1,982 matches
-
își arăta colții amenințător. Ce poți să știi ce reacții are un animal?” murmura ea șirușinată, intra în casă. Frica ei mă distra și fericită, îi povesteam pe șoptite lui tata-mare că, în sfârșit, există cineva pe lumea asta, căruia tanti Oala îi știa de frică. Când tata-mare își pregătea butoiul de bere, Cartuș era alături de el și dacă se întâmpla ca acesta să guste din lichidul tulbure și gălbinicios, fără să-i dea și lui, mârâia supărat, după care, cu
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
și dacă se întâmpla ca acesta să guste din lichidul tulbure și gălbinicios, fără să-i dea și lui, mârâia supărat, după care, cu capul așezat pe labele din față, plângea ca un copil. “L-ai făcut bețiv!” îi reproșa tanti Oala. Tata-mare nu-i răspundea și pe furiș bea cu Cartuș butoiul de bere, ca doi adevărați prieteni. ”O cană ție, două mie!” îi spunea când cobora în pivniță. Numai că săracul Cartuș și-o sorbea pe a lui dintr-
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
a doua cană prietenește cu el. Dacă se îmbăta Cartuș sau nu, nu știu, dar știu că tata-mare se amețea destul de bine, că îl mângâia și îl săruta pe Cartuș până când acesta, plictisit, sau pleca singur, sau pleca gonit de tanti Oala, care, enervată, îl amenința pe tata-mare că îi va face un coteț lângă Cartuș, pentru că “tot îl iubea mai mult decât pe ea”. Obosit și supărat că nimeni nu pricepea că însemna Cartuș pentru el, o strigă pe mami
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
pâine, să iei un borcan de untură, să ungi toate colțurile școlii. În câteva zile câinii or să o mănânce. Mă privea serios, fără să clipească, pentru care în prima clipă m-a derutat și m-a pus pe gânduri. Tanti Oala, care tocmai intra în casă, a găsit de cuviință să-i întărească sfatul: -Vezi să nu știe maică-ta! Să iei untura din borcanul adus de la țară, unde sunt și jumări, să nu li se aplece câinilor numai de
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
care să întârzie începerea școlii. În ziua în care uitasem povestea cu untura și cu câinii, am auzit-o pe mami plângându-se că nu găsise nici măcar o lingură de untura în borcanul care era de presupus să fie plin. Tanti Oala, care uitase de sfatul pe care mi-l dăduse cu două săptămâni în urmă, privea borcanul curioasă, dar și vexată în același timp: -Marioara, să nu crezi că ți-am luat eu untura, Doamne-ferește, îți jur pe ce am
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
vexată în același timp: -Marioara, să nu crezi că ți-am luat eu untura, Doamne-ferește, îți jur pe ce am mai scump! -Doamne-ferește! Se scuză mămica intrigată de imprudența pe care o făcuse. -Poate aveți șoareci în bucătărie! a continuat tanti Oala interesată să găsească o explicație dispariției misterioase a unturii. -Dacă aveam șoareci și ar fi mâncat toată untura îi găseam morți! i-a răspuns mami convinsă că altul ar fi adevărul. Toată ziua tanti Oala îi oferea și alte
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
șoareci în bucătărie! a continuat tanti Oala interesată să găsească o explicație dispariției misterioase a unturii. -Dacă aveam șoareci și ar fi mâncat toată untura îi găseam morți! i-a răspuns mami convinsă că altul ar fi adevărul. Toată ziua tanti Oala îi oferea și alte posibiltăți de evaporare a unturii, dar mami le refuza cu încăpățânare. Spre seară l-au găsit vinovat pe tataie Gogu, care ar fi adus un borcan gol în loc de unul plin. Am respirat ușurată când am
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
era închis; scăpasem ușor de data aceasta, numai că, într-o seară, din vorbă în vorbă, la masa din curte, tata-mare a auzit povestea cu borcanul gol de untură adus de tataie de la țară. Din ce mami povestea, ajutată de tanti Oala, pentru a-l convinge pe tata-mare ce zi grea avuseseră, acesta mă privea și mai insistent, mângâindu-și mustanța și zâmbindu-mi cu complicitate. “Dacă mă spune după toate emoțiile pe care le-am trăit datorită lui, am să
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
