visurile și niciodată cu treaba dusă până la capăt). Există, în primul rând, o nevoie uriașă de fonduri: pentru restaurări, pentru lansarea de noi instituții, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Finanțarea culturii este, structural și instituțional, o aventură asemănătoarea cu munca lui Sisif (nu îndrăznesc să spun cu glas tare că aici, în Balcani, legenda Meșterului Manole ar fi, poate, mai nimerită - date find exemplele dramatice de proiecte care se surpă la următoarea guvernare și de generații care se succed rămânând mereu, la nesfârșit, doar cu visurile și niciodată cu treaba dusă până la capăt). Există, în primul rând, o nevoie uriașă de fonduri: pentru restaurări, pentru lansarea de noi instituții, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de culoare, cu marea personificată în făptură feminină mitică: „Fiară îmblânzită, marea cea mare, / Ca unui colos care ține pe umerii săi soarele, / Cu totul și cu totul de aur / Îi linge supusă picioarele” (Răsărit de soare); „Însăși Venera goală, surpându-și din agrafe / Cămașa grea de noapte și farmec feminin, / Ni se va da vederii sălbatic și deplin / Ca-n prăbușirea unui imperiu de garoafe” (Dimineață la mare). Însă Cantoria (1980), volum cu timbru pasionat, senzual, neliniștit și violent, conține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
turnul și nu existau posibilități de strângere a unor sume suplimentare, astfel că exista pericolul să se prăbușească și ceea ce a fost construit deja. Însă odată cu prima ploaie de primăvară, o parte din coasta unui deal din apropierea bisericii s-a surpat și a dat la iveală un butoiaș plin cu monede de aur, ce a permis finalizarea întregii construcții (Părean, 2005: 63-65). 8 Ludoșul, mai este cunoscut și cu denumirile Ludoșul Mare, Luduș, sau Nagyludos (maghiară), Logdes, Grossludosch (germană) (Dicționarul istoric
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
fost când ea lucra la un restaurant. Era cu două zile înainte de a-și sărbători cei 20 de ani. În timp ce ducea unui client un meniu rece, ea a trăit cea mai urâtă experiență din viața ei: pământul părea să se surpe sub picioarele ei, inima i-a început să bată foarte tare, a simțit că se îneacă, că o trece o transpirație puternică și a fost sigură că urmează să aibă un atac de inimă și apoi să moară. După aproape
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
păsări triste ce noaptea se deștept; S-ascult tempeste negre departe-ntărîtate, Și prăvălind copacii, torente-nfuriate, Și văile să urle de un potop ce-aștept. Și trăsnete în cremeni izbind neîncetat Să umple tot eterul de aburi de pucioasă, Să surpe în prăpăstii o stâncă scorburoasă, Să zbiere pe ea ursul de groază spăimântat. Poetul dezvăluie o artă decorativă de sursă hugoliană în tablouri amănunțite, sclipitor arheologice, vrednice de un Th. Gautier și pe care un parnasian le-ar fi aprobat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ne inițiază în străvechiul mit al oului, în versuri de o excelentă concizie incantatorie: Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou.î Atât de galeș, de închis, Ca trupul drag, surpat în vis. Dar plodul? De foarte sus Din trei atlazuri e culcușul Din polul plus În care doarme nins albușul De unde glodul Pământurilor n-a ajuns. În ciclul Uvedenrode se expun inițiatic cele trei faze de experiență erotică (venerică, intelectuală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]