1,070 matches
-
de faptul că te-a pus la pămînt și că Îți trage șuturi, toți Îți trag. Tu plîngi, dar nu de mila ta. Tu plîngi pentru ea. Poliția vine și te ia la secție. Îți spun că a fost o tîmpenie că ai aruncat bățul pe teren, căci fulgerul lovește În punctul cel mai Înalt. Așa că tu ai fost cel care a omorît-o. Un accident. Alt accident. Dar poliția se poartă frumos cu tine. Amabili. Înțelegători. Uneori Încă Îi poți vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
așa. SÎnt bolovani de care trebuie să treci, iar fiecare bolovan de care te ciocnești te despică puțin mai tare și Întotdeauna mai există și alții la orizont. Și nu le poți face față, așa Încît te forțezi să crezi tîmpeniile celor despre care știi instinctiv că sînt mincinoși și Îți tot repeți minciunile alea și le repeți și altora, sperînd că, dacă le repeți suficient de des și cu destulă Înflăcărare, o să dobîndești statutul divin pe care-l atribuim celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
profesor. Da’ dacă cucoana spune așa... După o vreme, a sunat telefonul. Portarul a ridicat receptorul. De la celălalt capăt al firului, a răspuns Duța. ― Nu răspunde nimeni la cabinetul profesorului. Apoi, cu ton iritat: ― Băi, aista! Mai termin-o cu tâmpeniile! Eu nu-s gagica ta. Tu o ai pe foanfa ceea din Păcureț... Ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, portarul i-a comunicat Liei: ― Auzi? Nu-i În cabinet. Mai așteaptă. Dacă nu vrei, vino mâine. Vă rog să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu, de vreme ce se cultivă nu numai ignoranța, dar și un spirit ostil cărții. E în proiect ca Biblioteca Națională să fie transferată la Popești-Leordeni, o Gherlă a cărții. "Să prioritizăm computerul, cartea electronică", ne recomandă un purtător de cuvînt al tîmpeniei arțăgoase, branșat la Internet, dar debranșat de la bun simț. "Fii internaut sau dispari!" Pandantul ieșean? Scriitorii "revoluționari" n-au avut ce distruge decît biblioteca-donație Traian Chelariu, de la Casa cu Absidă, sediul Asociației. Au purificat-o, chipurile, de cărți marxiste, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sunt frumoase, e adevărat, dar nu cele mai frumoase. Unde sunt cele mai frumoase glezne din lume, îmi spui și mie, Magicianule?! Am un purcoi de bani în debara, poate vreau să-mi fac de cap și să scap de tâmpenia asta care îndeamnă limbile ceasului să mă ia peste picior! Magicianul tace. Poate că înțelege că este foarte greu să explici ceva unuia care nici nu dorește asta. Se reașază pe fotoliu și împreunează mâinile după ceafă. Pare relaxat. Periculos
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mână, chiar atunci. Încă mai simțea atingerea foilor, iar foșnetul inconfundabil trăia bine-mersi în urechile sale. Ploaia se întețea, iar umbrela sprijinită de zid părea cuprinsă - în condiții normale, o astfel de idee ar fi fost pur și simplu o tâmpenie - de o tristețe iremediabilă. Firesc, își spuse, cum să nu fii deprimată dacă lumea nu va mai avea niciodată nevoie de tine? O ploaie inversă va duce la falimentul tuturor celor care confecționează umbrele. Iar eu sunt singurul care știe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că oricum nu vor fi luate niciodată în seamă - Doamne, iubesc mesajele astea! -, apoi deschise frigiderul și apucă pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit la malul unei oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
serioși. Așa că, da, cred că o să fie un an grozav și abia aștept să se Întoarcă Miranda. Cred că sunt pregătită. Jill și-a dat ochii peste cap și mi-a aruncat o privire care voia să spună: Mai lasă tâmpeniile, Andy. Știm cu toții că lucrezi, mai mult ca sigur, pentru o vrăjitoare psihopată Înconjurată de stiliști anorexici și că te străduiești să colorezi tabloul ăsta În roz-bombon fiindcă ți-e teamă că te-ai băgat În ceva din care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ei. În visul meu, de câte ori voiam să mă văd cu Alex trebuia să merg În aceeași mașină cu Miranda și să Îl vizitez În apartamentul ei. Ea Îmi spunea Întruna Emily și mă trimitea să‑i caut tot felul de tâmpenii, deși Îi spuneam de nenumărate ori că sunt acolo doar ca să‑mi vizitez prietenul. Când