3,733 matches
-
fel mă îndoiam de toate astea, vroia să ne simțim flatați! Clara nu a scos o vorbă, o privea absentă în tot acest timp. Am ieșit pe ușa clădirii. Soarele puternic ne-a lovit direct, lumina îți pătrunde în ochii surprinși, orbiți pentru câteva secunde. Pare un alb dureros în care poți vedea orice însă nu forme, obiecte, m-a făcut să-mi strâng ochii apoi să ne protejăm cu ochelarii de soare! - Robert fata aceasta nu mai avea fața aceea
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
Capitolul V / 3 ÎMPLINIRI ȘI DEZAMĂGIRI Mamă, Doamne, câte lucruri elegante ai cumpărat! Iubita, tu ești nebună rău, fată! Nici nu cred că vei avea timp să le îmbraci pe toate, a exclamat Gabi privind surprinsă și cu o ușoară undă de invidie zestrea pe care Anca i-a înfățișat-o atârnată în umerașe pe toate mobilele din sufragerie. - Măi, cum să-ți spun, am luat câte un rând pentru fiecare moment: stare civilă, biserică, restaurant
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
mă atrăgea în mod deosebit, cu toate că ea era mobilul aducerii mele în seara aceasta. Nu aveam nici un pretext, dar mă îndrăgostisem subit! Deci, ca de obicei, făceam invers decât fusesem programat, dar m-a cuprins mirarea! Și Giulia se uita surprinsă. Asemenea slăbătură simpatică nu mai întâlnise! A fost ceva reciproc, o atracție neînțeleasă din care am ghicit că umblasem aiurea până atunci. Aș fi dorit să le fi schimbat planificarea, dar Edy nici nu se gândea la altă posibilitate, chiar
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
mâncat târziu, în timp ce priviri furișe se strecurau de la unul la altul, fără a cunoaște ce motiv are fiecare să tacă. - Ți‑ai dat demisia de la restaurant? a întrebat el după ce a înghițit cu greu ultimele îmbucături. - Demisia?! a exclamat Amalia surprinsă, făcând ochii mari. Ce ți‑a venit cu așa întrebare? Nu te înțeleg... - Păi cum, mama dracului, faci față ca să te bâțâi cu țâțele goale la bară? a izbucnit Gabriel pe un ton iritat ridicându‑se brusc de pe scaun. Uite
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
Ești o târâtură, asta ești! Amalia a amuțit la această acuzație neașteptată și, mai ales, nemeritată. Era lovită direct, cu brutalitate, fără menajamente și a dorit în clipa aceea să se deschidă pă-mântul, s‑o înghită. L‑a privit lung, surprinsă, derutată, descurajată. Nu știa ce să facă, ce să spună. Era uluită de ura de pe fața lui și de cuvintele ce parcă i‑au vuit în ureche și i‑au lovit obrazul, sfârtecându‑le. S‑a recules cu greu fără
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
o confruntare de păreri cu-o armă Și glonțul tăcerii din pietrele de pe alei. Târziu aud cum pe sub ușa noastră Ideea se strecoară tăcută afară, Tiptil o iau după ea pe cărarea albastră, O văd grăbită cumpărând bilet în gară. Surprinsă își acoperă rana c-un ajectiv, Încerc s-o iau din nou în noaptea mea Dar se urcă-n tren fără un motiv Și pleacă spre un cer de peruzea. Noaptea din ideea mea... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Nucul
NUCUL DINTRE DOUĂ VEACURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355705_a_357034]
-
Tresar de sunetul tăios al sosirii unui mesaj telefonic. Nu e pe telefonul meu. Am dormit...în deplasare. Dintr-o altă cameră, cineva se trezește zgomotos. -Dumnezeii mamii tale de telefon! E duminică, ce naiba... Închid instinctiv ochii, ca un copil surprins făcând o faptă rea. De spaimă, am o senzație de vomă. Mă ridic și tiptil cobor în bucătărie. Mai sunt și alți somnoroși, orbecăind după cafea. -Cine n-avea somn, bă? -Vară-mea! Îi arde de metafore...cică “ Am auzit tocmai
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
cumpăra cărți și se îmbolnăvește de malarie. Învățătorul îi arată multă bunăvoință, îl ajută să termine anul școlar și-i împrumută cărți. Când nu găsește cărți noi în sat, merge să împrumute în comunele vecine: „Cum adică - exclamase odată tatăl surprins - să faci treizeci de kilometri până la Recea, după o carte, domnule?! Dar ce, e aurită? Și să-l fi pus la o treabă mai mică decât asta, ar fi ieșit gălăgie mare...”. Cu rugăminți repetate și insistențe, obține de la mama
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” II de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356208_a_357537]
-
