1,173 matches
-
din piese Lego la picioarele mele, preț de câteva clipe Îmbătătoare m-am simțit stăpâna a tot ce vedeam. Tocmai mă apropii de Încheierea prezentării, când cineva tușește lângă ușă. Privesc Într-acolo și o văd pe Celia Harmsworth dând târcoale În modul acela de-abia simțit, care parcă spune „vă rog, nu mă luați În seamă“, al oamenilor care pretind că sunt neimportanți, dar reușesc să devină centrul atenției. Îmi pare atât de rău că vă Întrerup, Robin, se smiorcăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
legi naturale ale gestionării de succes a timpului și vieții dumneavoastră: strategii demonstrate pentru creșterea randamentului și pacea interioară. Mă Îndepărtez Încetișor de-a lungul pervazului și o văd pe Candy aplecându-se pe fereastră și pe Guy dându-i târcoale. Fața asistentului meu nu e marcată de teamă, ci de ceva care seamănă cu speranța. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Jim e plecat pentru al doilea weekend la rând. Nu sunt sigură dacă-i voi ucide eu pe copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să sugereze că se poate ca eu să nu fi fost extrem de fericită când ne-am întâlnit, în mod clar, tipul era amuzant. —Fetele se dau în vânt după simțul umorului. În plus, ești regizor. Fac pariu că-ți dau târcoale câteva actrițe frumoase, i-am spus. — Nu, n-am nici o iubită momentan. —Ei bine, vrei să ai una? Nu mi-am pus niciodată așa problema, răspunse Charlie. Cu cât îți dorești mai mult o iubită, cu atât ai mai puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu degetele mele cu unghii roase obrajii, conturul feței, conturul ochilor, conturul buzelor. îmi sărut degetele cu unghii roase într-un întârziat răspuns la sărutul lui Eduard. Un nou gând minuscul și timid prinde apoi, din senin, să îmi dea târcoale, sub forma unui semn de întrebare, în jurul ini mii: și dacă există, totuși, o mică șansă ca Eduard să mă placă? în definitiv, sunt deșteaptă, am spirit critic, dar și camara deresc, am simțul umorului, și poate că, de fapt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ce mare scofală două luni! comentasem eu în fața lui în urmă cu numai câteva zile, și iată că, totuși, se puteau în tâm pla atâtea pe neașteptate, în doar câteva zile, în doar câteva clipe! Ideea că moartea îi dăduse târcoale mă bloca, pur și simplu: nu îmi pot imagina moartea cuiva din jurul meu. Mintea mea e plină de viață, gândurile mele colcăie de viață, de idei vii, până și obiectele din jurul meu au viață, palpită, trăiesc. Bățul de chibrit are
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu degetele ude, tremurânde. Ciudat, își spuse, încercând în van să se liniștească singură. E totuși iarnă, de unde oare acest potop neînchipuit, în șuvoaie, dincolo de orice anotimp? Dar alungă iute gândul retoric, născut mort. Altă întrebare, mai practică, îi dădea târcoale: oare ce putea face până la ora trei? Se afla lângă stația de autobuz și, pentru o clipă, o tentă ideea să urce într-un autobuz și să se plimbe cu el prin oraș. Poate așa se calma! Dar stația era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zici, te încumeți? Clara îi întoarse zâmbetul în aceeași secundă în care o izbi un gând ivit din senin. De ce îi părea scena atât de familiară? Se căzni să scotocească în minte după o amintire care părea să-i dea târcoale, însă fără nici un folos. Oricum, numai la mâncare nu-i stătea ei gândul. Comandă, totuși, o salată. Câteva secunde se priviră în tăcere, parcă neștiind ce să-și spună. Să știi că arăți foarte bine, zău așa! comentă Georgiana, cercetând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a cuiva. I se păru, mai întâi, că vietatea înaltă care creștea, apropiindu-se de ei, nu era decât o plăsmuire diafană de ceață. Zefirul, însă, începu să se zbenguie cu veselie, mișcând florile cu subțiratice stamine aurii, dându-i târcoale acestei făpturi, ce obținu în luminiș înțelesul de femeie foarte tânără, cu brațe rotunde, cu profil de vioară și cu un gât atât de prelung, cum numai girafele îl pot avea. De la umeri până sub bărbie, grumazul delicat îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de marmură, fierbătorii de vopsele și alți alcătuitori de vrednice bresle. Profitând de învălmășeala dintr-o distilerie renovată, greierele-viorist o luă razna pe străzile rectangulare ale Cetății furnicilor, adulmecând din mers havuzurile cu jocuri de apă de la răscruci și dând târcoale zbenguielilor cuminți ale copilelor-furnici. Se trezi bătut pe umăr de aceeași furnică tânără, care îl studia mustrător cu ochi albaștri de cobalt: Hei, prietene-cântăreț, de ce-ți părăsești stăpânul? Pe dată, greierele-viorist o repezi cu semeție: Care stăpân, subțiratico? