33,332 matches
-
ele, iar cartea lui Schmitt, din acest punct de vedere, o istorie intelectuală subtilă, nuanțata și detaliată, fără a omite însă o panoramă generală a cunoașterii și resorturilor ei de mentalitate în perioada medievală. Un efort de rezumare a unui tablou atît de vast nu i-ar face dreptate autorului, așa că nu îmi voi incerca puterile în această privință. Suficient va fi, cred, să zăbovesc, firește tot rezumativ, asupra cîtorva aspecte legate de evoluția unor discipline în Evul Mediu, pentru a
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
să te așezi la o masă și să ceri o bere", posibilă poezie a vieții, pierdută și ea (În așteptarea lui Vartolomeu, Fotografii particulare), peisajul cu b\trîni solitari, vegetînd pe cîte o bancă (Stiloul și foile albe), completează un tablou pictat în tonuri, încă o dată, bacoviene. Chiar și prozele care par a ieși din acest registru (Despre Blond numai de bine, Si trenul încetini, Pana) - cu oameni banali care capătă personalitate prin afișarea violenței și cu imaginea unei lumi amorțite
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
mai dulce decît zahărul evangheliilor, Hell for Leather devine lesne " Tot ce-ați vrut să știți despre la beauté du Diable, dar v-a fost teamă să-ntrebati!"... Un filmuleț de juma^ de oră, cu efecte devastatoare. În fine, pentru că tabloul să fie complet, filmul desemnat de onorabilul juriu elvețian drept "Cel mai bun lung-metraj de ficțiune 1998" a fost F. est un salaud de Marcel Gisler (38 de ani). Un film-bombă. Nu atît subiectul (relația homosexuala dintre un puști de
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
complicate decît orice clip, se fabrică pe loc: decoruri, stări de spirit, raporturi - apar și dispar cît ai clipi. Nu discut despre visurile altora, dar eu cînd visez văd nu numai o persoană sau un grup, văd, deopotrivă, obiecte, decor, tablouri, covoare, văd peisaje și intensități ale luminii și ale umbrei, care, toate, se află într-o coerentă onirica, evident nu asemănătoare celei cotidiene, dar ea există și presupune o adevarată scenografie și o epica anumită. Toate acestea cine le face
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
minuțioasa, respectînd jaloanele regizorale. Spațiul realizat de Guido Tondino (Canada) și Axenti Marfă este nu doar multifuncțional - camera lui Teibele, sinagoga - dar marchează împreună cu muzica lui Vasile Spătărelu și cu luminile pătrunderea în fantastic și revenirea în real. Multe din tablourile de grup zborul eliberator al lui Teibele, copacul din final cu oameni-păsări, cromatică folosită par o expozitie Chagall în continuă mișcare și transformare. Verva inventiva a lui Chagall se întîlnește cu cea a lui Hausvater în tablouri vii și vivante
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
real. Multe din tablourile de grup zborul eliberator al lui Teibele, copacul din final cu oameni-păsări, cromatică folosită par o expozitie Chagall în continuă mișcare și transformare. Verva inventiva a lui Chagall se întîlnește cu cea a lui Hausvater în tablouri vii și vivante, ciudate și provocatoare, în același timp. Ce este acest spectacol? Tot o formă de evadare din șablon, de eliberare, bazată (și poate tocmai de aceea aleasă) pe povestea în sine a piesei. O succesiune de metamorfoze, de
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
nu în direcția unei abstractizări, a unei decorporalizări, ci a unui proces de intensificare a emoțiilor. Religiozitatea însăși se fortifica pe această cale, care e a unei adorații a Creației, percepută cu rafinament, în planul unei unificări sentimental-senzorial-cerebrale, al unui tablou complex care poate da seama de ceea ce Mircea Eliade numește "sacrul camuflat": "Timpurii, fluturii din crîngurile antice, atice,/ pe-un arbust de iasomie, înnebuniți de mirosuri/ jílav-primăvăratec,/ dansînd în jurul miresmei paradisiace.// Paradis terestru de bună seama, iluzoriu și/ efemer,/ fericită
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Indiei, o lume de carnaval unde se întâlnesc evrei, creștini, musulmani și hinduși. Dificultatea tehnică majoră, ce constă pentru Moraes în a-și regla respirația, o reprezintă pentru Aurora redarea liniei ce desparte aerul de apă. Împletirea elementelor naște celebrele tablouri spiralate ale pictoriței, chinuite precum istoria familiei și psihologia membrilor săi. Seria maura a picturilor sale s-a nascut dintr-un tablou palimpsest, al cărui autor este de fapt Vasco da Gamă (nu întâmplător numit că străbunul lui Moraes), chemat
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
