1,695 matches
-
că erau implicați În facțiunea armată a IRA. Marie se ridică brusc, răsturnînd În trecere cîteva picături de cafea. - Asta e! exclamă ea. Știam eu că ceva mi-a scăpat! Scotoci În dosarul spargerii de la banca Hostier, trase afară un teanc de foi prinse Împreună cu agrafe și le puse În fața lui Lucas. - E raportul pe care Franck mi l-a trimis prin fax cînd m-am dus la far să-l interoghez pe Ryan. Uită-te. Arătă colțul din stînga sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trimis prin fax cînd m-am dus la far să-l interoghez pe Ryan. Uită-te. Arătă colțul din stînga sus. - E marcat aici că raportul comportă nouă pagini, inclusiv pagina de gardă. Or, lipsește o pagină. Lucas răsfoi rapid teancul. Avea dreptate. Pagina șase dispăruse. - Cine l-a recepționat? Evidența Îi sări În ochi În chiar clipa cînd punea Întrebarea. Morineau, firește. Ea confirmă dînd din cap. Caradec le trimise prin fax foaia lipsă cîteva minute mai tîrziu. Lucas o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
obicei recădea Într-o reverie cețoasă, vecină cu somnolența. Conversația lâncezea un pic, la vârsta lui era inevitabil. În acel iulie 1974, tatăl lui Bruno era abia la primul stadiu al decăderii sale. După-amiezile se Încuia În cameră cu un teanc de San-Antonio și o sticlă de whisky. Ieșea pe la șapte, gătea ceva de mâncare cu o mână tremurândă. Nu renunțase de tot să vorbească cu fiul său, dar nu izbutea, oricât Își da silința. După două zile, atmosfera devenise de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avea loc chiar azi după-amiază, nu suntem prea aglomerați În acest moment. Cât privește certificatul de Înhumare, nu cred că vor fi probleme... Nici o problemă, se repezi medicul cu un entuziasm cam excesiv. Am adus formularele... Surâzând jovial, scoase un teanc de foi. — La naiba, m-a lichidat..., făcu Bruno cu voce joasă. Într-adevăr, jucăria emise o scurtă frază muzicală veselă. — Sunteți de acord cu Înhumarea, domnule Clément? Întrebă funcționarul apăsând puțin cuvintele. Bruno sări ca ars. — Nici vorbă! Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un fir. Bătrâna avea dreptate refuzând să Înțeleagă; omul nu e făcut ca să accepte moartea: nici pe a lui, nici pe a celorlalți. Se apropie de paznic, Îl Întrebă dacă Îi poate da niște hârtie; puțin surprins, acesta Îi Întinse teanc de foi cu antetul spitalului (acest antet avea să-i permită lui Hubczejak, mult mai târziu, să identifice textul În grămada de note găsite la Clifden). Unii oameni se agață cu ferocitate de viață, o părăsesc, cum spunea Rousseau, Încrâncenați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la dosarele presărate peste tot cu o expresie de dezgust. Sinceră să fiu, nu am cel mai bibil birou din lume. Adevărul e că... e un dezastru. Dar am intenția să fac ordine cât de curând, și să sortez toate teancurile de contracte vechi, pe podea. Imediat ce-o să am timp. — Întâlnirea e în zece minute, zice, uitându-se la ceas. Vreau să ai gata documentația legată de partea financiară. — Categoric, răspund, încercând să rămân calmă. Însă propria lui prezență e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Samantha. Glasul lui Ketterman e sarcastic ca un tăiș, iar ochii îi sunt total lipsiți de umor. — Măcar am totul la îndemână ! Încerc să mă scot râzând, însă Ketterman mă fixează împietrit. Îmi trag scaunul roșie la față, și un teanc de scrisori de care uitasem se revarsă pe podea. — Știi, înainte aveam regula ca la ora șase seara să se facă curat pe toate birourile. Vocea lui Ketterman era inflexibilă ca oțelul. Poate că ar trebui să o reintroducem. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru tine, draga mea, spune. De data asta de la curățătorie. Ți le aduc imediat. — Mersi, spun recunoscătoare, deschizând larg ușa de la apartamentul meu. Pe preșul de la intrare e un maldăr de broșuri publicitare, pe care le mătur cu ușa, spre teancul mai mare format în hol, lângă perete. Mi-am pus în gând să le dau la maculatură, când o să am puțin timp. E pe lista mea. — Iar ai venit târziu. Doamna Farley se află lângă mine, cu o stivă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
