6,687 matches
-
-o pe Îndelete. Nuria Monfort era o femeie mai mult decît atrăgătoare, cu trăsături sculptate ca pentru prezentatoarele de modă și pentru portretele foto de studio, căreia tinerețea părea să-i scape prin privire. Avea ceva din taică-su În talia fragilă și parcă pictată. Am presupus că avea În jur de patruzeci și ceva de ani, ghidîndu-mă, În cele din urmă, după firele de păr argintiu și după liniile ce-i șifonau chipul care, Într-o lumină nu prea puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nudități aproape indecente și avea mai multe rânduri de bărbii, sau mai bine zis gușe. Nici nu știu câte erau, cădeau într-un fel de cascadă voluminoasă pe sânii ei ampli. De obicei se îmbrăca într-o rochie roz foarte largă, fără talie, și toată ziua purta pe cap o pălărie mare de pai. Dar când își despletea părul - ceea ce făcea din când în când întrucât era foarte mândră de el - îl vedeai că este lung și negru și cârlionțat; iar ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Duccio, dar omul se făcuse nevăzut În marea de capete. Auzi un murmur iscându-se În mulțime. Din spatele altarului apăruse un personaj Înalt, Înveșmântat din cap până În picioare cu tunica de stofă grosolană a pelerinilor În Țara Sfântă, strânsă pe talie cu o frânghie de cânepă sub care ținea o cruce groasă din lemn. I se putea vedea doar partea de figură lăsată descoperită de glugă, Împodobită cu o barbă moale și lungă, neagră ca pana corbului, care Îi cobora până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Apoi Își duse mâna spre relicvariu, acționând asupra unui fel de mici manete care ieșea din bust. O trase spre dânsul, deschizându-l și scoțându-i la iveală conținutul complet. Apăru trunchiul unei tinere, al unei adolescente, retezat din dreptul taliei. Chipul ei cum nu se poate mai frumos și impasibil părea să fie acoperit de un strat subțire de material translucid, mai luminos ca fildeșul, care Îi pecetluia ochii Într-un zâmbet senin. Capul era Împodobit cu o scufie brodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
azurii. Era același chip care apăruse În biserică acoperit de un strat de machiaj lucios, pentru a imita ceara. Ridică mâna spre ea până când Îi atinse obrazul cu degetele. Nu purta nici o mască. Trupul zvelt Îi era acoperit, până dincolo de talie, de o cascadă de păr alb care, inițial, crea impresia unei bătrâneți Înaintate. Dar era vorba, iarăși, de o iluzie. Era curgător și splendid, un torent de zăpadă demn de un Înger adolescent. Exista ceva nefiresc În acea frumusețe, simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cei din oraș, o trasasem pe pământ și în mințile noastre. Am ridicat ochii și am văzut-o. Era așezată fără nici un fel de ceremonie în iarba deasă, presărată cu margarete, iar țesătura deschisă la culoare a rochiei învolburate în jurul taliei m-a dus cu gândul la unele dejunuri în iarbă din picturi. Pajiștea și florile ce o-mpodobeau păreau create special pentru ea. Vântul îi răsfira din când în când buclele înspumate ce aruncau asupra gâtului ei o umbră delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea carnea a oaie deloc. Loredana e îmbrăcată domestic și fără nici o ostentație, pantaloni din stofă subțire și un tricou. Cezarina e în blugi cu talia lăsată, ghete aproape militărești, cu șireturile desfăcute, că așa se poartă în anul acesta, tricou negru, foarte decoltat. Fetele sunt născute în același an, 1968, dar Cezarina arată mai bine, nu e trecută deloc, e tipul de femeie-copil, fragedă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cazul și persoana, obiectele astea au devenit și stăpânele tale, mami, dacă-ți explic mai mult, un orgasm mi se pune la creier... (E orgolioasă, aparent, în înfumurarea ei, superioară, le știe pe toate...) Știi cum sunt astea micile: blugi, talia goală până sub sâni, tricou decoltat. Fiică-mea are părul lui Cristi, tată-său. Ochii mei, Dumnezeu a pus albastrul ăsta și la ea, nu râde... hâââm... Nu mai era, la 16 ani, dodoloața de la trei, acuma era o blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
