3,383 matches
-
s‑a lăsat întunericu’ de tot. Nici nu se mai vede cărarea spre casă”, s‑a răcorit Gavrilă și a plecat cu sacul umplut doar pe jumătate. A ajuns acasă obosit și supărat. A scăpat de câteva vorbe grele de la taică‑său numai la intervenția Ioanei. - Lasă, mă’ Vasile, că păsările s‑au culcat. Mâine le‑oi da eu și altele, să se sature. E și el obosit după atâta muncă și drumu‑i lung. Hai să mănânci, băiatule, că noi
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
să fie, băiatule. Toate au rostul lor în viață. Le‑a încasat Gavrilă pe toate zece, auzind ce trebuie să mai știe, la fiecare, fără să plângă. Doar a scâncit strângând din dinți. Știa că nu‑i de glumă cu taică‑său. Îl cunoștea destul de bine ca să fie convins că ar cere degeaba îndurare și iertare. Știa că adaugă loviturile promise cu mai mare tărie și încrâncenare. Nu suporta văicărelile și lacrimile celor vinovați de ceva. Iar băiatul era conștient de
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
altă treabă n-ai, decât să mă înveți pe mine să vorbesc. Ia uite, domnule, cine se dă citit! Țigane, dă ceasu' că n-am glumit.” „Na, bre, ia-l!” „Da', de unde-l ai?” „Din târg.” „Bun, dacă era de la taică-tu sau de la mă-ta, nu făceam asta, așa, îți iau altu' după ce ieșim de-aici.” L-a pus jos, a luat târnăcopu' și i-a dat una de l-a-nfundat în pământ. De-atunci nu mă mai uit
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
din când în când, că ni se părea că nu mai mișcă. Ne luase cu frisoane. Nea Titi zice „Mă, băieți, nu disperați c-o să ne scoată. Țigane, pe tine când te-am luat la mine, când s-a prăpădit taică-tu de tuberculoză și-ai rămas orfan, mi-am zis așa: las că-l iau la mine, să aibă și Viorel a meu cu cine să se ia, că săracu-i hadicapat și nu poate să meargă pe picioarele lui
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
junior. - La nunta ta, spuse Hayley, am pus ochii pe o rochie din mătase. Are culori pale și e bătută în pietre. Lui tata i-am arătat-o deja. E superbă și îmi scoate ochii în evidență. - Și ai lui taică-tu au ieșit din orbite când a văzut prețul, zise Brenda. - Opt sute de dolari, comentă Daniel, ridicând din sprâncene. - Oare de ce nu te droghezi și tu, ca ceilalți copii? întrebă în glumă Brad. I-ar costa mai ieftin pe ai
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
că mintea omenească se încurcă numai dacă le gândește, darmite să le mai și pronunțe. Abia cu cunoștințele căpătate până acum bunicul încearcă, cu mare greutate, să te fac să înțelegi nemărginirea nemărginirilor și încă și încă pe atâta, fetița taichii... - Dar de ce aveau ei nevoie și de ceva noroc să ajungă în locuri pe care nu le locuiau și de ce nu li s-a arătat până acum norocul, că sunt răi și nelegiuiți și că nu văd că lumea de lângă
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
dar nici la horă. Au vrut să-l ia la jandarmi, dar el a refuzat. Mult tare s-au rugat de el niște ofițeri. Zicea că el trebuie să aibă grijă de locul în care a muncit și a trăit taică-su, unde s-a stins maică-sa. Asta era datoria lui fața de părinți. Așa cere legea strămoșească, să ducă mai departe neamul. N-au avut ce să-i facă. Ar fi fost o frumusețe de jandarm, înalt, ciolănos, cu
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
cere legea strămoșească, să ducă mai departe neamul. N-au avut ce să-i facă. Ar fi fost o frumusețe de jandarm, înalt, ciolănos, cu niște ochi albaștri care te supuneau când se uita la tine. Cică semăna perfect cu taică-su. A murit, săracul, prizonier la ruși. Toată viața l-a așteptat Saveta. Mărioara a fost singura lui dragoste. Și acum, după atâția ani, oftează când se gândește la ea. Frumoasă fată. Lipicioasă, 'năltuță, i-ajungea până la umeri. Avea niște
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
vasul de lut ars. - Mi-o fi, Mărioară, de câte ori te văd mă seacă inima de tine. A băut jumătate de ulcior. Fata, simțind că s-a împuținat apa, îi zise mai mult în glumă. - Acum ce fac, mă duc la taica cu jumătate de ulcior? O să mă certe. -Merg cu tine, Mărioară, merg să-l umplem la izvor. Și merg și la tatu- tău. Vreau să-l întreb dacă mi te dă de nevastă. - Dar pe mine nu mă întrebi dacă