s‑a făcut, În sfârșit, dimineață, Alex căzuse sub vraja Mirandei și nu Înțelegea de ce eu cred că ea e rea și, mai rău, Miranda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de la el ? — Vreau să muncească ! A trândăvit destul până la vârsta asta, pun-te masă, scoal-te masă ! — Nu poate să muncească, încercă Melania... De-aia îi dă statul pensie... — Ai făcut socoteala cât te costă medicamentele ? Și mâncarea și scutecele ? Și tâmpenia aia de abonament de la bibliotecă ? — Îmi dă cărțile gratis... — Gratis, da ? Și asta ? Auzi ceva trântindu-se : Îi trebuie cărți noi, că nu poate linge după mâinile altora ! Golea tăcu, probabil mânca, pentru că Melania se auzea robotindu-i în jur
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aduc ceva? Am clătinat din cap și am arătat spre cana mea de cafea. Nici măcar o latte degresată fără frișcă, superfierbinte, fără zahăr, cu vanilie? Am râs și am clătinat iar din cap. —Ce? Crezi că glumesc? Eu chiar comand tâmpenia asta de fiecare dată când vin aici. Ba nu. Ba da, jur că da. M-am descurcat douăzeci și ceva de ani din viață, mulțumindu-mă cu o ceașcă de cafea normală. Uneori o beam slabă și dulce, alteori, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
puterea mea de Înțelegere, dar știam că trebuie să văd care e situația. —Ascultă, trebuie să mă Întorc acolo să mă asigur că toată lumea e suficient de beată ca să se distreze, și nu chiar atât de mangă Încât să facă tâmpenii, dar mă Întrebam: ai cumva nevoie să te ducă cineva acasă mâine? —Acasă? La Poughkeepsie? Tu te duci? N-am cum să ratez Festivalul anual al Recoltei. —Festivalul Recoltei? Se opri din nou să dea la o parte cordonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o relație cu el? Ce vrei să spui cu asta? Nimic, doar că păreți foarte... ei, foarte diferiți. —Cum adică diferiți? Știam exact ce voia să spună, dar era amuzant să-l văd cum se agită. —O, hai, Bette, lasă tâmpeniile. Știu cum e să vii din Poughkeepsie și să intri În lumea branșată a New York-ului, da? Înțeleg. Ceea ce nu Înțeleg e cum poți să-l placi cu adevărat. Poate că reușești să stai printre ei, dar asta nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vor termina de asemenea? Tu nu ești nimic altceva decît un mic gunoi față de această imensă mașină numită politică externă. Crezi că o politică externă clădită cu atîtea eforturi și sacrificii se va lăsa impresionată de tipi ca tine, de tîmpenii ca drepturile omului?" Ceea ce Securitatea română califică drept "tîmpenii ca drepturile omului" îi lasă să trăiască și să se miște pe disidenții ruși, polonezi, cehi și unguri și alimentează, sub președinția lui Carter, noul mesaj al politicii americane. Un universalism
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
decît un mic gunoi față de această imensă mașină numită politică externă. Crezi că o politică externă clădită cu atîtea eforturi și sacrificii se va lăsa impresionată de tipi ca tine, de tîmpenii ca drepturile omului?" Ceea ce Securitatea română califică drept "tîmpenii ca drepturile omului" îi lasă să trăiască și să se miște pe disidenții ruși, polonezi, cehi și unguri și alimentează, sub președinția lui Carter, noul mesaj al politicii americane. Un universalism democratico-liberal revine în forță. Referirile la Human Rights îndepărtează
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu bucurie inițierile neconvenționale în labirintul lumii mari și serioase, pentru că tatăl i le prezintă ca pe un joc ingenios, la care imaginația copilului răspunde cu entuziasm. Ceilalți adulți sunt, evident, scandalizați. Mama: "Ai s-o prostești de tot cu tâmpenile tale"; menajera: "O să-nnebuniți fetița, domnule" sau, tot ea: "astea-s poveștile tâmpite pe care i le spune taică-său". Poveștile conțin și ele mostre ale destructurării sensului din teatrul lui Ionesco. Dacă în Cântăreața cheală demontarea mecanismelor limbajului expune
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
că-i ceva pă 27 ori a Lui, ori a Ei, da' uitai! Cum dracu' de uitai?! Că eu nu uit, tovarășe Secretar! Și ziua dumneavoastră o știu, că văzurăți că în fiecare an "poc!", o felicitare de la mine!... Lasă tîmpeniile! Mă interesează ce prezintă teatrul dumitale de Ziua Tovarășului... Tovarășe secretar, aici stăm bine: taman pe 27 avem o premieră cu titlu adecvat TÎLHARUL. Omul partidului, înlemni: în prima secundă, se gîndi la ăi de-ascultă. Apoi, îl privi lung
