3,370 matches
-
pod și armătura de lacrimă a căderii pe locul în care unii se laudă cu carele lor alții cu marmelada lor alții cu măritișul frunzei iată suflete unde-ai ajuns ochi peste creioane bastoane și câmpuri de țipirig nor de suspine ia-mi ciulinii dintre ceruri mie un ciuline crud prins în lâna timpului. Referință Bibliografică: Răscruce / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 197, Anul I, 16 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate
RĂSCRUCE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366713_a_368042]
-
Acasa > Poezie > Familie > SUSPIN Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 559 din 12 iulie 2012 Toate Articolele Autorului S U S P I N ( acrostih) Mai trece-un an, iubita mea soție, Aici printre urâți și mult gunoi. . . Rămâne doar, ca o lumină
SUSPIN de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366774_a_368103]
-
zori, n-am prea dormit noaptea asta și nu știu cum va trece ziua de lucru care urmează. Îmi mai zbârnâie câteva idei în adâncuri și-n gând. Poate până mă întorc, le fac să curgă din gânduri, în rânduri. Referință Bibliografică: SUSPIN / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 559, Anul II, 12 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SUSPIN de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366774_a_368103]
-
dormi de-acum în fiecare zi. Ruga ta s-a înălțat pe jumătate, În rămuriș îngheață vîntul blînd, Pămîntul străveziu se deschidea spre moarte, Cum printre lacrimi ultimu-ți cuvînt: Eu vin din viața să vă întreb de morti Și de suspinele trimise că simbrie, De programarea învierii pentru toți Și promisiuni rămase în sicrie. Să-mi spuneți dacă o gară aveți, Unde cobor uscat și trist din viața; La noi se cere taxa cînd aștepți Și fiecare zi să plîngi te
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
dormi de-acum în fiecare zi. Ruga ta s-a înălțat pe jumătate, În rămuriș îngheață vîntul blînd, Pămîntul străveziu se deschidea spre moarte, Cum printre lacrimi ultimu-ți cuvînt: Eu vin din viața să vă întreb de morti Și de suspinele trimise că simbrie, De programarea învierii pentru toți Și promisiuni rămase în sicrie. Să-mi spuneți dacă o gară aveți, Unde cobor uscat și trist din viața; La noi se cere taxa cînd aștepți Și fiecare zi să plîngi te
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
15 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Gânduri se aștern în seară, pe trecutele cărări și petrec ce mă-nconjoară, anii scurși în depărtări... Astăzi, ca ș-atunci în vreme, stând de vorbă cu un gând, îmi răspund trecuturi grele, de suspine, din mormânt. Străbătând ape și dealuri, slobozit ca din strâmtori, am fugit cu-a vieții valuri, de minciuni și dictatori. Și așa trecând prin vremuri, eu acasă des mă-ntorc, chiar și-n suflet în adâncuri, mai trăiesc, rămas pe
VREŢI SĂ APUNĂ ÎN TĂCERE?!.. de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365618_a_366947]
-
Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1719 din 15 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Aș vrea să scriu ceva frumos doar pentru tine, Că, pentru mine, scris-am mult și fără rost ! Să scriu, aș vrea, cu bucurie și suspine Despre ce e, ce fi-va între noi, ce-a fost!... N-aș romanța-o cum se-obișnuește-n poezii Și nici n-aș hiperboliza ceva concret ! Aș scrie doar că locul tău, asta să știi, E-n inima-mi și-n
PRIETENE INTERNETIC... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365622_a_366951]
-
In parc pe-o bancă nou vopsită, Un om cu haina ponosită Avea privirea cert pierdută, Parcă ascunsă-ntr-o redută... Un om cu haina ponosită De-o vârstă cu greu definită, Pierdut era în vise fine Des întrerupte de suspine... De-o vârstă cu greu definită Prinsă-n grimasă adăncită, Ca un remeber avea starea Și dureroasă derularea... Prinsă-n grimasă adâncită, Tânjea la viața-i chibzuită Din care printr-o izgonire Îl duse spre nefericire. Tânjea la viața-i
PROFUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365626_a_366955]
-
decizia ei. Cu câtă durere a rostit cuvintele de despărțire, cu cât stoicism a suportat țipetele lui și acuzațiile că nu-l iubește, apoi implorările și iar furia lui. Câte nopți a plâns cu fața în pernă să-și înăbușe suspinele și câte zâmbete a trebuit să-și lipească pe față în fiecare dimineață ca să ascundă durerea și dezamăgirea pe care le simțea. Toate aceste imagini îi treceau acum prin fața ochilor aducând cât mai aproape clipa când el intrase pe ușa