o să-i placă la școală! Parcă o văd mâine poimâine ceva „mare” și ce o să ne mândrim! Mă uitam la ei cu milă. Nici nu intrasem la școală și voiau să ajung ceva „mare”. Tataie visa să-i fac injecții; tanti Oala mă vedea artistă, pentru că îi plăcea cum recitam poeziile; mami să învăț limbi străine; tata tot vorbea de un avocat pe care-l cunoștea. De un singur lucru mă bucuram: nu era prea mare anturajul din jurul meu, pentru că ar
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
învețe, că doar s-a vărsat plină, nu s-a spart goală! ne-a spus mulțumit, după ce a ascultat toată povestea. -Tu crezi că suntem la cârciumă: când se spartge sticla plină, o să avem vânzare bună! i-a întors-o tanti Oala spre nemulțumirea mea. Într-adevăr, călimara mi-a purtat noroc în toți anii de școală, iar rușinea din prima zi a fost un stimulent care îmi lipsise cu desăvârșire în clipa când pășisem pentru prima dată pe treptele școlii
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
de la început până la cuvântul “cocoș” pe dinafară ca mine. M-am întors acasă supărată. Mâinile îmi erau umflate și mă dureau, dar ce mă durea cel mai tare era faptul că totul se întâmplase din cauza mamei. Am intrat plângând la tanti Oala și, după ce m-am așezat pe divanul din bucătărie, i-am arătat palmele pe care se vedeau liniile învățătoarei. -Nu mai merg la școală! i-am spus ca decizie finală. Tanti Oala mă privea cu milă, dar cu un
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
se întâmplase din cauza mamei. Am intrat plângând la tanti Oala și, după ce m-am așezat pe divanul din bucătărie, i-am arătat palmele pe care se vedeau liniile învățătoarei. -Nu mai merg la școală! i-am spus ca decizie finală. Tanti Oala mă privea cu milă, dar cu un zâmbet pe care cu greu îl simula în fața mea, tristă din cauza durerii și a umilinței. -Mai Mihăiță, a început când eu eram disperată că nu-mi ținea parte și vroiam să o
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
Vrei să treci în clasa a doua și să nu știi să citești? Să știi că merită și ea câteva linii, de ce nu te lasă pe tine să citești prima? Mă uitam la ea cu gura deschisă. Avea perfectă dreptate tanti Oala, mami devenea vinovatul numărul “unu”, motiv pentru care aveam să o spun lui tăticu seara când se întorcea acasă. Eram mirată că nu gândisem ca tanti Oala. Trebuia să găsesc o cale, să mă răzbun pe ea; să o
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
să citești prima? Mă uitam la ea cu gura deschisă. Avea perfectă dreptate tanti Oala, mami devenea vinovatul numărul “unu”, motiv pentru care aveam să o spun lui tăticu seara când se întorcea acasă. Eram mirată că nu gândisem ca tanti Oala. Trebuia să găsesc o cale, să mă răzbun pe ea; să o țin departe de lecțiile mele, de cărțile mele și mai ales de plăcerea de a juca rolul unei a doua învățătoare, după orele de școală. -Tanti Oala
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
Știa că citeam cu voce tare pentru ea. Tot fără să vorbesc i-am lăsat caietul de caligrafie pe masă deschis, să-l vadă și într-o tăcere deplină, am ieșit din casă cu abecedarul sub braț. Am intrat la tanti Oala fericită și după ce i-am povestit despre lecția pe care i-o dădusem mamei, m-am așezat în mijlocul divanului cu ea lângă mine și am început să-i citesc toate lecțiile de la începutul anului până atunci. Tata-mare și tăticu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și mă îndemna să beau lapte sau sirop de căpșuni, care în altă situație, era considerat ca o plată pentru un serviciu pe care îl făceam, numai că acum dormeam cu paharul în mână . După-amiaza mami s-a hotărât cu tanti Oala, de frică “să nu moară fata în somn” să mă ia la spitalul Caraiman. În tramvai din cauza aglomerației și a zgototului mai deschideam din când în când câte un ochi. Asta le asigura că eram încă în viață și