mi-a destăinuit în acest timp, câteva lucruri care mi-au fost de folos chiar din acea zi.Mi-a spus: - Ingrid, trebuie să te previn de câteva ciudățenii ale mătușii mele, ca să nu fii luată pe nepregătite și neplăcut surprinsă! Noi nu am dori ca să pleci și tu, ca celelalte dinaintea ta! Depinde de tine dacă te vei adapta ciudățeniilor Dorei și eu cred că vei reuși, în urma recomandărilor celor de la agenție! În plus, îi ești simpatică mătușii și acesta
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
intrat. Cu scaunul acela silențios, alunecase ca o umbră. M-am trezit pur și simplu cu ea alături, privind cu o expresie profundă când la mine când la portretul ce mă fascinase. Când i-am observat prezența m-am întors surprinsă și am salutat-o: - Buona sera Dora! Nici nu v-am auzit intrând, eu așteptam să mă chemați! - Buona sera Ingrid, te rog să-mi vorbești cu tu, nu cu dumneavoastră! Văd că-ți plac picturile mele și te-a
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
frontul de lucru, noi cei mai tineri eram trimiși să facem rost de vagonete pentru a încărca minereul în ele. Baci Pipa mi-a spus; mergi la domnul Colonel și îi spui că ai nevoie de vagonete! Am rămas oarecum surprins! Care Colonel? Apoi mi-a explicat că cel care se ocupa cu împărțirea vagonetelor era un deținut pe care toată lumea îl știa de Colonelul. Am mers la locul indicat de minerul meu și m-am învârtit printre deținuții care erau
COLONELUL...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370935_a_372264]
-
care fac lucruri ieșite din comun. Poate din cauză că sunt un simplu om comun.... E imposibil să mă cațăr. Cineva mi-a spus odată că imposibilul nu există,există doar oameni limitați, dar dacă calculezi o limită din zero,o să rămâi surprins.Oricum ai calcula,îți dă la fel de zero Se-aude un camion. - Ajutoor ! Ajutoor ! Voce-am avut întotdeauna. Doar am cântat la Song ! Mai trebuie însă, să ai ascultători. Iar ascultătorii ,ascultă probabil o melodie mai plăcută de la radio. S-a
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
frig”, își spune ea și simte o durere puternică în piciorul drept. Norocul vine însă de la fularul care în cădere a rămas agățat de o creangă aflată la marginea râpei și pe care Nelu îl recunoaște că este al ei. Surprins, el se apleacă și pe când se chinuie să desfacă dintre ramuri fularul o aude vocea fetei care cere ajutor. -Tina! Tu ești? Ce s-a întâmplat? -Am alunecat și m-am lovit rău la picior. -Dă-mi mâna! Apucă! îi spune
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
iert niciodată dacă n-o să reușesc să am grijă de tine. Tina adoarme iar Nelu o veghează o vreme, dar adoarme în cele din urmă și el. Peste un timp, ea deschide ochii și nu știe unde se află. Rămâne surprinsă când îl vede pe Nelu care doar ce a ațipit pe scaun, cu capul rezemat de masă. -Te-ai trezit? Ce-ți face piciorul? -Mult mai bine, îi răspunde ea. Dar brațul tău? -E bine, îi spune el și după ce îmbracă
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
cred că face altceva decât să se ghiftuie. VOCEA SECRETAREI: De unde știi? VOCEA MUNCITORULUI: Dacă la serviciu râgâie tot timpul? VOCEA SECRETAREI: Ăsta nu e chiar așa de prost după cum pare. MUNCITORUL: Ce e drept, e drept. SECRETARA (îl privește surprinsă): ... Eu n-am spus nimic. MUNCITORUL: Ce e drept, e drept. SECRETARA: Pe cuvântul meu că nu am spus nimic. Pe cuvântul meu de secretară. Acum mă crezi? VOCEA MUNCITORULUI: E tare nostimă mititica! Are și pe vino-ncoace. MUNCITORUL
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
așa că... Sau te sperie faptul că de acum, s-a terminat, esti a mea pentru totdeauna? Delia, și-a dat seama că expresia de pe fața ei a trădat-o, dar încerca să găsească o justificare pentru nehotărârea ei. — Sunt doar surprinsă, nu mă așteptam să se rezolve, să-mi găsești postul pe care mi-l doresc. Dar asta nu înseamnă că nu sunt foarte, foarte fericită. A dat deoparte temerile. Va porni la drum, e drumul lor comun, vor fi împreună
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369875_a_371204]
-
acesta nu avea pete de culoare pe el. Între timp Ionel s-a așezat pe patul vecin și o mânca din ochi. Ducând mâna spre locul unde ar fi trebuit să fi zburat fericită păsărica scăpată din colivie a exclamat surprinsă. - Este acolo. - Ce este acolo? Ce se-ntâmplă cu tine scumpă soțioară. Ai suferit? - Nicidecum. Și mai sunt cum m-a făcut mămica! - Ai doar impresia. Apăsând-ui ușurel coapsa, sub privirea ei îngăduitoare, apărea tot mai limpede o păsărică sănătoasă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