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
șoptindu-i ceva? Pe drumul de întoarcere nu s-a băgat în vorbă cu ceilalalți săteni, încerca să-și amintească cuvintele șoptite de Madonna, să-și amintească exact surâsul lui Cristos. Cum era cu putință ca statuile să vorbească? Erau tâmpenii iscodite de închipuirea lui stârnită de călătorie. Dacă l-ar fi întrebat pe taică-său s-ar fi ales cu una după ceafă, căci Geronimo obișnuia să spună că "glumele se fac cu copiii, nu cu sfinții". Șopârlele țâșneau când
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
denegațiilor generice și lipsite de argumente. A regăsit lucrarea lui Marta în casa prietenilor, o citi din nou și se mânie iarăși, ca un taur ce lasă capul în jos și se repede asupra obstacolului. Îndrăzneala de a scrie asemenea tâmpenii în contra lui Telesio era un sacrilegiu și trebuia pedesită. Trebuia să demonstreze că smintiții nu sunt în stare să înțeleagă și, în primul rând, nu sunt în măsură să pătrundă adevărul filosofiei, fie ei apropiați spiritului lor, fie străini de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
purgatoriul? Ăsta era motivul pentru care ai cerut să-mi vorbești? Nu puteai să renunți măcar la una din obișnuitele tale înscenări de comedii, fra' Tommaso? Crezi că noi stăm toată ziua să ne amuzăm și să ne gândim la tâmpeniile tale? E bine să vă amintesc din când în când că sunteți vii, este sarcina mea; când voi scăpa de drojdia asta puturoasă, vă veți aminti de intervențiile mele și o să-mi mulțumiți; ca frate a lui Cristos am datoria
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
altă idee mai normală ni ți-a putut veni? Ilie: (ferm, amenințător) E o idee cît se poate de normală. Și, cu timpul, o să-ți dai seama de asta. Mina: O fi normală în capul tău. În capul meu e tîmpenie. Sînt atîtea lucruri de făcut și dumnealui i s-a făcut de cavou! Doamne iartă-mă, în loc să mă ducă la mare, că n-am fost de nu știu cîți ani, dumnealui mă duce la cimitir... Să fiu mulțumită după ce... Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu luăm un copil? Mina: Un copil nu e totuna cu copilul meu. Ilie: Bine, știu... Dar ne-ar scăpa de singurătate, de plictiseală, de toate necazurile noastre. Mina: Un copil nu poate ține loc la toate. Ilie: (furios) Dar tîmpenia asta, obsesia asta din colț calul nostru verde ține loc la toate? Răspunde! De ce taci? Mina: Tu ai adus calul aici! Și l-ai lăsat să se impună. Ilie: Nu l-am lăsat eu. Viața l-a lăsat. Mina: Viața
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mama... Mi-a adus și-un psihiatru... Ea vine, într-adevăr, ca la spital... ca la spitalul de nebuni... Mona: (incomodă) Octav, totuși, de ce ții tu să stai aici... Toți cred că stai aici ca să fii mai aproape de... Octav: Ce tîmpenie?! Nu-i chip să spui ceva... să faci ceva care sparge "superba" și anonima normalitate, că devii bizar, straniu... nebun! Nu cumva ai stat și tu de vorbă cu psihiatrul? Mona: Dar eu nu cred asta. Octav: Dar ce crezi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
iar am dat de tine... Gh. P. unu:...Cam prin ce mormânt...? Gh. P. doi: (privind în album) Stai că-ți spun..., îți spun imediat... (îi dă albumul) Gh. P. unu: (privind în album) A, da, îmi amintesc..., mamă, ce tîmpenie de piesă..., și ce tîmpenie de rol...; singura calitate a rolului ăsta era că era principal..., avea text mult... enorm de mult...! Gh. P. doi: Mai știi ceva din el? Gh. P. unu: Mai știu pe dracu! Știu că era
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Gh. P. unu:...Cam prin ce mormânt...? Gh. P. doi: (privind în album) Stai că-ți spun..., îți spun imediat... (îi dă albumul) Gh. P. unu: (privind în album) A, da, îmi amintesc..., mamă, ce tîmpenie de piesă..., și ce tîmpenie de rol...; singura calitate a rolului ăsta era că era principal..., avea text mult... enorm de mult...! Gh. P. doi: Mai știi ceva din el? Gh. P. unu: Mai știu pe dracu! Știu că era o piesă partinică... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]