1,264 matches
-
-și piardă credința. Dacă este cu putință, să mori de o mie de ori, decât să-ți lepezi credința strămoșească pentru a trăi câțiva ani mai mulți pe pământ”. Atunci copilul s-a Întărit și, Întinzându-și liniștit gâtul pe tăietor, a zis călăului: „Vreau să mor creștin. Lovește!" În cele din urmă și tatăl a avut aceeași soartă, trupurile lor fiind aruncate În apele Bosforului, iar capetele lor au fost Înfipte În sulițe și purtate pe străzile Constantinopolului expuse la
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Iuliana Oproiu; Magdalena Carmen Drăgușin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92321]
-
la târgurile și bâlciurile Moldovei (Băcești, Negrești, Roman, Vaslui, Huși, Bârlad, Iași, Suceava, Fălticeni, Bacău etc.). În 1967 cam 10% din săteni erau din meseriașii citați, iar mulți din gospodarii satului, după terminarea treburilor agricole plecau împânzind pădurile țării ca tăietori de lemne, făcători de spițe, traverse etc. În ultima vreme mulți locuitori lucrează la fabricile din Iași, Vaslui, Roma, Bârlad etc., cu multă pricepere și hărnicie, căci din totdeauna tansanul - tansanca - au fost serioși, pricepuți, de încredere, gospodari cu sine
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pământ; stejari, plopi, pini și frasini cresc înalți, apoi se prăbușesc, doborâți de secure, de foc sau de trăsnet și se usucă, cu frunzișul acum veșted, în țărână. Este dată, în poem, și ora unei lupte, ora de amiază, când tăietorii de arbori din păduri, osteniți și flămânzi, poposesc să prânzească. Numai că ora înfruntării aceleia este o clipă anume a timpului: amiaza celei de a treia zi de luptă (din patru câte-au fost), din vara celui de al zecelea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și flămânzi, poposesc să prânzească. Numai că ora înfruntării aceleia este o clipă anume a timpului: amiaza celei de a treia zi de luptă (din patru câte-au fost), din vara celui de al zecelea an al împresurării Troiei. În timp ce tăietorii au tăiat și vor tăia mari trunchiuri și apoi își vor da un răgaz în veșnicia aceleiași ore a timpului. Și astfel, câmpia plină de mânie, de moarte și de slavă, câmpia stearpă și bătută de vânt de sub Troia, înainte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
grave asupra lui Abel și a unui rival, Juan Reyes. Relațiile lui Abel cu membrii comunității sunt completate de intriga amoroasă cu "vilegiaturista" albă Angela St. John, fascinată de elanul vital al tânărului amerindian, în primul rând admirat ca excelent tăietor de lemne. Ca urmare a deznodământului confruntării cu Reyes după un concurs tradițional, "zmulgerea cocoșului" (față de care The American Society for the Prevention of Cruelty to Animals ar avea rezerve foarte serioase), Abel îl ucide pe omul cu identitate incertă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
baș); Contele de Lerma, (tenor), ambasadorul Spaniei; Deputați din Flandra, (bași); O voce din Ceruri, (soprana); Stafia Împăratului Carol al V-lea (baș); Contesă de Aremberg (rol mut); Curteni și doamne de la Curtea Regelui Franței și cea a Regelui Spaniei; tăietori de lemne (numai în versiunea în 5 acte); gărzi, paji, călugări, ofițeri ai Inchiziției, soldați. Actul I Pădurea de la Fontainebleau, anul 1559. În cadrul Tratatului de Pace dintre Franța și Spania de la Chateau-Cambrésis, se stipula că Infantele Spaniei, Don Carlo 1
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
peste tot in lume. Au apărut înregistrări ale operei Don Carlo sub baghete celebre precum Georg Solti, Carlo Maria Giulini și Charles Makeras. Această versiune în 5 acte care a fost completată cu Preludiul original scris de Verdi, cu scenă tăietorilor de lemne și cu finalul original, a fost prezentată la English Național Opera în limba engleză (London Coliseum) în anul 1975. Montarea operei în versiunea originală în 5 acte, în limba franceză, a devenit tot mai prezenta pe marile scene
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și descompunere, în volumele Cele ce sunt (1974) și Versuri (1982). O atmosferă similară domină romanele Martorii (1968) și Cartea fiilor (1970), în care narațiunea se țese pe canavaua unei simbolistici biblice foarte dense. La fel în Epistole (1969) sau Tăietorul de lemne (1974), unde normele confesiunii, predica și eseul coexistă cu exemplificarea parabolică. S-ar părea că face excepție de la această viziune masivul roman Istorii (I-V, 1977-1986), în care autorul a vrut să-și probeze voința de a ilustra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
