1,658 matches
-
mâneca și mi-a adus un scaun. După ce mi-a pus dinainte obișnuita ceașcă de aramă s-a retras la măsuța unde stăteau Profetul și băiețandrul care se ținea scai de el, examinându-mă, ca și ceilalți, într-o tăcere tăioasă. Mi-a trecut prin minte că unul dintre pescarii mai tineri, gelos din pricina Martei sau pus pe harță, putea să aibă chef să le dea celorlalți un spectacol; să mă lase, de pildă, gol pușcă. Soarele cobora dincolo de cătun, însângera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
orice pretenție în legătură cu cimitirul. Dacă vrei, las și un testament în sensul acesta, că întreaga glorie ți se cuvine. Dar dacă pierzi, să nu mai îndrăznești niciodată să vorbești ca acum. Glasul îi devenise amenințător. Mi-a aruncat o privire tăioasă și a zâmbit strâmb. Un zâmbet care îi schimonosea figura. — Vrei? Accepți? Am fost pe punctul să mă ridic și să zic „nu”. Dar am intuit că n-aveam să mai ajung în camera mea. Așa că m-am stăpânit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
erau atât de asemănătoare, încât știau că orice închiria unul din ei avea să-i placă și celuilalt. Apartamentul lui îi produsese un oarecare șoc la început, prinn ascetismul lui monastic, dar făcea retușuri discrete spre a-i îmblânzi liniile tăioase. După doar câteva săptămâni, Fran avea impresia că îl cunoștea dintotdeauna. Cu o singură excepție. Spre ușoara ei consternare, Laurence nu părea să se grăbească s-o ia pe sus și s-o ducă în pat. O sărutase în mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
caraghioasă la gât lenevea ca într-un paradis canin. Pentru o clipă perspectiva sucului de napi cu Rice Crispies aproape că o ispiti. Nu, mulțumesc, am o întâlnire. — Și n-ai vrea să întârzii, nu-i așa? Fran ignoră nota tăioasă din vocea lui și se uită după poșeta ei. Era unul din momentele în care trebuia să dispară rapid și îi veni să-și dea palme c-o pierduse tocmai acum. Îi amintea de faptul că la șaptesprezece ani, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de condamnați. Comisii peste comisii, se bătea fierul mult cu evenimentele din 15 iunie, veneau pentru ăia. Și eram văzuți și noi de drepturile omului. Nu aveam nimic în plus sau în minus, dar erau atenți să nu avem obiecte tăioase, hrana era aceeași, nici fripturi, nici arpacaș. Condamnații pe viață se loveau de mentalitatea cadrelor, înainte știai, făceai două-trei mortăciuni, te lua, te băga pe camerele morții, știu că am fost planton pe culoarele morții, n-aveau dreptul decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
asocieri, obscure și capricioase”, „contorsiuni stilistice care se pierd în vid, fără nici un răsunet”, „imagini forțate, absurde”. Trecînd însă peste „violența expresiei și manierismul imaginilor” (păcate grave...), criticul salută „ideațiunea organizată” și „plasticizarea conturată” a „structurii concepționale”: „Autorul are o tăioasă inteligență discursivă și o îndrăzneață facilitate de combinații lexicale”, care însă - aici e punctul nevralgic... - „nu se pot topi într-o sinteză emotivă”: „virtuozitatea” și „intenția artistică” sufocă „germinările spontane ale creațiunii”. Din nou, artificiul și fragmentarismul impietează asupra „sintezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și asta datorită și îngrijirilor lui Rotari. Ne-au dat îmbrăcăminte de lână și piei, pietre de cremene și iască dintr-o ciupercă lemnoasă uscată și împletită, un cuțit și trei toiege de lemn cu vârful de piatră, atât de tăioase și de tari, încât păreau de fier. Ne-au mai oferit o tablă cu azime făcute dintr-un amestec de grăunțe și făină de castane, precum și codri de caș afumat. Înainte de a pleca la drum, i-am întrebat cum puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pot fi de ajutor? O, Doamne, slavă Ție. Ceru să i se explice de sute de ori avantajele abonamentului la o linie superrapidă - dar ea se prefăcea că nu-l recunoaște, o singură dată izbucnise, boscorodindu-l cu o voce tăioasă și aspră: muncesc, nu-mi ruina și asta, lasă-mă În pace. Femeia cu impermeabilul stătea rezemată de un stâlp galben din stația de autobuz și din când În când Îi arunca priviri Îngrijorate. Stâlpul acela galben era singura pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
