1,212 matches
-
ridice și câteva raze firave de soare se iviră deasupra Învălmășelii. Cleștele otoman se strângea Încet În jurul moldovenilor. Răzeșii se retrăgeau Încet, cu pierderi grele. Un grup de călăreți plini de sânge și de noroi sosiră În fața domnitorului, purtând o targă pe care zăcea trupul fără viață al comisului Toader. Bătrânul Îndeplinise porunca. Menținuse poziția călăreților de Neamț. Dar semnalul retragerii venise prea târziu. Mulți dintre ei fuseseră deja Încercuiți de spahii. - Cad ai noștri, măria ta... spuse, Încet, un căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
până-n picioare. E la vreo cinci sute de pași, cu căpitanii și boierii Împrejur. - Care căpitani? - Iaca, Îl văz pe Oană, pe Petru Ilaș, pe Vlaicu pârcălabul, pe Șendre pârcălabul... - Comisul Toader? - Căzut, mi se pare... Îl traseră cu o targă afară din luptă. Căzu rănit și căpitanul Gâlcă, dar se Întoarse În bătălie și luptă numa cu un braț teafăr. Mai căzură mulți, Dumnezeu să-i odihnească. Boieri, oșteni, răzeși. Om afla abia când om strânge morții. - Și cum scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de catedrală coborâ asupra țărmului. 27 decembrie 1475, ora 13.30, Brănești, Moldova de Sud. - Viața mea pentru moartea ta, căpitane! spuse cu voce tare arcașul Simion. Se ridică, cu arcul Încordat, și ochi spre cei doi ieniceri care ridicaseră targa pe care se afla trupul căpitanului. Pusese În arc două săgeți, așa cum Îl Învățase Oană pentru cazurile În care arcașul se sacrifica În fața unui număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
număr copleșitor de dușmani. „Două săgeți, apoi alte două săgeți, Într-o cadență de o lansare la trei secunde. Aceasta e moartea cea mai frumoasă pentru un arcaș... ” Cele două săgeți șuierară prin cerul iernii, lovindu-i pe ambii ieniceri. Targa se prăbuși, iar trupul căpitanului se rostogoli pe dalele de piatră ale curții. Alte două săgeți porniră spre curte, iar doi ieniceri din apropiere se răsuciră cu gâtlejurile străpunse. - Prindeți arcașul! porunci Ali beg, coborând În fugă treptele pridvodului. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întâmplase apoi? Arcașul acela lovise ienicerii, iar trupul se prăbușise pe piatră. Asta era... Șocul căderii pusese inima În mișcare. Asta nu Însemna că Oană va trăi mult, dar Însemna că trăia În acel moment. - Patru ieniceri! porunci Ali. Luați targa, cât mai Încet. O puneți În hamacul dintre doi cai. Două sute de spahii vor escorta rănitul până la Dunăre! Am să vă ajung pe drum! Să-i lichidăm Întâi pe nebunii aceștia care Își Închipuie că mai pot salva ceva printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poate, să intre pe Valea Moravei, pe vechiul itinerar al lui Iancu de Hunedoara. - Tot nu Înțeleg... - Rețeaua Apărătorilor a descoperit un grup de spahii care au coborât pe Valea Moravei. Erau aproximativ patru sute și duceau un rănit pe o targă... Mult prea mulți pentru un singur rănit. - Pietro!! - Nu știm nimic În plus. Dar există o șansă. Dacă e el, Înseamnă că n-a murit. Îl vom găsi. Două din cele trei echipe de șoc s-au Întors fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
beg. Rezultatul fu acela că se opriră peste noapte Într-o altă casă, ceva mai mare și mai rece decât prima. Era o casă cu un etaj, construită din piatră de râu, Într-o poiană largă. Oană fu dus, pe targă, Într-una din camerele de la etaj. Cineva aprinse focul, dar căldura nu ajunse la el. Îi era frig, și știa că frigul acesta poate fi o antecameră a morții. Apoi căzu din nou În abisul care Îl aștepta imediat ce Închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și poate respira mai ușor mâine, ar trebui s-o luăm din loc. La noi, cel puțin, va fi În siguranță. - Bine, Jovanka. Cum poruncești, așa voi face. Ne odihnim până În zori, apoi pornim. O să spun oamenilor să facă o targă din crengi de brad. Avem blănuri de urs ca să-l ținem la căldură. Erina nu Înțelese nimic, dar Își dădu seama că se vorbește despre niște schimbări. O Întrebă din priviri pe Jovanka. Femeia crescuse Într-un sat din Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