transfigura ordinarul. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, București, 1966; Patimile, București, 1968; Martorii, București, 1968; Epistole, București, 1969; Cartea fiilor, București, 1970; Etica, București, 1971; Armura lui Thomas și alte epistole, București, 1971; Cele ce sunt, București, 1974; Tăietorul de lemne, București, 1974; Istorii, I-V, București, 1977-1986; Versuri, București, 1982; Vântul Ahab, București, 1984; Marele scrib, pref. Magdalena Popescu, București, 1985; Martorii. Epistole. Tăietorii de lemne, pref. Cornel Ungureanu, București, 1988; Viața lumii, București, 1989; Convorbiri cu regele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
1971; Armura lui Thomas și alte epistole, București, 1971; Cele ce sunt, București, 1974; Tăietorul de lemne, București, 1974; Istorii, I-V, București, 1977-1986; Versuri, București, 1982; Vântul Ahab, București, 1984; Marele scrib, pref. Magdalena Popescu, București, 1985; Martorii. Epistole. Tăietorii de lemne, pref. Cornel Ungureanu, București, 1988; Viața lumii, București, 1989; Convorbiri cu regele Mihai I al României, I-II, București, 1991-1993; Poeme, cuvânt înainte Ioanid Romanescu, Iași, 1994; Regele Mihai și exilul românesc, pref. Al. Zub, Iași, 1994; Anul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
am spus că ne-a vizitat Părintele Ghiuș și o lacrimă de duioșie i-a apărut în colții ochilor. Erau consăteni. O excursie la Roica. Întâlnire cu un sectant În pădure la Roica lucra aproape permanent o echipă de băieți, tăietori de lemn, din care făceau parte prin rotație cei mai zdraveni și mai dibaci: Nichita Pavel, Stan Marin, Popovici Gheorghe, Pandia Iancu, Vișan Nicolae, și alții. La două săptămâni li se trimiteau alimente. Cu această ocazie îi vizitau și câțiva
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un zâmbet i-a înflorit din durerea care-i brăzda fața și fruntea. Îl cunoșteam de la Văcărești. Era un bărbat de statură potrivită, puternic și cu mișcări sigure. Fusese condamnat la 20 de ani muncă silnică. De meserie era parlagiu (tăietor de vite) la abatorul din cartierul Văcărești. Luase o bucățică de carne pentru copiii lui și fusese prins. Pe vremea aceea, dacă cineva fura doi știuleți de porumb și era prins, era neapărat vinovat de toate furturile din CAP. În timp ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
muncitor forestier. A urmat cursul seral la liceele „Moise Nicoară” din Arad și „Constantin Diaconovici-Loga” din Timișoara, Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1966-1974) și cursuri de ziaristică la București. După o perioadă în care a lucrat ca tăietor de lemne la pădure și muncitor în întreprinderi forestiere și miniere, intră corector la ziarul „Flacăra roșie” din Arad (1957-1961), de unde trece tot corector, ulterior redactor, la revista „Scrisul bănățean” (devenită „Orizont”) până în 1982, când este scos din funcție din cauza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
nunți, înmormântări, sau șezători. Se mai pot vedea țărani la munca câmpului, la arat, la semănat, la coasă, la seceriș, sau seara la petreceri, la birt, în diverse ipostaze, care mai de care mai vesele. Am mai văzut de asemenea tăietori de lemne, pescari, vânători, moara satului, și multe alte meserii tradiționale în mediul rural. Animalele din curtea țăranului sunt prezente în mai multe tablouri, deoarece sunt foarte legate de viața țăranului român. Tablouri cum ar fi mulsul vacii, la păscut
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
brazilor arginti în adierea vântului, care era pe deplin stăpânul, indiferent de anotimp, acestei localități răsfirată pe văile și colinele defrișate de primi coloniști veniți aici din Austria superioară, în anul 1773. Acești primi coloniști au fost aduși aici ca tăietori de lemne. Ei au pus bazele actualei așezări denumită pentru prima oară Steier-Dorf, în amintirea ținutului natal Stiria. Au venit să defrișeze pădurea seculară, dar în compensație în locul pomilor tăiați au plantat o mare diversitate de pomi fructiferi care s-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
lăsând loc de pășune și de construcții de case, transformând astfel acest loc într- un „Tărâm de vis și legendă”. Localitatea creștea, ca număr de locuitori, prin sosirea altor coloniști, iar după descoperirea minereului de cărbune, în 1790 de către un tăietor de lemne pe nume Mathias Hammer, sosesc și primii cunoscători într-ale mineritului. Dezvoltarea mineritului a necesitat aducerea de noi coloniști. Pentru adăpostirea lor, fiscul minier nou înființat a început să construiască locuințe pentru noii sosiți, special pentru extragerea aurului