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu totul altceva. Se surprinde sâcâit de ideea că mai trebuie să facă ceva, dar ce oare? Se caută prin buzunare după o țigară. Hm, cam puține. Aprinde una și trage puternic fumul în plămâni. Simte cum somnul îi dă târcoale. Capul îi este greu, ca și cum cineva îi turnase plumb în locul creierului. Se freacă la ochi cu putere. Nu-și poate permite acum să doarmă. O va face altădată, acum trebuie să rămână cât se poate de treaz. Lângă el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am mâncat, i-am răspuns. Și m-am culcat la mine în birou, flămând, dar fără dorința de a mânca, cu speranța că o să vină la mine și să mă cheme în bucătărie, să-mi infirme ideea care îmi dădea târcoale, că femeia asta nu știe ce e o căsnicie și de ce dracu s-a mai căsătorit cu mine... N-a venit. Nu vin, să știi de la mine, nu le aștepta niciodată, fiindcă nu vor veni, în întunericul odăii tale aștepți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un gând, care se clatină cu... tine cu tot, de la început de când m-ai văzut ți s-a înfipt în cap ca un piron, scoate pironul, dă-l pe față, crezi că e așa de misterios fiindcă îi dai tu târcoale și nu ești în stare să-l exprimi? Da, nu știu cine ești și nici nu mă interesezi, n-am avut timp să mă gândesc la tine, treci la locul tău și nu-mi vîrî paharul în nas că n-o să ciocnesc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care ele, după cum zici tu, se simt atât de bine." XII Deodată ridicarăm amândoi privirea și văzurăm că lângă masa noastră se oprise un pitic care ținea un chibrit în mână și se uita la noi . Un cerșetor care da târcoale pe-aici, îl mai văzusem și în alte dăți. De când se oprise lângă noi și nu-l simțisem? Și de ce tăcea? Nu cumva ascultase ceea ce vorbisem? "Ce vrei, bă?" se răsti Ion , la el. Piticul lăsă să-i iasă din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
parcă zadarnic. Aveam sentimentul, presimțirea că intrasem într-o nouă eră, dar abia mai târziu, când o apăsătoare experiență avea să se adune în urma mea, și după grele amenințări, avea să țâșnească gîndul: Era ticăloșilor. În ziua aceea îmi dădea târcoale, dar nu reușeam să exprim decât naivități grave și locuri comune. "Iuliu Cezar a fost un dictator divin?'' mă întrebă prietenul meu chiar înainte de a se reașeza pe scaun în fața mea. Da, a fost!" "Și totuși a fost asasinat la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi spus. Mă plimbam prin curte, încercînd să înțeleg și să mă liniștesc. De ce vroia ea, cu atâta îndîrjire, să sfarme icoana pe care i-o purtam în suflet? Ca și tatei, firul rece al unei bănuieli îmi da tîrcoale: și dacă gândise așa despre mine tot timpul? Dacă fusese de fapt străină de mine sau aproape și ceea ce arătase ea lumii și propriului ei fiu era doar o blândă mască a devoțiunii, cu care se lupta, se lupta poate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era miere simplă, ci bucăți de faguri, o minune, îți venea să înghiți și ceara lor parfumată odată cu mierea, care păstra în ea, proaspete, miresmele florilor prin care cutreieraseră albinele bunicului. Din când în când câte una, întîrziată, ne dădea târcoale înainte de a se întoarce în stup (soarele coborâse printre aceste grădini mărginașe, se apropia înserarea) și eu știam, mă învățasem să nu mă feresc de ele chiar dacă mi s-ar fi așezat pe nas. Cineva strigă la noi, un alt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
coala cu semne complicate și indescifrabile a acestei iubiri se făcea iarăși albă și sentimentul că ieri nu s-a întîmplat nimic copleșea, în fața unui nou azi, ranchiunele mele, stările de iritare care se acumulaseră, îndoielile adânci care îmi dăduseră târcoale. Intră în biroul meu și se opri lângă ușă: era, ai fi zis, întruchiparea smeritei lui Dostoievski, dar fără nimic din aversiunea ascunsă și fatală a acelei eroine pentru cămătarul cu care fusese silită să se mărite (eșuase în strădania