brațul din umbră care apăra viața lui Ștefan. Ca și cum s-ar fi gândit la același lucru, voievodul se Întoarse spre palat și făcu un semn. Cei trei medici ai Curții se repeziră spre Oană, iar opt vânători domnești aduseră o targă pe care așezară rănitul, ducându-l spre camerele palatului. Voievodului nu-i scăpă nici privirea Întrebătoare a Erinei și nici gestul abia schițat al lui Alexandru de a urma vânătorii domnești. - Îl puteți Însoți... spuse Ștefan, privind cum cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oameni, retragerea mea În susul Bistriței. Au pierit și alți boieri vechi, credincioși ai mei Încă din primele zile de domnie. Dar moartea lui Litovoi mă Îndurerează mai mult decât pot scrie În acest răvaș. Mi-a fost adus pe o targă din crengi și și-a dat sufletul În fața mea. Ar fi vrut să vă aibă alături pe tine și pe cei doi copii ai lui. Dar știa că nu se poate. Ultima lui dorință a fost să fie Îngropat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pare că visez. Pe urmă, alarma aeriană ne-a mânat în subsolul spațios al gării, care era folosit ca adăpost antiaerian. Curând, acolo s-a adunat o societate amestecată: soldați și civili, printre ei mulți copii, de asemenea răniți pe tărgi sau sprijinindu-se în cârje. Și în mijlocul lor un grup de circari, din care făceau parte și niște pitici, toți în costume; alarma îi gonise în pivniță direct de la spectacol. În vreme ce afară bubuia antiaeriana, iar în depărtare, ca și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scris ca paleativ Elegia de la Marienbad - se afla undeva dincolo de Munții Metaliferi, departe, în Ținutul Sudeților. Pe când încă îmi mai așteptam hârtia ștampilată - era singurul act care îmi menționa numele -, caporalul a fost scos din sala de operații pe o targă pe roți. Nasul i se ascuțise și mai mult. Niciodată până atunci nu-l văzusem nebărbierit. Un trunchi împachetat, fără picioare, așa a trecut pe lângă mine îngerul meu păzitor. Dormea și lăsa în urmă întrebarea dacă o trezire din somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atunci nu-l văzusem nebărbierit. Un trunchi împachetat, fără picioare, așa a trecut pe lângă mine îngerul meu păzitor. Dormea și lăsa în urmă întrebarea dacă o trezire din somnul său adânc era de temut sau de dorit. Era dus pe targa cu roți de-a lungul unui coridor pe ai cărui pereți atârnau arme din Evul Mediu: halebarde, arbalete, securi cu două tăișuri, săgeți, ghioage și săbii strânse snop, și muschete, care ar fi putut data din vremea tulburată de războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care ar fi putut data din vremea tulburată de războaie a lui Grimmelshausen; ce a putut să inventeze omul pentru a interacționa cu semenii lui în vremuri schimbătoare. M-am uitat în urma caporalului meu. Imaginea asta - cum e împins cu targa până dispare, fără un sunet -, care poate fi derulată oricând la cerere, refuză orice răspuns la întrebarea: oare mai trăiește, și dacă da, unde? De asemenea, numele lui, fiindcă nu a fost rostit niciodată, trebuie să rămână necunoscut. Conform instruirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
are ca bulibașă pe unul Iorgu, dacă nenorocita aceea, se referea la Olga, mi a spus adevărul! - Măi oameni buni, eu pledez în procese, nu în șatre! Dacă m-aș duce, s-ar putea să mă luați de acolo cu targa, mai știi? - Nu ești tu omul să nu găsești o cale de a ieși din orice situație. Te rugăm, te implorăm, Jane! Ar fi de dorit să folosim o cale amiabilă. Și ei sunt oameni, poate vor înțelege că nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și se prăbușește cu fața în jos lăsând la iveală o gaură în craniu, plină de noroi roșiatic. Ciocanul ținut de mîna noduroasă care mai izbește odată cu putere. Imaginea se schimbă: sirene, ambulanța și oameni în halate împingînd în fugă targa pe marginea căreia se bălăngăne ca pe o undiță o pungă de perfuzie. „-Agresorul-continuă frumoasa prezentatoare-a fost imediat imobilizat de membrii echipei noastre de filmare și predat poliției. Procurorul șef a anunțat de îndată că a deschis o anchetă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu fața în sus și asist la o tentativă de resuscitare. Mă uit la ei cu milă. Prin mintea mea trece un gând stupid. Ia uite cum irosesc ăștia curentul electric. Infirmierii se mai agită un timp. Apoi renunță. O targă își face apariția. Și doi brancardieri. Trupul lui Cavanosa e urcat pe targă. Apoi toți ies din baie și pleacă. E liniște. Mai stau puțin. Sunt destul de obosit. Trec zece minute, cărora eu nu le mai dau nici o atenție. Nu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