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
trandafiri pe un câmp însorit de obraz. A fost ca un botez cu binecuvântatul mir de îngeri. - Costache, să nu ne vadă lumea, or să aibă de ce râde, își reveni Măriuca ridicându-se de sub trupul fierbinte al tânărului. Mă așteaptă taica cu apa. I s-o fi uscat limba de sete. - Merg cu tine Măriuca, de astăzi nu te mai las nicio clipă singură. Au plecat împreună. Mână în mână. La izvor s-au răcorit. Apoi a luat-o pe Măriuca
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
băiatul, așa că vrând să câștige timp și să-i fie plăcerea mai mare ceru ulciorul cu apă. - Bună apă, apă vie. Izvorul ăsta eu l-am făcut. Eu și cu tatăl tău, Dumnezeu să-l odihnească! Strașnic bărbat! Ești leit taică-tu. Bine ne-am înțeles amândoi, am fost prieteni nedespărțiți, mai ceva ca frații. Uite că el s-a dus și rămăsese biata maică-ta. La mine s-a dus muierea. Numai Dumnezeu știe cum și de ce le-a orânduit
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
Măriuca, ea a fost gospodina casei. Acuși o să se mărite și ea, atunci o să fie greu de mine. Numai să dea de un om bun, că-i păcat de ea. Cuminte, frumoasă și harnică. Mă-sa în picioare. - D-apoi, taică Grigore, eu mă încumet să-ți cer mâna fetei. Îmi place de ea, și ei de mine. Vreau să o iau la mine acasă, să o fac nevastă. Numai să fii de acord. Eu sunt om de cuvânt și vreau
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
avea mult, mi s-o sfârși și mie zilele. Voi să aveți grijă să duceți mai departe cinstea neamului nostru. Și Măriuca și Costache l-au apucat pe bătrân de mijloc și l-au sărutat pe amândoi obrajii. - Să trăiești tăicuță, îți mulțumim. O să avem grijă ca neamul nostru să nu piară și să meargă înainte în cinste și curățenie. Așa să ne ajute Dumnezeu!, zise fata făcând o cruce în grabă și sărutând apoi mâna părintelui. - Măi copchii, dar hai
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
rostogoliră, stingându-se în vinul rece. Din două înghițituri sorbi paharul. Mai turnă încă unul, vărsă câteva picături pe dușumeaua veche și plină de țărână și, după ce-și făcu semnul crucii, bolborosi ceva în barbă. - Dumneazeu să te odihnească, taică socru! Îngerii să fie cu tine, Măriucă! Și iar continuă ritualul de umplere și aprindere al pipii. În câteva minute fumul de tutun bun îl înconjura din toate părțile, iar gândurile îl trăgeau înspre anii frumoși ai tinereții. Ce bucurie
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
fără ca să fie măcar atinsă. Fata se așeza când pe genunchii tatălui, sărutându-l pe barbă, când pe genunchii lui Costache. Din când în când și fiica și tatăl își mai ștergeau ochii. Lui Costache i se făcuse milă de taica socru și i-a promis că nu-l va lăsa singur nicio zi, că chip să-l ia din bordeiul lui nu era. Acolo trebuia să-și dea duhul, în acel loc unde a cunoscut bucuria și necazul, dar mai
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
salate, fata gazdei cea isteață scoase o găină bine rumenită din cuptor și o așeză pe masă, pe un platou. Apoi luă un cuțit de bucătărie bine ascuțit și cu multă pricepere împărți pasărea astfel: capul i-l dădu lui taică-su, inima lui maică-sa, aripile le luă ea, iar picioarele i le plasă fratelui cel mic, un băiețel simpatic care stătea cu degetul în gură. Oaspetele tare se miră de așa împărțeală. Mai bău un păhărel de tărie și
SCHIŢE UMORISTICE (63) – FATA CEA ISTEAŢĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370113_a_371442]
-
plânsul făcând aripi lungi din urlet să nu zacă somnu-ntrânsul. Și-a-ndoit pe veci opinca în grânarul țării noastre, morilor le-a tăiat hrinca legănând apusu-n glastre. Le-au cărat cocorii dorul plumbuit în scrin de cetini maica, taica și pridvorul își scobeau din umbre prieteni. Pe marama ce-nfrunzește din ochi roșii trandafirii luna-n-rouă-și împletește steagul păcii și-al iubirii. Vin degrabă, drag române! să cântăm cu toți-n cor azi, e ziua ce-ți rămâne cât ești
