1,181 matches
-
se schimbau: orbita răului Îl ducea spre Încrucișarea cu o autoritate egală cu a lui. El Însuși purta toate Însemnele funcției. Apoi le ordonă soldaților să mărșăluiască spre Santa Maria Novella. Voia ca spionii lui Acquasparta, care cu siguranță dădeau târcoale, să aibă timp să Îi anunțe sosirea. Parcurse cu repeziciune strada care separa locuința lui de nunțiatură. La fiecare pas, vacarmul și gloata sporeau, ca și când toți locuitorii Florenței și-ar fi dat Întâlnire sub Încartiruirea vicarului papal. Pe ultima bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
concura la alegerea unui membru al Consiliului celor O Sută valora mult, În termenii schimburilor de favoruri. Dar mai apoi Începuse să Îi alunge urât pe primii care veneau să Încaseze rodul investiției, iar deasupra capului său prinseseră să dea târcoale corbii nenorocirii. De acum, era pentru el din ce În ce mai dificil să obțină un Împrumut, chiar recurgând la garanțiile fratelui său Francesco. Străbătu cu Încetineală o bucată de stradă, până ce se opri dinaintea prăvăliei lui messer Domenico, un mic schimbător de valută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl Întrebă apoi pe Giannetto, care Încă mai azvârlea blesteme și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere care Îi accentua expresia de șoarece. Nu-l cunosc. Unul nou, care de câteva zile dă târcoale prin părțile astea și cere de pomană fără permisiunea Breslei. Sunt mulți ca el, de o vreme Încoace, veniți cine știe de unde. — Mulți? — Da, tare mulți. Blestemații! Dante se rezemă de pilastru, respirând adânc pentru a-și potoli agitația, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se închegă parcă dintr-o dată. Treptat, noaptea începu să învie în fereastra unde cerul fără stele vibra stins. Învățătorul desluși curând trupul culcat din fața lui. Arabul nu făcea nici o mișcare, dar părea că ține ochii deschiși. Un vânt slab dădea târcoale școlii. Poate că va izgoni norii și soarele va lumina iarăși. În timpul nopții vântul se înteți. Găinile dădură semne de neliniște, apoi se potoliră. Arabul se răsuci pe o parte, întorcându-se cu spatele la Daru, căruia i se păru că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
semafor pe roșu, în mod reflex, Randall a apăsat butonul de blocare a portierelor - sigilându-ne astfel în interior. După un minut, Cox și-a parcat Porsche-ul în fața hogeagului meu dărăpănat. Un grup de adolescenți a început imediat să dea târcoale mașinii, de parc-ar fi căzut din afara spațiului terestru. — Nu pot să te las să te dai jos, cu toți golanii ăștia învârtindu-se pe-aici, mi-a declarat el pe un ton protector. — Gola - A, copiii ăștia? Sunt tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
m-a întrebat ea pe un ton scăzut. Mult prea scăzut. Prin minte mi-a trecut o emisiune pe care o văzusem recent pe canalul Explorer: un grup de înotători, a căror barcă se răsturnase, priviseră cum rechinii le dăduseră târcoale vreme de aproape o oră, dar abia atunci când cercurile descrise în jurul lor și înotătoarele dorsale au dispărut, într-un plonjon adânc, cu mult sub suprafața apei, abia atunci au știut că sunt, într-adevăr, la mare ananghie. Așa cum se așteptaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rochie albă și că pe cap aveam un voal brodat, amplu și greu. Vivian stătea înșurubată în apartamentul nupțial de patruzeci și cinci de minute, deși stabilisem o întrerupere de doar cinci, iar Mandy și Lucille începuseră să ne dea târcoale, ca o haită de câini gata de atac. Mama se așezase într-un colț și făcea tot felul de schițe pe un carnețel. Era un gest care îi calma nervii. Bea, care își omorâse timpul dând peste cap pahar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de fiecare dată se ofereau să-l călăuzească pieriseră și ei fără urmă. Brusc, i se păru că întunericul seamănă cu aripile unui șoarece zburător imens, mai negru decît o rugăciune, și un milion de gînduri începură să-i dea tîrcoale ca o haită de lupi. Se lumina de ziuă, cînd, întins în patul conjugal alături de doamna Mina, domnul Președinte își dădu