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de la prima cofetărie și să mă țină cât mai mult la aer. Am plecat de la spital mai înviorată. Prin somn auzisem cuvântul înghețată, care îmi era interzisă de la sfârșitul verii. Mergeam, nici trează, nici adormită, ținută de o mână de tanti Oala și de cealaltă de mami, când m-am trezit vorbind: -Vreau pe băț, de vanilie...vanilie. -Cum vrei tu, Bebe, numai să te trezești! mi-a răspuns mami îngrijorată. Am mâncat două, cu toate că, în altă situație, aș fi putut
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
gând a fost la tata-mare, care trebuia să mă ajute, așa că, după ce am cotrobăit prin casă, fără să mă vadă mami, decepționată, am întrat la el și l-am chemat în antreu să stăm de vorbă, să nu ne audă tanti Oala. -Tata-mare, trebuie să nu-mi spui”Nu”. Te rog să mă ajuți! am început cu o voce miloagă. Tata-mare mă privea gânditor, răsucindu-și mustața. -Tata-mare să nu spui “Nu”. Am să mor de supărare, spune “Da!” Vreau să
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
teamă că nu m-ar ajuta să-l ascund și să-l păstrez. Se uită, când la mine, când la iepuraș, uitând să-și răsucească mustața, ezitând în fața mea și a iepurașului. -Ce faceți în antreu? am auzit-o pe tanti Oala că ne întreba mirată de după perdea. Uitasem amândoi că numai o ușă o împiedicase să fie lângă noi, să vadă și să audă totul. Tata-mare mi-a luat iepurașul din mână și după ce mi-a făcut semn cu capul
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de pâine și o cutie, să-i punem apă! mi-a spus stând pe vine cu iepurașul în mână. -Dacă sunt șobolani? l-am întrebat speriată. -Ai văzut tu vreun șobolan? m-a întrebat supărat. -Dacă mâine intră mami sau tanti Oala? am continuat să-l întreb. -O să-i fie frică și o să stea ascuns și nu o să-l vadă nimeni! mi-a spus nerăbdător să termine cât mai repede cu toată povestea asta. Am fugit pe scări și cum
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
m-am gândit și l-am privit cu un aer jalnic, am continuat: -Dacă mâine nu-i faci o cutie din carton, ți-l dau în casă, să vedem pe unde scoți cămașa. -Ce faci, Ioane, în pivniță? a strigat tanti Oala. -Nici în pivnița nu scap de ea! i-am spus pe șoptite, speriată să nu ne descopere secretul mai repede decât ne așteptam. Tanti Oala ne aștepta în gura pivniței, ca un jandarm cu mâinile în șold și cu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
în casă, să vedem pe unde scoți cămașa. -Ce faci, Ioane, în pivniță? a strigat tanti Oala. -Nici în pivnița nu scap de ea! i-am spus pe șoptite, speriată să nu ne descopere secretul mai repede decât ne așteptam. Tanti Oala ne aștepta în gura pivniței, ca un jandarm cu mâinile în șold și cu privirea care se plimba de la unul la altul, să vadă dacă avem ceva. -A scăpat mingea, dar nu am găsit-o. Eu cred că a
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
cu un aer mulțumit. Am intrat la ei și până când a venit mami să mă ia, am stat în brațele lui, i-am mângâiat mustața, l-am pieptănat cu cărare pe mijloc cum îi plăcea și l-am sărutat până când tanti Oala, cunoscându-mă mai bine decât oricine, ne-a spus: -Mă, voi îmi ascundeți ceva!? Ne-am uitat unul la altul și ne-am grăbit să-i răspundem: -Tata-mare mi-a promis la salariu o minge roșie cu buline albe
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
roșie cu buline albe. -Tu nu știi că Mihăița nu te pupă dacă nu are un interes! a completat și el. Mi-am mișcat capul grăbită să-i întăresc părerea lui despre mine. Tata-mare nu era departe de adevăr, așa că tanti Oala de data aceasta l-a crezut și ne-a lăsat să ne pupăm în liniște și să ne șușotim la urechi nu despre minge, cum credea ea, ci despre soarta iepurașului. A doua zi Matei mă aștepta la școală
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
din scânduri și să scaotem iepurașul la suprafață, în bucătăria de vară. Între timp crescuse și se rotunjise ca o minge de rugby, mirându-ne amândoi cât de mult îi priise statul în pivniță. Numai că, într-o duminică dimineața, tanti Oala bătea la ușa noastră la prima oră: -Marioara ce ia făcut cu morcovii? a întrebat-o supărată, dacă nu chiar enervată. -A inebunit! i-a șoptit mami lui tăticu în timp ce își trăgea capodul pe ea să iasă în curte
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]