duc la dulap, pur și simplu ca să fac ceva. Deschid câteva sertare la întâmplare, apoi le închid la loc. După care, în clipa în care mă răsucesc iar spre birou, îl văd ticsit de hârtii și de dosare, și de teancul uriaș de cărți de lângă monitorul computerului. Ketterman are dreptate. E foarte mare dezordine. Nu prea arată a birou de partener. O să fac curat. E cel mai bun mod în care pot petrece o oră. 12.06-1.06. Administrarea biroului. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la încheierea unei tranzacții importante. Și... o, Doamne, jumătate de baton de Snickers pe care se vede treaba că n-am apucat să-l termin cine știe când. Îl arunc la coș și mă întorc, cu un oftat, la alt teanc de hârtii. N-ar trebui să ne dea birouri așa de mari. Nu-mi vine să cred câte chestii sunt aici. Partener ! îmi vine întruna în minte, ca un joc de artificii. PARTENER ! Încetează, îmi spun serioasă. Concentrează-te pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
meritul școlii de cordon bleu, spun modestă. — Vai ! Trish și-a vârât alt sandviș în gură și pare că mai are un pic și leșină de încântare. Puiul ăsta tailandez e absolut divin ! Pe șest, iau și eu unul din teanc și mușc. Să dea naiba dacă n-are dreptate. E bun. Chiar dacă o zic chiar eu. Pe la două jumate, sunt iar singură în bucătărie, Trish și Eddie au devorat peste jumătate din sandvișuri, și acum au ieșit. Nathaniel s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
parcele pline cu rânduri de legume, e o gheretă din prefabricate pe care scrie GARDEN CENTRE... Ia stai așa... Mă răsucesc uimită pe călcâie și constat că Nathaniel s-a dat și el jos din mașină. Îmi zâmbește, cu un teanc de hârtii în mână. — Afacere horticolă de perspectivă, îmi citește cu voce tare. Patru acri de teren, cu posibilitatea de a fi extinși cu încă zece, preț negociabil. Trei mii de metri pătrați de sere. Fermă cu patru dormitoare, necesită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu mai am. Nu pot face asta. Nu-mi pot petrece viața în săli de ședință. Nu pot fi obsedată de fiecare secundă a vieții mele. Nu pot rata și mai mult decât am ratat deja. Cum stau așa, cu teancul de contracte în poală, simt o tensiune tot mai mare în piept. Am făcut o greșeală. Am făcut o greșeală uriașă. N-ar trebui să fiu aici. Nu asta e ce-mi doresc de la viață. Nu asta vreau să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Împrietenit ? — Nu l-am mai văzut niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu bunicul e că el nu uită nimic niciodată. — Bine atunci, ce zici de felicitările astea de Crăciun ? spun, scoțînd un teanc de felicitări. — Nu arunc niciodată felicitările. Mă privește lung. CÎnd o sa ajungi la anii mei... cînd oamenii pe care i-ai cunoscut și pe care i-ai iubit Încep să dispară, unul cîte unul... vrei să te agăți de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
schimba cîteva cuvinte cu unul sau doi dintre voi, vă va privi cum lucrați. Așa că doresc să vă purtați cît mai normal, dar, firește, la cele mai Înalte standarde... Ce sînt hîrtiile astea ? se rățoiește brusc, cu ochii la un teanc de șpalturi frumos aranjate, din colțul de lîngă biroul lui Fergus Grady. — SÎnt... Îhm... propunerile grafice pentru noua campanie Panther Gum, spune Fergus, care de felul lui e foarte timid și creativ. N-am unde să le pun pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