E ZIUA TA, ROMÂNE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370514_a_371843]
-
ba la coasă, ba la prășit sau copăit, ba la cules pe la alții, că ei n-aveau pământ, vorba aia: nici să arunce după câini. De multe ori, seara, cand se întorceau de la muncă, istoviți ca vai de mama lor, taică-său zicea cu năduf: -‘’ De mă tată, să fi avut și noi un petec de pământ al nostru, n’am mai fi fost nevoiți să ne rupem oasele pe la alții! Poate o da Dumnezeu și mi-l va da cât
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
amintea decât foarte puțin. Mai mult ca pe o icoană. O femeie frumoasă, cu părul lung si blond, spic de grâu nu alta, ochii parcă de culoarea cerului. Mai ține minte o zi de vară însorită când câțiva țărani împreună cu taică-său au luat-o și au pus-o într-un car și au plecat cu ea. ‘’Avea la cap o lumânare aprinsă de care ținea țața Elisaveta, sora tatei ‘’, prăpădindu-se și ea acum o vara, otravită cu niște ciuperci
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
-mi-ar Dumnezeu pe acolo, pe unde sunt ? ‘’ Colaie nu știa decât să muncească. Se scula când se crăpa de ziuă și se culca odată cu găinile. În casuța lui nu se aprinsese niciodată lampa. Știa ce este aia de la bietul taică-său. Ăsta parcă avea o boală cu lampa aia; o ștergea în fiecare duminică și-i verifica fitilul. -‘’ Ce știi tu, bă tată! Asta-i lampa primită de zestre după biata mumă-ta, odihnească-se în pace, pe acolo, pe
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
acolo de unde am venit, dând socoteală Creatorului, pentru faptele mele. Hodăița aceea, era o căsuță din lemn, alcătuită dintr-o singură cameră de 2 metri jumătate, pe doi metri jumătate, pridvorul cu mușcatele mamei în toate culorile, podul căsii unde taică-meu își ținea cojoacele, pieile de porc și de vițel ca să-și facă opinci, precum și nelipsitele bâte din lemn de corn, trecute de trei ori prin foc, ca să le întărească, și acoperișul piramidal din șiță de brad. Acolo, în hodăița
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
ba la coasă, ba la prășit sau copăit, ba la cules pe la alții, că ei n-aveau pământ, vorba aia: nici să arunce după câini. De multe ori, seara, cand se întorceau de la muncă, istoviți ca vai de mama lor, taică-său zicea cu năduf: -‘’ De mă tată, să fi avut și noi un petec de pământ al nostru, n’am mai fi fost nevoiți să ne rupem oasele pe la alții! Poate o da Dumnezeu și mi-l va da cât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
ba la coasă, ba la prășit sau copăit, ba la cules pe la alții, că ei n-aveau pământ, vorba aia: nici să arunce după câini. De multe ori, seara, cand se întorceau de la muncă, istoviți ca vai de mama lor, taică-său zicea cu năduf:-‘’ De mă tată, să fi avut și noi un petec de pământ al nostru, n’am mai fi fost nevoiți să ne rupem oasele pe la alții! Poate o da Dumnezeu și mi-l va da cât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
Nu mă bate la cap! Ți-am spus că nu fac cerere. Am senzația că vrei să mă lămurești. Așa cum a fost ”lămurit” bietul tata ca să intre în colectivă. Maistrul Bălțatu a tăcut. Și el știa cum a fost lămurit taică-său ca să intre în C.A.P. I se făcu greață de vorbele lui. Gândi: o fi tras cu urechea sau a ”intuit” dispoziția dată de inginerul Breazu. Oricum, nu mă mai obosesc să-l ”lămuresc”. Mărășteanu ăsta este prea isteț
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
profesie. Ce? Doreai să mă angajez vânzătoare la cooperativa de la stradă sau să merg la sapă alături de tata? - Eu știu, mamă, ce puteai tu să faci? Acum ești ingineră și uite că nu ne mai poți ajuta cu prea multe. Taică-tu s-a dus, în curând mă duc și eu lângă el. Așa ne-a fost sortit de Dumnezeu, să nu ne despărțim nici pe lumea cealaltă. - Nu pleci niciunde. Acum rămâi cu mine. Tocmai de aceea m-am întors
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]