Pesemne că Vrăjitorul de Foc se întorsese în locul pe care îl arsese pentru a căuta ceva. Oare ce putea căuta un vrăjitor? Vreo formulă magică? Vreun obiect fermecat? În timp ce privea cu atenție urmele, ceva agăță pantalonii lui Ionuț. Se întoarse surprins, tocmai la timp să dea cu ochii de o arătare pitică, cu cap de copil și corp de animal, care se cocoțase pe gheata dreaptă și îl trăgea de șireturi. - Cine ești tu? - Țuchi, strigă scurt arătarea. Țuchi mic! Ionuț
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
la vale și zgomotul făcut de ele îi părea a fi ca o muzică ritmată. Se opri și, cu intenție, desprinse și altele pentru a savura ritmul, dar acestea făcură un zgomot ciudat, neîntrerupt, care se amplifică nejustificat de mult. Surprins, se opri și încercă să se uite în valea adâncă. Nu ajunse cu privirea până departe. Îl cuprinse o amețeală puternică și simți o durere ascuțită în zona parietală. Închise ochii și ascultă zgomotul pietrelor căzute ca într-o puternică
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
durerea era ascuțită, dar încercă să se concentreze pentru a înțelege ce se vorbește. Simțea că în jurul lui sunt mai mulți oameni, că sunt foarte agitați, câțiva dintre ei manifestându-se îngrijorați. „De unde au venit oamenii aceștia? se întrebă el surprins și oarecum temător. Am urcat singur și era pustiu tot versantul... Când m-au ajuns ei? Nu se poate! S-a întâmplat ceva. Unde sunt?” se întreba el contrariat și speriat. Apoi înțelese că se vorbea chiar despre el. Foarte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
văzut pe stradă... Posibil să fi fost de prin zonă, dar nu știa nimeni unde locuiește ori cum se numește. Cred că ai dorit să mă întrebi și despre acest aspect, nu? - Sunteți extraordinar, doctore! exclamă Ofelia, nu atât de surprinsă pe cât de preocupată era să-și etaleze formele, pe care le ascundea imaginar sub halat, deznodând și înnodând cordonul, în timp ce-l privea cu neascunsă doză de tandrețe. Întotdeauna știți ce gândesc... Cum intrați în mintea mea? - Intru pentru că tu îmi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
mijlocel nefiresc de subțire și fragil. Nările dilatate inspirau cu nesaț aerul curat și parfumat de întreaga vegetație în floare. Ochii erau închiși, cu pleoapele atât de strânse, încât genele-i lungi căpătaseră un tremur ușor și ritmic. O priveam surprins și o descopeream cum nu o văzusem niciodată. O simțeam și o vedeam femeie, așa cum îmi imaginasem de atâtea ori că trebuie să fie cea pe care aș dori să o mângâi, să o sărut și să fac dragoste cu
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
ar fi trăit în mijlocul acesteia dintotdeauna. Era zâna arborilor seculari, prințesa gingașelor antilopelor și a zebrelor tărcate, regina leilor fioroși și a girafelor gigantice... Printre tufișuri se auzi un scâncet ciudat și Violeta se îndreptă instinctiv, în acea direcție. Descoperi surprinsă, printre crengile încolăcite și în frunzele cu margini înțepătoare, un drăgălaș pui de leu. ”Cea care m-a atacat, era deci leoaica. Ĩși apăra puiul”, gândi ea. Și luă micuțul leu în brațele sale. Din momentul acela, acesta deveni prietenul
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
știai de aranjamentul acesta dintre mine și arhiereu. E însă ceva foarte ciudat la mijloc. Hasim tăcu și de astă dată. -Nu ai nimic de spus? întrebă Pilat. -Nu, ilustre procurator. Ce aș avea de spus? Ponțiu Pilat păru iarăși surprins. -Mai umblă vorba cum că Baraba are asupra lui o mare cantitate de bani. Posibil aur. Și înclin să cred asta fiindcă nu l-ar fi ajutat nimeni să facă măcar un pas, completă procuratorul privindu-l țintă pe Hasim
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
despre literatură. Teoretizarea globmodernului am făcut-o în publicația „Curierul Primăriei” și în „Oglinda Literară”. Georges Poules subliniază că în timp ce conștiința critică este formată din conștiința inerentă a operei care este efervescentă și puternică, ocupând, evident, primul plan și conștiința surprinsă a iubitorului de literatură. Rolul criticii de a descifra semnele creației literare este renegat de Serge Doubrovski, deoarece critica nu este descifrarea unei opere pentru a deveni contrariu acesteia. Critica de poezie este(dincolo de înțelegerea profundă, vibratoare a semnelor) o
DESTINE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369277_a_370606]