-și regla respirația, o reprezintă pentru Aurora redarea liniei ce desparte aerul de apă. Împletirea elementelor naște celebrele tablouri spiralate ale pictoriței, chinuite precum istoria familiei și psihologia membrilor săi. Seria maura a picturilor sale s-a nascut dintr-un tablou palimpsest, al cărui autor este de fapt Vasco da Gamă (nu întâmplător numit că străbunul lui Moraes), chemat de tată pentru a-i face familiei un portret de grup. Fiind însă îndrăgostit de mama, nu pictează toți membrii familiei, ci
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
face familiei un portret de grup. Fiind însă îndrăgostit de mama, nu pictează toți membrii familiei, ci doar pe Aurora, șezând pe o șopârla și legănând aer la pieptul sau gol. Înciudat de supărarea tatălui, acoperă pictură cu un alt tablou, intitulat că și românul lui Rushdie The Moor^s Last Sigh. Aceeași temă este reluată de Aurora, obsedată și ea de tema Maurului. Dacă inițial, în tablourile sale, Maurul apărea că o figură metaforica a pluralismului modern, simbolul noii națiuni
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
la pieptul sau gol. Înciudat de supărarea tatălui, acoperă pictură cu un alt tablou, intitulat că și românul lui Rushdie The Moor^s Last Sigh. Aceeași temă este reluată de Aurora, obsedată și ea de tema Maurului. Dacă inițial, în tablourile sale, Maurul apărea că o figură metaforica a pluralismului modern, simbolul noii națiuni indiene, el ajunge în ultimii ani ai Aurorei, când este pictat în exil, o figură a râului, a impurității, a distorsiunii. Trăind în contextul incoerent al gunoaielor
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
când este pictat în exil, o figură a râului, a impurității, a distorsiunii. Trăind în contextul incoerent al gunoaielor orașului, Maurul intra într-o lume a fantomelor, devenind el însuși o umbră degradata de viciu și crimă. Totuși, în ultimul tablou al Aurorei, numit și el, desigur, Ultima suflare a Maurului pentru a sugera încă o dată în plus cât de complicată este stratificarea titlurilor, temelor, artelor și eroilor în acest român, pictorita-mamă-India îi reda Maurului umanitatea. Metamorfozând arlechinul abstract al gunoaielor
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
și, într-un fel, al lui Maiorescu: Schopenhauer.2) Schopenhauer als Erzieher, studiul lui Nietzsche trebuie recitit pentru a redescoperi locul filosofului în a II-a jumătate a sec. XIX. Schopenhauer înseamnă întoarcerea la adevărurile esențiale, cele ale vieții: "Iată tabloul întregii vieți și învață din ea rostul vieții tale. Și invers: citește numai viața ta și descifrează din ea hieroglifa vieții universale." Schopenhauer e maestrul spiritual, e călăuza care propune regasirea Eului. Spune Nietzsche: "Schopenhauer însuși pentru noi - adica acel
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
în acest fel, prin unilaterarizare, o imagine anapoda. Fiindcă am căutat să condensez la maximum, am retezat, poate, felii importante din opera. Mă sperie gîndul că ar fi posibilă o abreviere simplificatoare. Ar fi trebuit să consemnez o particularitate a tabloului, si anume ca resorturile care predomina, adică nevoia de puritate, de claritate și de sublimare, stîlpi de bolta ai liricii, nu indică decît un proces în mers, nicicînd consumat, al coagulării (aspirația către...). Un prototip arhetipal marchează țintă, dar nu
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
recuzita, priză puternică la materie și o anumita violență a expresiei. Faptele n-au evoluat, însă, tocmai atît de previzibil. Și asta pentru că Gheorghe Ilea, cu toată izolarea să, nu este în nici un fel pictorul tradițional, scufundat definitiv în lumea tabloului și, prin consecință, lesne de urmărit, uneori chiar anticipîndu-i mișcările. În absolut, el nici nu este un pictor în sensul comun al cuvîntului, ci doar folosește pictură sau, mai exact, strategiile consacrate ale acesteia, pentru a se apropia de viață
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea da întregului un aer meditativ și melancolic. Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamina, aduc totul, de la înălțimea marilor demonstrații la căldură unei case de țară învăluita într-o lumină crepusculara. Iar pe Gheorghe Ilea
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
sensul unor ănlocuiri, cât al cuprinderii celor până atunci excluși. A-i situa pe Paul Goma sau Dumitru Tepeneag ori, din generațiile mai vechi, pe Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Vintilă Horia, Constantin Virgil Gheorghiu, Petru Dumitriu ș.a.m.d. an "tabloul" literaturii române postbelice, nu ănsemna câtuși de puțin a-i elimina pe alții, socotiți uzurpatori. Dar ceea ce nu se făcuse, ori se făcuse doar sporadic și exclusiv an afară României, era descrierea liberă a modului an care, la sfârșitul anilor