seară, vocea crainicei a distrus pacea. Anunțul producerii unor avalanșe în munții Himalaya nu a trecut neauzit. Bunica, femeie trecută prin viață, a reușit săși stăpânească emoțiile. A încercat și Violetta. Tonul blând al amândurora a fost înlocuit de altul tăios, precipitat. Spuneau ce trebuia să fie spus pentru a se încuraja, însă, vai, gândeau ce nu puteau ocoli, posibilitatea ca cei dragi lor să fi pățit ceva rău. Orele păreau a trece fără rost. Nici bunică, nici fată nu făceau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu existau și probabil fiecare își juca propriul rol, dar eu eram cu puterile mele magice și nu aș fi lăsat pe nimeni să-mi distrugă magia. Îmi plăcea să merg desculță prin apa rece ce străbătea pădurea, iar pietrele tăioase care mă puneau la încercare mă făceau mai puternică. Mă afundam în iarba necosită și-mi pierdeam ochii către cer. Norii luau diferite forme și jocul preferat devenea un joc al imaginației. Doamne, câte găseam: animale, prințese, balauri, flori, palate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că din proprie inițiativă tata niciodată n-ar fi semnat acea petiție și că ea l-a instigat, și atunci mama a tăcut, nici măsuța nu mai trosnea, iar când a început să vorbească din nou, vorbea în șoaptă, dar tăios și inexpresiv, întocmai ca atunci când se-nfuria, și a spus că și ea ar putea să se simtă jignită, iar tovarășul secretar ar face mai bine să nu se gândească numai la propriul prestigiu, ci și la viața fiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de zgîrieturi pe gît... - E vorba de ramuri care... - Sau de consecințele unei Încăierări care degenerează În crimă! - Nu l-am ucis pe Gildas, era prietenul meu, gemu Pérec Întorcîndu-se spre Marie. Spune-i tu, apără-mă... Stingherită sub privirea tăioasă a lui Lucas, tînăra polițistă Întoarse capul pentru a se concentra din nou asupra lui Chantal, a cărei buză sîngera. Fersen Îi puse cătușe lui Yves și se Întoarse spre soția acestuia. - Vă aștept la poliție de Îndată ce este posibil, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ferm. - Loïc a primit, se pare, o copie a acestui articol Înainte să moară, la fel ca Gildas și Yves. Moartea lor se leagă desigur de aceea a femeii... - N-ai decît să-i Întrebi, o Întrerupse Yvonne pe ton tăios. Lucas interveni văzînd-o pe Marie că pălește fără să vrea. - În 1968, ei aveau cam vreo zece ani, la fel ca prețioasa dumitale Gwenaëlle. Yvonne clipi imperceptibil. - Cred că pentru a o proteja pe ea ai Încercat s-o ucizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doar de scurtele scrâșnete ale copitelor ce se frecau de pereții metalici. Pierzând Înălțime, distingea totuși, venind dinspre fundul tunelului, un zgomot surd de mașini. Își dădea seama treptat că vârtejul Îi sorbea Înspre niște turbine cu elice enorme și tăioase. Mai târziu, capul său tăiat zăcea pe o pajiște; deasupra lui, la câțiva metri Înălțime, era gura de evacuare a pâlniei. Căpățâna Îi fusese despicată În două, În plan vertical; totuși, partea rămasă, așezată În iarbă, continua să fie conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
casete video cu crime și scene de tortură, triate și etichetate cu grijă; În unele, David apărea cu fața descoperită. Caseta proiectată În fața juriului prezenta supliciul unei bătrâne, Mary Mac Nallahan, și al nepoatei sale, un bebeluș. Cu niște clești tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi, după ce-i smulgea acesteia un ochi cu degetele, se masturba În orbita sângerândă; În același timp, cu telecomanda, acționa un zoom ca să-i apropie chipul. Bătrâna stătea ghemuită, prinsă de zid cu cătușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
stors, nici măcar obosit. E ca un motor gata să intre în funcțiune în orice clipă, și are o ținută la fel de impecabilă ca azi dimineață. Când se înfurie, nu i se deranjează nici un fir de păr. Doar emană o furie tăcută, tăioasă ca oțelul. — Va trebui să ne oprim aici. Poftim ? Ridic ușor capul. S-au ridicat și alte capete ; văd în ochii celor de la masă înmugurind speranța. Suntem ca niște copii de școală care simt o problemă în timpul testului la mate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