seama că nu reușise să adoarmă deloc, că pradă celor mai intense neliniști pe care le avusese vreodată se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Comandantul, fîstîcindu-se în fotoliul său tapițat cu piele, privind țintă în fundul scrumierei pline de chiștoace turtite. Riscul e prea mare, viața nu e film, îi trece prin minte. La poarta Unității îl latră o droaie de cîini flămînzi, îi dau tîrcoale mîrîind, plini de bale, zburliți, nici vouă nu vă mai aruncă nimeni de mîncare, se gîndește pînă ce soldatul de gardă îl recunoaște în sfîrșit, coboară din post și catadicsește să-i deschidă. Cu ce treburi pe la noi, dom’ Regizor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fabrice Mortăciune decît cea în care ținta care trebuie lovită cade singură distrusă de propriile-i slăbiciuni care-i sînt scoase la iveală printr un scenariu teribil? Cîteva muște verzi ieșite dintr-o pubelă de gunoi încep să-i dea tîrcoale Curistului, să-i bîzîie în jurul capului, să-l enerveze, musca trage la rahat, zice Tîrnăcop, mai bine v-ați face curat și voi pe aici din cînd în cînd, e un focar de infecție locul ăsta, zice ofensat Curistul, păi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
subțirel, îmbrăcat la patru ace, dînd ocol mesei rotunde la care șade cu ochii înroșiți de oboseală, în fața unei scrumiere pline ochi de chiștoace. Așa ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i dea tîrcoale, lăsați și dumneavoastră acuma, că n-o fi mare pagubă dacă pierdeți o rundă, îl liniștește. își duce mîna la buzunarul de la piept, simte foșnetul bancnotelor, mi-a mai rămas îndeajuns se gîndește, îmi mai încerc de cîteva ori norocul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și cu care făcuse de două ori turul Pieței Înainte de a intra acolo la dorința ei, dar și obligat În același timp să respecte o relație ce părea că Își trăise demult apogeul. Se simțea ca un lup tânăr dând târcoale unui cerb rănit. Observa Însă că cei doi nu trăiau la fel clipa: el, tăcut și Încordat, ea, destinsă, indiferentă. Ea e cea care pleacă, dacă nu cumva a și plecat deja. Cei ca ea decid Întotdeauna repede, fără păreri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi sunat deloc. Urmară trei ore de scris la raport. Am scris de mână rezumatul arestării. Lee l-a bătut la mașină și n-a mai menționat intrarea prin efracție în apartamentul lui Coleman Maynard. În timp ce lucram, Ellis Loew dădea târcoale micului nostru birou, mormăind satisfăcut. — Mișto captură. O să-l fac arșice la tribunal pentru chestia cu copiii. Am terminat cu hârțogăraia pe la ora 7. Lee făcu un semn în aer, ca și cum ar fi bifat ceva, și explică: — Mai adaugă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fiu din nou împreună cu Betty, le-am lăsat să folosească una din casele libere ale lui tati, una care avea în sufragerie niște decoruri vechi. Betty, Linda și Duke Wellington au turnat filmul, iar Georgie i-a văzut. Tot dădea târcoale caselor goale ale lui tati și i s-a pus pata pe Betty. Probabil pentru că semăna cu mine... fiica lui. Am întors capul într-o parte, ca să-i ușurez mărturisirea. — Și după aia? Cam înainte de Ziua Recunoștinței Georgie a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spuse Aciobăniței. Mă obișnuisem. Dar, mă rog, dacă nu se poate... Nu vreți să luăm puțin loc pe aceeași bancă? Doar câteva clipe, răspunse tânăra. Se apropie ora când trebuie să dormim. Se așezară. Rămas în urmă, pilotul Amărășteanu dădea târcoale unui tractor cu șenile într-o rână. — Ciudată banca asta pe care stăm, nu? spuse Aciobăniței. N-am mai văzut nicăieri așa design. — Da, e o bancă ergonomică, răspunse tânăra. — Și trebuie toți să dormiți? întrebă comandantul. — Marea majoritate, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu praștia și să arunce cu săgeata. Acolo, departe de cortul mamelor, le spunea povestea înfricoșată a lui Isaac, tatăl său. Când stăteau împrună pe pășunile cele mai îndepărtate, atenți să nu vină șacalul despre care se spunea că dă târcoale sau când pur și simplu stăteau și se bucurau de aerul răcoros al unei seri de vară, el le povestea despre cum Avraam l-a legat pe Isaac de mâini și de picioare și a ridicat cuțitul la gâtul băiatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