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine întîrziam: ea mă ajuta să-mi desmorțesc picioarele și să-mi reamintesc cum poți frâna o alunecare prea vertiginoasă, plugul, o oprire, cristiana, echilibrul în viteză mare, flexiunea genunchilor, corpul înainte, căderea fără pericol... Trepida de nerăbdare, îmi dădea târcoale stârnind pulberea fină a zăpezii, cu chipul îmbujorat, cu privirea strălucind, stăpânită de o bucurie apropiată de violență, strigîndu-mi, din când în când, "aoleo, Victoraș... fricos mai ești... până faci tu o cristiană ne-apucă prînzul..." Până la urmă ii spusei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de casă și hohotesc pe la uși sau prin cotloane speriind lumea, până ce e adus un medium care le explică în ce constă noua lor stare. Dar cine să-i explice unui părăsit că n-are nici un rost să mai dea târcoale celei care nu-l mai iubea?'' Uimitor era cum aflase el că ea este aici și venise s-o aștepte pe crestele cotei, cu picioarele îndepărtate, sigur de el, și, desigur, amenințător. Iar ea nu-mi cerea sprijinul, venind astfel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Chiuveta era plină ochi cu veselă murdară, deși spălătorul de vase era gol. Purta un halat care, parcă îmbătrânea la fel de repede ca și proprietara lui. În camera de alături, lângă pat era un morman de cearșafuri și cuverturi. Jones dădea târcoale prin bucătărie, nădăjduind că va da peste vreo bucățică mai de doamne-ajută. Zadarnică osteneală. Bucătăria se menținea într-o stare de curățenie acceptabilă, în ciuda lipsei de cooperare a ocupantei acestor locuri. ― Hei, Bob! behăi un glas din ecranul mural. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tremur pricinuit de un amestec de ură și mâhnire. Rămas într-un echilibru precar pe marginea prăpastiei groazei. Toți erau la fel. Nebunia se agăța de fiecare dintre ei ca o lipitoare... Sănătatea lor mentală se clătina. Demența le dădea târcoale, amenințătoare. Ripley cunoștea semnificația semnalelor de pe biomonitoare. Vru să le explice dar nu suporta privirea lui Hudson. ― Nu se mai poate face nimic pentru ei. ― Dar dacă mai sunt vii? ― Nici o speranță. Acum sunt inserați în pereții sălii unde i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
invidie. „Parcă suntem în Cireșarii, volumul patru!“, s-a enervat Maria. „Lămuriți-mă și pe mine ce-ați găsit și de ce e atât de important?“ Ne-am apropiat toți trei scaunele de masă, aproape în același timp. Ospătarii ne dădeau târcoale, cu meniurile ca niște dosare de Procuratură. I-am trimis elegant la plimbare. Apoi am luat o gură din berea mea fără alcool: ștearsă, fără gust, neacidulată. Și, bineînțeles, prea rece. „Să mergem la ediția originală a romanului.“, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-o învăț alte lucruri; dacă ne-am fi dus în 1986, aș fi încercat să-i admir fustițele și s-o țin liniștit pe genunchi (stil Codrescu, din Adela). În sens invers, lucrurile se desfășuraseră altfel: în ’86, dădeam târcoale la mare, prin discoteci și „rockoteci“; în ’93, mă așteptau patru puștoaice, în patru orașe diferite (pe vremea aia, încă mergea fără mașină); în ’98, învățam implicațiile practice ale cuvintelor „avort“, „despărțire“, „dobitocule“ (nici astăzi nu știu care doare mai rău). Suprapunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
razna?“ Ridicam tonul, nu mai știam ce spun. „După alții, n-ar fi decât un impostor.“, a precizat Mihnea, privindu-mă în continuare fix. „Un hoț de biografii. Un negustor de vieți, copiate din diferite locuri.“ Fierbeam. Întrebarea îmi dădea târcoale, și-un elev ar fi pus-o: „Unde-l găsim pe ESCU ăsta?“ În clipa aia, Mihnea chiar m-a privit ciudat. Îi juca o singură culoare-n ochi, și nu una limpede. „Ar trebui să știi. Lucrează la Facultatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau o rampă și purtau nume tipografice, pictate pe blocuri sau plăci albastre: Presei, Pecetei, Hrisovului, Poligrafiei. De-aici se nășteau neîncetat frumuseți aspre, neverosimile, pentru care ți-ai fi lăsat un deget tăiat, doar ca să le-atingi. Golanii dădeau târcoale în jurul lor, protejându-le cu privirea și pumnul; la nevoie, și cu-o lamă de cuțit. Le-adulmecau copilăria și le supravegheau adolescența, după care nu mai știai ce se întâmpla. Băieții se strângeau seara la biliard, într-o sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]