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
Leonskaia. Repet, înainte de orice lectură posibil manipulatoare! Să nu ne rătăcim prin literaturi. Deși tot literatura este a notă exuberanta, avântul, impulsivitatea; cascadele de note perlate care picura sunete genuine, energia salturilor largi, accentuarea diferențiată a disonantelor. Ele dau adâncime tabloului care nu rămâne o suprafață de decorațiuni, ci o suprapunere de sensuri ale planurilor simultane sau succesive. Interpretarea chopiniană a Elisabethei Leonskaia profita de îndelungul ei contact cu vocile polifoniei bachiene (atît de familiare lui Chopin) și considerabil, de pianistica
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
fost întețita și prin lemnele aruncate, e drept nu cu atîta tam-tam ritualic, de marii artiști întorși - Liviu Ciulei, Vlad Mugur, Giurchescu - și de artă cu care au reanimat, zguduit și coalizat spiritele. Un foc cu mai mulți ochi pe tabloul unei societăți supuse unui lanț de experiențe politice, civice, morale la care nu a gîndit vreodată. Havel scria undeva și cred că exprimă foarte concret și plastic, totodată, ceea ce ni s-a întîmplat:"Căderea comunismului a smuls acest val unificator
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
patul ei aproape tot Parisul (imaginați-vă posibilul serial t.v. ocupând numai an acest caz cel puțin două decenii și ceva n.n.) prințesa al ăntălneste pe nobilul, pe curatul Daniel d'Arthez (care e Balzac ănsusi, auto-pictat an colțul tabloului, semnat că marii maeștri ai picturii de odinioară n.n.), îi joacă acestuia comedia femeii calomniate și pune mâna pe el..." (Spre dezastrul lui, n.n.). în personajul d'Arthez însă, Balzac, proiectăndu-se pe sine și văzând an scriitorul creat un "Bonaparte
Secretele Printesei de Cadignan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17473_a_18798]
-
Eu se intitulează noul volum de poezie al lui Mihai Ignat. "Noua" cu adevărat este secțiunea intitulată "și alte secvențe". Multe dintre poemele reunite sub titlul Klein sunt deja la a treia apariție an volum: mai ăntâi, ăn 1995, ăn Tablou de familie unde Mihai Ignat debutează alături de alți cinci tineri scriitori; urmează apoi un Klein "complet" la Editură Timpul din Iași an același an; an sfârșit, anul acesta, la Paralelă 45, aceste poeme apar că o primă parte din cartea
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
complet" la Editură Timpul din Iași an același an; an sfârșit, anul acesta, la Paralelă 45, aceste poeme apar că o primă parte din cartea Eu. , ar putea spune poetul fără să greșească. Cuvintele lui Mircea Cărtărescu din prefață la Tablou de familie (cuvinte care priveau ăntreaga generație '90) i se potrivesc foarte bine lui Mihai Ignat: "nici o preocupare generationistă, nici o ambiție de a schimba față literaturii române, nici un complex și nici o obrăznicie față de eventualele modele - sau anti-modele - literare". O poezie
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
conform propriei mărturisiri, să descopere în ele frumusețe, vitalitate și verosimil, precum și o perspectivă nouă de a reflecta asupra condiției umane, Updike le-a ales pe cele 55 prezentate în carte. Cum rostul declarat al volumului este să fie un tablou al universului american, un soi de Comedie umană a veacului 20 pe Noul Continent, e inevitabil să opereze, în subsidiarul stabilirii conținutului, un criteriu sociologist. A documenta o așa-zisă "experiența americană", cum aspiră cartea lui Updike, numită de unii
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
au fost înlăturate multe dintre barierele și obstacolele ce stăteau în calea înfățișării adevărului vieții, gustul dominant continuă a fi sensibil la "înfrumusețarea" realității în virtutea unui principiu pedagogic care ține la "educarea" celui care citește o carte sau contemplă un tablou. Mai mult: acest idealism desuet nu se sfiește să evoce adesea, în sprijinul său, argumentul, paradoxal în context, al adevărului reprezentării. Versul lui Eminescu despre cuvîntul ce exprimă adevărul, a fost, nu o dată, citat cu entuziasm de către adepții cosmetizării realității
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
o vizită protocolară. Am acceptat cu mare plăcere și de ce să nu recunosc și cu o doză de curiozitate. M-a primit în salon unde i-am înmânat cartea mea „Adevăruri simple” și fotografia sa, pe care o transformasem în tablou și care i-a făcut multă plăcere. Mi-a servit un excelent ceai, după care am stat mult de vorbă. Mi-a vorbit despre viața sa și despre proiectele literare. Am privit cu mult interes felicitările primite de la diferite Case
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]