clipe în tăcere. Mi se pare că văd în ochii lui o licărire de milă. — V-o dau la telefon. Secretara dânsei ne face imediat legătura... Alo ? spune în telefon. Mă aflu lângă fiica doamnei Tennyson. — Samantha ? aud o voce tăioasă și precisă. Draga mea, mi-e teamă că nu pot să vin în seara asta. — Nu poți să vii deloc ? Zâmbetul îmi piere cu desăvârșire. Nici măcar... să bem ceva ? Cabinetul ei se află la cinci minute, în Lincoln’s Inn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fii luată în seamă. În urma ta vin avocați mai tineri. În poziția ta, e foarte ușor să te plafonezi. — Două sute e foarte mult, încerc să-i spun. Comparativ cu ceilalți... — Tu trebuie să fii mai bună decât ceilalți ! mă întrerupe tăioasă, de parcă ar fi în sala de judecată. E cariera ta în joc, nu-ți poți permite să fii sub nivelul de excelent. E un moment crucial - Nu dosarul ăla ! adaugă impacientă pentru cel de lângă ea. Stai puțin pe fir, Samantha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
au sărit capacele, am avut o zi de naștere ca și cum nici n-ar fi fost, îmi simt oboseala în tot corpul, și sunt hămesită... și acum baba asta îmi spune să cos un nasture ? — Nu e nici un păcat, îi zic tăioasă. — Cum zici tu, draga mea, spune doamna Farley pe un ton împăciuitor, și traversează holul spre apartamentul ei. Nu știu de ce, asta mă provoacă și mai tare. — De ce-ar fi un păcat ? o întreb, ieșind după ea. De ce ? OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prin cap un gând. O singură noapte. Și aș putea să clarific neînțelegerea mâine. — Îhm... s-ar putea să încep în seara asta ? mă trezesc spunând. — Nu văd de ce nu... începe Eddie. Haideți să nu ne pripim, îl întrerupe Trish tăioasă. Am avut destul de mulți candidați promițători pentru acest post, Samantha. Dintre care, câțiva chiar senzaționali. Una dintre fete avea chiar diplomă în cordon bleu ! Trage din țigară, privindu-mă ușor pieziș. Și ceva în mine se îmbățoșează brusc, din reflex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
A trebuit să pun câteva chiar și pe aragaz. — Samantha ? o aud pe Trish apropiindu-se. — Îhm... numai puțin ! Mă grăbesc spre ușă, încercând să-i blochez intrarea. — E aproape unu și cinci, o aud că rostește, pe un ton tăios. Și îmi amintesc că te-am rugat foarte clar să... În clipa în care ajunge în pragul ușii de la bucătărie și se uită înăuntru, amuțește încet și îi cade fața de uimire. Mă întorc și îi urmăresc privirea, în timp ce trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu vreau. Nu pot... e prea mult. Cuvintele îmi ies din gură singure. N-a fost ceva intenționat; nici măcar nu-mi trecuse prin cap așa ceva. Însă acum că le-am rostit par, într-un mod ciudat... adevărate. — Poftim ? zice mama tăioasă. Samantha, ce naiba spui aici ? — Nu știu. Îmi frământ fruntea, încercând să înțeleg eu însămi ce se întâmplă. Mă gândeam... că poate n-ar fi rău să-mi iau o pauză. — O pauză îți va distruge definitiv cariera juridică. Glasul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ascultă-mă. Mă frec pe fața transpirată. Nu am nici cea mai mică intenție să jefuiesc pe nimeni. OK, nu știu să gătesc. Dar am ajuns aici din cauza... unei neînțelegeri. A unei neînțelegeri ? Se încruntă suspicios. — Da, zic, ușor mai tăioasă decât aș fi vrut. Mă așez pe un scaun și-mi masez șalele, care mă dor. Nu mi-am dat seama cât sunt de epuizată. Fugeam de... ceva. Aveam nevoie de un loc unde să-mi petrec noaptea. Soții Geiger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ce s-a întâmplat cu machiajul tău ? — Îhm... Tocmai mi-am luat la revedere de la cineva, spun pe un ton de scuză. Nu e chiar așa de rău, nu ? — Va trebui să ți-l refacem. O spune pe un ton tăios, supărat. E tot ce-mi lipsea acum. Se îndepărtează ofuscată și-și strigă una dintre asistente. Încă trei minute. Trei minute până când vechea mea viață va reîncepe. — Deci... o să mă întorc pentru petrecerea lui Eamonn, spun, încă ținându-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sprijin, începe Trish, ignorând-o pe Hilary. Doresc să-i mulțumesc ziarului Daily Mail... — Doar nu suntem la nenorocitele alea de premii Oscar ! Hilary pare că e în pragul apoplexiei. Te rog mult, ai grijă cum vorbești ! îi răspunde Trish tăioasă. Doresc să-ți aduc aminte că eu sunt proprietara acestei reședințe. — Doamnă Geiger, l-ați văzut cumva pe Nathaniel ? Mă uit disperată spre mulțime, pentru a miliarda oară. A dispărut. — Cine e Nathaniel ? întreabă un ziarist. — Grădinarul, se bagă tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]