peron ochilor ei le-a fost dat să vadă o priveliște sinistră. Burne și Fred Sloane o așteptau, Îmbrăcați la patru ace, ca În afișele lugubre de reclamă pentru colegii. Își cumpăraseră costume evazate, cu pantaloni cu falduri uriașe la talie și vestoane cu umeri gigantici, vătuiți. Purtau dezinvolt pe cap pălării studențești cu ac În față și panglici țipătoare negru-oranj, iar sub gulerele de celuloid le Înfloreau lavaliere portocalii. Aveau brasarde negre cu un „P“ oranj, bastoane cu fanioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Însoțit de mai multe pahare de vin roșu unguresc. Când Încetă muzica țigănească ungurească, aceste opt luni căpătaseră conturul unei amintiri Îndepărtate. Akemi era Încă drăguță, cu toate că trecuse de treizeci de ani, cu ceafa sa albă, cu gleznele delicate, cu talia subțire, mă gândeam eu simțind cum cele două pastile atârnau tot mai greu În buzunar. Ne-am terminat masa savurând pe Îndelete câte două pahare de șnaps, un alcool alb foarte tare, fabricat În Germania. — De fapt... am Început eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mângâiat cicatricea ca o pată de cerneală de pe abdomenul lui Akemi, șoptindu-i la ureche „E o comoară, e o comoară“. — Aș vrea să mă asculți, aș vrea să-mi asculți povestea. Înfășurat doar Într-un prosop de baie În jurul taliei, am sunat la room-service. Șampanie și Coca-Cola, apă minerală și bere, suc de mere și apă tonică. Primele trei băuturi le comandase Akemi, pe ultimele trei voiam să le beau eu. S-a mirat și chelnerul care ni le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
coșul pieptului. Femeia era slabă, purta pantofi cu toc nu prea Înalt și era puțin mai Înaltă decât mine. Era Îmbrăcată Într-un costum elegant, În culori pastelate, dintr-o stofă moale, care pica la fix, punându-i În evidență talia Înaltă. Părea să fie un costum de firmă, nu eram expert, dar avea un aer foarte șic. Se simțea un parfum discret și Întreaga ei vestimentație Îmi lăsa impresia de a fi transpus cu exactitate vocea de la telefon. Avea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Își dorea atât de mult un orgasm, trebuia să se mulțumească cu urina noastră. Am avut și o studentă de douăzeci și unu de ani. O admiratoare a comediilor muzicale produse de acel bărbat, unica fiică a directorului unei companii farmaceutice de talie mijlocie, care urma cursuri de comerț internațional la o universitate catolică din Yokohama, cu o mândrie exagerată, care, deși era o cititoare ferventă a operelor marchizului de Sade, nu cunoscuse decât doi bărbați și bineînțeles că nu trăise Încă nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bătut pe umăr. — Plătește tu și pentru mine. După aceea a ieșit din bar. M-am Întors la hotel. Am mai prizat un rând de cocaină, după care am intrat la duș. Am ieșit apoi cu un prosop Înfășurat În jurul taliei și am sunat-o pe Keiko Kataoka. — Are de gând să se autodistrugă, spuse ea când am terminat de povestit ce-mi aminteam din discuția cu bărbatul. Vrea să-și anuleze propriul eu. Am Înțeles asta de când l-am Întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
manga. — Cea din colțul din stânga e Reiko. Era cu totul diferită față de cum mi-o imaginasem. Din ceea ce-mi mărturisise Keiko Kataoka, mi-o imaginasem pe Reiko mult mai sexy și mai cochetă. Avea mâini și picioare delicate, o talie subțire de o puteai cuprinde În ambele palme. În jurul ei plutea un aer neliniștitor care-mi dădea impresia că s-ar evapora la prima atingere. — Fotografia asta e de-acum doi ani, de la un festival de film din Barcelona. Filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
al barului se certau În șoaptă o femeie Îmbrăcată cu o rochie din material ieftin, cu imprimeuri stridente, și un bărbat cu o haină jerpelită. Rochia femeii, În dungi negre, argintii și verzi, avea lameul deșirat la umeri și În jurul taliei. Pe picioarele de-o albeață bolnăvicioasă, acoperite de eczeme, se zărea o rețea complicată de vene albastre și umflate. Mi-a revenit În minte trupul gol al fetei care venise aseară la mine În cameră, textura fină a pielii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și lui Becker să fie acolo. Am senzația că vom fi ocupați la noapte. — Îmi pare rău, zise Hildegard. Acum sunt bine, zâmbi ea cu bravură. Eu și Korsch am ajutat-o să coboare din mașină și, susținând-o de talie, am condus-o la mașina lui Korsch. — Să fiți atent, domnule, zise el în timp ce se așeză la volan și porni motorul. I-am spus să nu-și facă griji. După ce au plecat, am mai așteptat în mașină vreo jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai odihnește-te și tu, spuse cu blândețe Corodan. Ochii mari, frumoși, saturnieni ai secretarei se întoarseră spre director. — Multzumesc, spuse ea cu simplitate. Corodan continua s-o privească, admirându-i profilul palid, perfect desenat, pieptul plin, specific rasei ei, talia îngustă, de naiadă, linia fin curbată a șoldurilor. „Păcat că n-are picioare”, medită el dând cu ochii de locul unde trupul lui Noemi și al tuturor colegelor ei se termina inevitabil. — Introdu-mi, te rog, șefii de resoarte, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se trezește. Mai încet! Buimac, rotindu-și capul în toate părțile, Stejeran bâigui: — N-am vrut să fac nimic rău, tovarășe comandant!... Nu e comandantul, sunt eu, Getta 2! Nu-ți fie frică! șopti ea și, desfăcându-și cordonul din jurul taliei, cuplă mufa acestuia la acumulatorul lui Stejeran 1, mai dându-i astfel niște volți. Beneficiind de acești volți nemunciți, Stejeran 1 își reveni încetul cu încetul. Făcu mici mișcări cu membrele, repetă teoria lui Pitagora, apoi conjugarea verbului „a munci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fard, deși acesta nu făcea decât să le pună și mai mult în evidență trista frumusețe. Căci amândouă cilioaiele aveau ochii mari, migdalați, de un albastru bătând spre violet, pielea feței catifelată, bruneție, năsucul ușor în vânt, buze roșii, senzuale, talia fină, dar, din păcate, printr-una din acele neștiute legi care guvernează infinitatea de alcătuiri ale Cosmosului, mijlocul lor se termina prin trei picioare, așa încât, ridicându-se, cilioaiele îți dădeau mereu impresia jenantă a unor trepiede umblătoare. Alături de cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu prea înțeleg, dar simt ce vreau să spun, zise Aciobăniței. Adică mai clar: dumneavoastră, mediocrii, care observ că aveți o structură moleculară asemănătoare cu a noastră, vă puteți manifesta niște afecțiuni, vă puteți, de pildă, plimba de mână, de talie, de comun acord? Vă puteți îndrăgosti? — Sunt două probleme deosebite, dacă-mi permiteți, răspunse tânăra. Îndrăgostirea e una, plimbarea de mână, de talie și de comun acord sunt alte trei probleme pe care noi nu le confundăm. Noi nu sărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
asemănătoare cu a noastră, vă puteți manifesta niște afecțiuni, vă puteți, de pildă, plimba de mână, de talie, de comun acord? Vă puteți îndrăgosti? — Sunt două probleme deosebite, dacă-mi permiteți, răspunse tânăra. Îndrăgostirea e una, plimbarea de mână, de talie și de comun acord sunt alte trei probleme pe care noi nu le confundăm. Noi nu sărim etapele. Înțelegeți? — Nu înțeleg - spuse comandantul -, dar important este că vă urmăresc. Continuați. — Să vă dau un exemplu. Să zicem că, prin abstract
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
că, prin abstract, noi doi, dumneavoastră și cu mine, am fi atins stadiul în care ne putem plimba de mână. Credeți că, dacă ne-am ține de mână până la baraca aceea de-acolo, după baracă ne-am putea lua de talie? — Cu siguranță, da, spuse Aciobăniței. — Ei bine, nu! spuse mediocra. Aici greșiți. Noi doi nu ne putem lua de talie câtă vreme suntem în faza ținutului de mână. — Și ce ne oprește să depășim firesc această fază? întrebă comandantul. — Părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Credeți că, dacă ne-am ține de mână până la baraca aceea de-acolo, după baracă ne-am putea lua de talie? — Cu siguranță, da, spuse Aciobăniței. — Ei bine, nu! spuse mediocra. Aici greșiți. Noi doi nu ne putem lua de talie câtă vreme suntem în faza ținutului de mână. — Și ce ne oprește să depășim firesc această fază? întrebă comandantul. — Părinții, spuse tânăra. Numai ei se pot ține de talie și vor veghea ca noi doi să ne ținem numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
spuse mediocra. Aici greșiți. Noi doi nu ne putem lua de talie câtă vreme suntem în faza ținutului de mână. — Și ce ne oprește să depășim firesc această fază? întrebă comandantul. — Părinții, spuse tânăra. Numai ei se pot ține de talie și vor veghea ca noi doi să ne ținem numai de mână câtă vreme nu suntem căsătoriți. Dar ei, părinții, dacă se pot lua de talie, se mai pot lua de mână? întrebă Aciobăniței. — În principiu, da - răspunse tânăra -, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]