la ei cu milă. Prin mintea mea trece un gând stupid. Ia uite cum irosesc ăștia curentul electric. Infirmierii se mai agită un timp. Apoi renunță. O targă își face apariția. Și doi brancardieri. Trupul lui Cavanosa e urcat pe targă. Apoi toți ies din baie și pleacă. E liniște. Mai stau puțin. Sunt destul de obosit. Trec zece minute, cărora eu nu le mai dau nici o atenție. Nu fac nimic. Mă uit la locul de pe gresie în care a rămas o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
În curând, În ciuda cerbiciei de care dăduse dovadă, masterandul va capitula. Urma ultima scenă. Șuieratul disperat al omului-locomotivă din camera vecină preceda, de obicei, gongul final. În salon, strecurându-se pe ușița laterală, intrau două halate albe Înarmate cu o targă. Apropiindu-se tiptil-tiptil de masterand, se apucau să-l gâdile la subsuori. Și atunci Oliver râdea, continuând să-și propage Învățătura În aer, până lepăda toate frunzele de pe el, dar tot nu se dădea bătut. Halatele Îi țineau isonul, gâdilându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
va trebui să-i amputăm piciorul mai sus de genunchi, care acuma, iată, e numai flenduri”, spuse Înalta somitate, adresându-se asistenilor ce se țineau prin preajma sa. Și văzându-l pe Noimann că se agită, Încercând să se ridice de pe targă, Înalta somitate adăugă: „Vom comada, din timp, și o proteză”. Stând cocoțat pe taburetul său Înalt aflat În mijlocul salonului, masterandul Oliver murmură ca pentru sine: „Ce rost are să vă agitați atât? Îi voi ciopli la noapte din trunchiul meu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
expirarea perioadei de închiriere, proprietarul dă peste noi exact la timp pentru a o salva pe plăpânda Miss America. Pe o Lady Zdreanță înnebunită. Câțiva dintre noi am ieși șchiopătând, clipind și plângând, la lumină. Restul am fi scoși pe targă și vârâți în ambulanțe pentru o călătorie în sunetul sirenelor spre spital. Filmul ar putea face apoi un mic salt, arătându-ne pe toți în jurul patului în timp ce Miss America naște. Un salt din nou până la înmormântarea domnișoarei Hapciu. Duhul sărmanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și patinând cu cizmele prin mâlul negru din galerie, ne-au scos, până la un post telefonic, unde ne-au lăsat să ne așezăm pe niște burlane, pentru popas Pe urmă, cei trei salvatori au dat telefon în afara minei, apărând urgent tărgile purtate de niște mineri cu lămpile la brâu, după care se țineau, repejor, brancardierii Dar noi, cei care douăzeci și una de nopți nu ieșiserăm din pântecele Muntelui Pietrosul, unde am stat astupați de ape și potopiți de spaimă și de necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urma să coboare pasarela, lumea a dat buzna în direcția aceea. Pasagerii, cu bagajele în mână, se pregăteau să coboare. Luați de valul mulțimii, Takamori și Tomoe au ajuns la capătul pasarelei. Primul care a ieșit, transportat cu grijă pe targă, a fost un pasager bolnav, însoțit de două asistente medicale. A urmat un străin roșcovan, înalt, între două vârste, care cobora grăbit, făcând semne cu mâna. Știau, după vârstă, că nu e Gaston. Apoi, un student japonez care purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
osia, ca un glonte de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate, pe lângă Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile de viață și le așează pe targă ca pe un puzzle, cineva desenează pe asfalt cu o cretă albă... șotronul! Nu-l călcați, vă rog nu-l călcați!" Salvarea urlă ca o lupoaică la stele. Oglinda se face țăndări, mozaicul dizolva pași: Unu, doi, unu, doi, unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
umflat ca de curcan. A plesnit inima în el. Acesta, dacă avea ceasul bun, mai ducea încă vreo 10 ani. Uită-te, parcă este viu. Sigur i-ai luat pulsul, soro? Parcă-l văd că se ridică și sare de pe targă. E dus, domnule doctor! Vă spune eu: e dus, la 3 i-am ținut lumânarea, dar a fost prea târziu. A murit oleacă mai repede. Despre ce lumânare vorbești, Vasile? Nu avea nevoie de lumânare! Noaptea aceasta a fost lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]