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
cultiva tradiționalist și euforic: „Maică a mea, sunt nebun de iubirea ce vine,/ nu mai știu cât de mult voi fi foc sau venin,/ podoabele sângelui meu se prefac dimineața în rouă/ și-nțeleg din cuvânt cât sunt zbor și suspin...” Forma rafinată a poeziei de mai târziu, într-o continuă revelație a limbajului, aici își va fi aflat începutul: „Și-mi pare că, adânco,lumina mă botează/ într-o răpire mută în vin și în pocale,/ căci uite trandafirul în
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
cetina de foc rostesc poruncă, să fie acest cântec rugăciune pe fluturi, pe iubire și pe rune. Iar când durerea morții va străbate, să nu rămână-n noi poftiri uitate, nici lacrimi, nici durere, nici venin, doar încleștare mută în suspin. Uitarea, ușa vieții va închide și arunc cheia, cheia nu deschide!” Omul și dublul lui, iată o posibilă interpretare a subtextului cărții - motiv care depășește granița realului pentru a deveni principiu existențial. Și noutatea rezidă în inventica „basmului în dublet
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
e dor de amforele voastre străine de patimi celeste și vreau să mai rămân în huma picturilor rupestre! metapoezie există două feluri de poezii: prima e cea care se devoră pe ea însăși până devine o stare o îndoială un suspin o iluminare iar a doua născătoare eternă de stihuri care vor umple acest univers până la implozie iscând a neștiuta oară primul gând așadar lumea este numai poezie și mizeria în care tu trăiești acum este o iluzie melodia infinita a
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
niște ruperi de ritm în desfășurarea imaginilor. Unitatea grădinii văzute ca un întreg, este realizată prin terase din care cad perdele colorate de flori și plante agățătoare. Printre atâtea obiective de vizitat, n-am scăpat „Curtea englezească", „Cascada" și „Puntea suspinelor" care o străbate; acestea ne-au oferit o priveliște absolut spectaculoasă. Apa învolburată a unui râu cade de la o înălțime de 10-15 metri. Această Cascadă minunată are o porțiune unde se zice că dacă îți pui o dorință și pășești
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
nu te mai saturai privindu-le. Minunat spectacol! Venețianul Este unul dintre cele mai deosebite cazinouri. E așezat pe o suprafata mult mai mare, prezentându-ne o Veneție în miniatură, în care putem vedea Palatul Dogilor, Piața Sân Marco, Podul Suspinelor și ce are Veneția mai caracteristic, niște canale pe care se plimbă lumea în gondole ultramoderne. Ne-a întâmpinat spiritul venețian de la primul pas, cu tot ce e semnificativ, în acest oraș de pe Marele Canal. Și noi, asemenea tuturor vizitatorilor
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > PASTEL DE TOAMNĂ Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Când pe-nserat se-așterne o liniște de basm și aud discret suspinul frunzelor căzute, când încă greierii mai cântă la ferești, e semn că toamna aceasta va fi lungă și dulce ca mustul stors din chihlimbar. Când în aer simt miros de crizantemă arămie și aromă de gutuie învelită-n puf gălbui
PASTEL DE TOAMNĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366134_a_367463]
-
adoarmă din nou, trase cu ochiul pe ferestruică să-și mai omoare timpul. Abia atunci, pentru prima dată în viață, cunoscu splendoarea nopții, cu foșnetul molcom al frunzelor, cu cântecul păsărilor de noapte și al greierilor, cu vocile brotacilor, cu suspinele oilor, cu tăcerea lunii și alte și multe frumuseți. Și, din noaptea aceea, curcanul se culcă numai la ferestruică, iar la miezul nopții, când cocoșul îl trezea cu cântecul său, nu-i mai spunea cuvinte urâte. „Uite”, se gândi curcanul
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
admiră soarele dimineața, zise pe nerăsuflate ariciul. - Boabele de rouă sunt transpirația naturii, își dădu cu părerea și bursucul. - Boabele de rouă sunt vinul în care se îmbată fluturii în zori, se trezi vorbind și ursulețul. - Boabele de rouă sunt suspinele frigului și apei în foșnetul luminii și întunericului, îi bâzâi o libelulă la ureche. - Măi, măi, măi! exclamă ursulețul spre cei doi. În pădurea noastră toți sunt poeți! Izbucniră în râs, apoi se despărțiră. Întors acasă, ursulețul își copie în