le-a dat foc. Era un gest de recunoștință pentru singurătatea care îi era atât de credincioasă și care l-a urmat peste tot. „Ca o cățea”, râdea Domnul Andrei, încrețindu-și pielea de șopârlă: „Poate că și acum dă târcoale pe undeva prin bălării. Dacă am nevoie pot s-o chem în ajutor. Uneori, noaptea, chiar mă simt ispitit s-o strig. Dar mă abțin. Mi-e frică să nu se îndrăgostească de Mopsul”, adăugase în bătaie de joc, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru ei înșiși, să știe exact ce au fost, dincolo de întâmplările care se umflaseră în timp, cu sângele supt, ca niște lipitori crescute pe trupul realității. Uneori, seara, când coridoarele se goleau de lume, îl vedeam pe câte unul dând târcoale prin apropierea arhivei, singur, tăcut, cu gulerul la halat ridicat ca să nu fie recunoscut, de parcă adevărul aflat înlăuntru, în hârțoagele Arhivarului, păstrat ca plantele presate în ierbar, putea fi mirosit, adulmecat. După care cei care se învârteau pe-acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a mai plâns, a născut o fetiță, Ana, pe care a început s-o iubească nebunește. Pe la vreo opt ani însă, când Ana se juca cu mingea pe stradă, s-a apropiat de ea un măcelar, un maniac care dădea târcoale copiilor, tulburat din când în când de dorințe monstruoase. A ademenit-o să-i arate o jucărie acasă la el, a violat-o, schingiuind-o, după care a lăsat-o mai mult moartă decât vie în stradă. Cât timp a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a lăsat-o mai mult moartă decât vie în stradă. Cât timp a mai sperat că fetița va trăi, Mefista nu s-a mișcat de la spital, deși aflase de la Ana totul. De cum a înmormântat-o însă, a început să dea târcoale măcelăriei. Până la urmă s-a culcat cu măcelarul și l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă Mefista n-ar fi fost nebună, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a lăsat să-și urmeze soarta. Și dacă soarta l-a împins în noroi însemna că o merita. N-a mai vrut după aceea alt soț și ani de zile i-a respins pe toți pescarii care i-au dat târcoale și i-au bătut seara la poartă în speranța că-i va pofti în casă și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să păstrez echilibrul bărcii pe valuri, am simțit cum mă podidește o sudoare rece, de spaimă. Fiindcă nu departe de barcă, am văzut rotindu-se prin apă un rechin. Apoi, o întreagă haită de rechini a început să-mi dea târcoale, ca într-un dans. De frică, mi-a scăpat o vâslă în apă. Dacă o pierdeam și pe cealaltă, n-aveam cum să mai revin la țărm. Am renunțat prin urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă las terorizat de moartea care ne așteaptă pe fiecare la un capăt de drum cu răbdarea ei imbecilă: simțind până la impertinență că mai puteam să mănânc fructele care îmi plăceau, să mă întind la soare ori să dau târcoale unei femei frumoase. Și, n-am mai spus-o oare? de câte ori a trebuit să-mi refac moralul pus la grea încercare, m-am abătut printr-un cimitir. Acolo îmi repetam: „Daniel Petric, ești viu! Această singură calitate te așează deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în care poți pretinde până la urmă, și în fața ta, că pe jumătate crezi? Tu nu vezi, tu nu te uiți în jurul tău? Nu observi că toți procedează la fel? că Sonia îmi vorbește acum cu „dumneavoastră”, că Aristide îmi dă târcoale, de parcă s-ar fi îndrăgostit de mine, și că bătrânii roiesc în jurul meu? De ce crezi că fac asta? Sau te deranjează că aș putea să-i dau ordine Arhivarului într-o zi?” Laura nu m-ar fi înțeles și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din nou m-am gândit la Hingherul. Pe unde umbla oare? Dădea târcoale azilului sau se dusese în lume? Simțeam în aer mirosuri de furtună, care îmi sporeau și mai mult surescitarea. M-am întrebat: de ce o iubeam pe Laura? De fapt, era mai degrabă interesantă decât frumoasă. Avea, cum zicea Aristide, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]