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să facă parte și din organizația de cercetași. Marele Voievod Mihai va participa la diferite activități ale Străjii Țării. ,,A fost plugar harnic cu palmele bătătorite de coarnele plugului și sapă, a fost ucenic în fabrici, lucrător la diferite construcții, tăietor de lemne în pădure, plăsmuitor de glume la șezători, neobosit colindător al plaiurilor cu urme istorice și frumusețe fără seamăn, dar și ostaș vrednic care și-a început cariera de la gradul de soldat”. Cu certitudine această participare nu avea forma
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a cerut să respecte cerințele străjeriei: supunere, spirit de ordine, dorință de înfăptuire etc. Ca străjer, Mihai „a fost plugar harnic cu palmele bătătorite de coarnele plugului și la sapă: a fost ucenic al vieții industriale, lucrător la diferite construcții, tăietor de lemne în pădure, plăsmuitor de glume la șezători, neobosit colindător al plaiurilor cu urme istorice...”. El va fi în primele rânduri la manifestarea străjerească de la 8 iunie. Marți, 6 iunie. Începe sărbătorirea Restaurației. Mihai îi oferă tatălui său „un
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
tăierea cu joagărul și transformarea lor În scânduri. Recent, Claus Stephani a publicat un volum de povestiri evreiești culese din nordul Maramureșului, de la evreii din târgurile de pe malul râului Vișeu. Protagoniștii poveștilor sunt, În majoritatea lor, evrei păstori, agricultori și tăietori de lemne <endnote id="(885)"/>. În ciclul său de reportaje „Note de drum din Maramureș” (revista Adam, 1928), F. Brunea-Fox descrie aceste activități practicate de evreii din târgurile regiunii : „I-am Întâlnit În Maramureș la toate altitudinile, adaptați, intercalați printre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în arta de a fura. A stat la Cozia tot timpul cât și-a făcut osânda, unde dobândise o oarecare celebritate prin simțul său artistic. În scurtă vreme ajunsese la o mare îndemânare ca sculptor, făcea bastoane, rame pentru tablouri, tăietoare de hârtie, brățări, inele, sfeșnice etc., etc. Artist cum era avea multă fantezie și era foarte vorbăreț. Din mania de a se lăuda sau din alt motiv, spusese, pentru ca toți să-l audă, cum că are sume însemnate de bani
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
viața agricultorilor: Se duceau să vadă cum se lucrează fierul, cum se toarnă puștile, cercetau pe șlefuitorii de pietre scumpe, pe giuvaergii, pe alchimiști, pe topitorii de bani, pe țesătorii de covoare, de postavuri și de catifea, pe ceasornicari, pe tăietorii de oglinzi, pe tipografi, pe organiști, pe vopsitori și pe alți lucrători. Îmbiindu-i cu cîte un pahar de vin, se minunau de lucrurile frumoase care ieșeau din mîinile lor dibace și căutau să deprindă taina fiecărui meșteșug"80. Elevul
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
i se dau numai cărbuni, nu și tăciuni, fiind rău de ceartă. Ziua de Sf. Ilie o țin oamenii ca să fie scutiți de foc. Ei cred că, cînd tună, Sf. Ilie se plimbă prin cer într-o căruță cu colaci. Tăietorul pe care se taie lemne să nu se pună pe foc, căci cel ce-l va tăia și pune pe foc pe lumea cealaltă îl va duce în spinare. Dacă cineva visează că arde undeva e semn că a doua
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se va face nucul atît de gros cît a fost cercul de larg. Nucii de asemenea să nu-i tai, că-i rău de moarte. îi poți tăia însă cînd trunchiul lor va fi atît de gros cît și al tăietorului. Cînd, văzînd pe cineva, îți pare că samănă cu altcineva care-i mort, să nu zici: „Sărmanul N., dacă trăia, ar fi fost acum ca T.“, căci moare și acest T. Cu toate acestea, cînd vorba e scă pată, trebuie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
frunze, București, 1977; Păsări de fum, București, 1982; Arbori cu aripi de harfe, București, 1986; Fata pescărușului, București, 1988; Păduri de oglinzi, pref. Nicolae Țone, București, 1998; Bună dimineața, noapte frumoasă, București, 1998; Tristețea firului de iarbă, București, 1999; Glorie tăietorului de lemne, pref. Ion Cocora, București, 2000. Traduceri: Jan Weiss, În țara strănepoților noștri, București, 1963; Feodor A. Abramov, Frați și surori, București, 1964 (în colaborare); Iulius Slowacki, Balladyna, București, 1964; Zoltan Jékely, Poezii, pref. Nicolae Balotă, București, 1973. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
se numără un măgar, Zeița-Crăița, Crai-Cucută, un diavol, un șarpe, un pui de cerb, în realitate fiu de împărat, Nodul Pământului, vrăjitoarea Cârja, și în piese (categoric nereprezentabile) se petrec, în virtutea unor farmece, întâmplări miraculoase. În primul poem flăcăul Leandru, tăietor de lemne, asumându-și rolul de Făt-Frumos, omoară vrăjitoarea cu al cărei concurs tiranul încearcă să o seducă pe iubita lui credincioasă, Mene, o modestă țesătoare. Aceasta, după ce Marao fusese prefăcut de vrăjitoare în șarpe și înainte ca ea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]