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
în ceață ca o destrămare;/ Misterul tău încă nu m-a străpuns,/ Rămâne-vei în veci o întrebare.” Uneori, dorul o face pe autoare să plece în căutarea iubitului, iarna, în „ninsorile” care-i „păreau străine”, toamna, când „frunzele duceau suspine” și, cu ardoare, dorințe și chemări îl vrea lângă ea: „De-ar fi să vii din zări albastre/Să-mpreuni inimile noastre/ Tu înger blând ce-mi aparții/De-apururi lângă mine fii!”.(„De-a pururi lângă mine”) Alexandra Mihalache scrie o
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
cele mai fericite momente la cea mai înaltă intensitate. Cu căștile puse pe urechi și o dezordine de trăiri, mi-am antrenat gândurile în visele unei fete de 18 ani, la început de viață, la sfârșit de copilărie, la limita suspinelor feciorelnice cu strigătul pasional al împlinirii feminine. Probabil nu aș vrea să intervin prea mult în scenariul deja scris al vieții mele. Poate doar un pic mai multă atenție la detalii... lucruri mărunte, care însă mi-au adus clipele de
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366156_a_367485]
-
reușeam să obosesc. Cele câteva petreceri la care am participat pe toată perioada școlară mi-au rămas în suflet și le-am păstrat cu multă grijă într-un colțișor colorat și vesel al ființei mele. Amintiri. Dulci, parfumate, colorate, dragi suspine. Blue Mireille 19.09.2015 Referință Bibliografică: Amintiri / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1724, Anul V, 20 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366156_a_367485]
-
în „Sonetul luminii”. După care, întreabă omenirea: „Există oare, floare mai frumoasă/ Ori cer curat atât de cristalin/ Cum este poezia luminoasă// Care aduce mărilor senin?/ Nicicând nu intră noaptea-n a mea casă/ Căci lampa mea e versul din suspin”. E normal ca la vârsta întâia să-ți fie sufletul ca o primăvară. Dar poeta, în „Sonetul primăverii” nuanțează locul ei în această primăvară: „Mă iartă, sunt o floare de credință,/ Petale se răsfiră în eter,/ Am învățat că omul
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Doamne, nu-l lua și pe el! - Nu există Dumnezeu! taie văzduhul glasul Ștefanei, sora mijlocie. Popa, rămas singur la coșciug, tămâiază întruna și spune mai mult pentru el ,,la loc cu verdeață unde nu e întristare, nici îndurare, nici suspin”.... - Dați-vă la o parte! strigă o voce gravă de bărbat, care avea în mână un stetoscop. Măi, puiule, hai liniștește-te! Îi ia pulsul și îi bagă forțat în gură o pastilă. Leică Vergină, de ce nu ai venit mai
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
sfârtece timpanele, până când actorul, cu glasul lui gutural din “Oda în metrul antic”, poruncea ca un Dumnezeu al bețivilor: „Mai multă sfințenie!“ Și gloata aceea informă se reculegea dintr-odată, nu mai auzeai niciun clinchet de pahar, niciun foșnet, niciun suspin, nicio șoaptă, nicio lacrimă, și atunci, pe sub liniștea asta solemnă, ca pe sub un arc de triumf, pătrundeam în local către o masă liberă sau care se făcea imediat liberă la apropierea noastră și, așezându-ne, vocea aceea sublimă cu inflexiuni
STEFAN DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366225_a_367554]
-
atragere sau respingere, depinde și de modul de prezentare. Iconarul trebuie să încerce să își păstreze cât de cât curățenia fizică și sufletească, ceea ce implică credință, abstinență, post, rezistență în fața ispitelor.” Preluând afirmația unui teolog Mihai consideră că „Arta este suspinul lui Dumnezeu”, iar omul este instrumentul prin care Dumnezeu lucrează. Mihai Rotaru este un artist complex. Are preocupări și de pictură religioasă, respectiv artă bizantină, a realizat lucrări de pictură murală, făcute în biserici, pe lemn și pe sticlă. A
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
poetul ce cu har hrănește Lumina verbului sădit în gând! Cuvântul dat de mama mi-i avut, Avere-mi este și-o împart frățește: Pe cât a mea, pe-atâta peste Prut... Iar glasul din Cuvânt ne înflorește, Țâșnind din el suspinul cel durut, Acum, când Prutul curge-n românește. Referință Bibliografică: CUVÂNTUL / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1116, Anul IV, 20 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CUVÂNTUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361616_a_362945]