L-au luat ? Mă uit la el contrariată. De ce ? — Habar n-am, zice, Îndreptîndu-se spre biroul lui Paul. Au venit și l-au luat. — Ne-au adus un automat de cafea nou ! spune Caroline, trecînd pe lîngă mine cu un teanc de șpalturi. I-am auzit vorbind la parter. Unul mult mai mișto, cu cafea ca lumea. Se pare că a fost comandat chiar de Jack Harper. Pleacă mai departe și eu rămîn uitîndu-mă În urma ei. Jack Harper a comandat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mine, Îmi spun ferm Începînd să scormonesc prin sertarul de jos al fișetului. E complet ridicol să cred că am vreo legătură. Probabil că avea oricum de gînd să comande alt automat de cafea. Probabil că... Mă ridic cu un teanc de dosare În mînă și aproape le scap pe jos. Uite-l. E chiar aici, În fața mea. — Bună ziua din nou. Mă privește surîzÎnd. Ce mai faci ? — Ăă... bine, mulțumesc. Înghit În sec. Tocmai am auzit despre automatul de cafea. Îhm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
minute mai tîrziu și, cînd deschid ușa, Connor e deja acolo, și se uită la ceas. Ce mă enervează. Planul era ca eu să fiu cea care Îl așteaptă pe el. Trebuia să mă găsească așezată cu fundul pe un teanc de cărți, pe care aveam de gînd să-l aranjez rapid, cu picioarele Încrucișate și cu fusta ridicată un pic, seducător. Ei, asta e. — Bună, zic, cu același glas răgușit. — Bună, spune Connor, Încruntat. Emma, ce e chestia asta ? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vina pe mine ! Îi răspund. Nu voiam decît să insuflu un pic de pasiune În... În clipa În care se deschide ușa, Încremenesc. Nu. O, Doamne, nu. Parcă m-a lovit cineva În moalele capului. În pragul ușii, cu un teanc de reviste vechi În mînă, se află Jack Harper. Ochii lui ne cîntăresc fără grabă, Întîi expresia mînioasă a lui Connor, mîna lui În sutienul meu, chipul meu În agonie. Domnule Harper, Începe Connor să se bîlbîie. Îmi pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prinde bine o băutură. — Stai liniștită, că nu intru, spune politicos. Nu, nici o problemă. Stai jos ! Îi arăt În direcția patului, dar acesta e acoperit de un maldăr de haine. Iar taburetul de la măsuța de toaletă e ocupat de un teanc gros de reviste. La naiba, trebuia să fac un pic de ordine. — Rămîn În picioare, spune Jack cu un mic surîs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și Îmi privește camera fascinat. Deci asta-i camera ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sub haina scurtă o cămașă albă cu guler rulat pe gât, trăgea scaunele când se așezau doamnele și, probabil, le prindea florile În corsaj. Îi tremurau mâinile. Făcea mare caz În jurul șampaniei. - Plătea nota cu bani gheață, desprinși dintr‑un teanc de bancnote de cincizeci. Nu folosea cărți de credit. - Nu‑l văd ducându‑se la bancă să scoată bani, a observat Ravelstein. - Probabil că‑și trimite secretara să Încaseze câte un cec. Oricum, plătea cu bancnote noi, curate, neșifonate. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein striga din pat: - Adu‑l aici! Așternuturile Pratesi erau boțite la colțuri, pătura din blană de nurci, fină și moale, căzuse pe jos. Pe pereți, tablourile atârnau strâmb. Mobila antică din Încăpere era Încărcată de mormane de haine și teancuri de manuscrise și scrisori. Scrisorile mă făceau mereu să mă gândesc la controversele În care era prins Ravelstein - la puternicii și necruțătorii dușmani pe care și‑i făcuse În lumea academică. De care nu se sinchisea nici cât negru sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
peste apele înconjurate de sălcii și bordeie. 7 februarie Mama lui Ilie rupe hârtia care se dezintegrează imediat, ca și cum moleculele s-ar mai fi ținut laolaltă doar din simpatia născută din conviețuirea comună în condiții vitrege. Din pachet răsare un teanc de bancnote purtând chipuri străine cu chelii, mustăți, bărbi, cușme, fireturi, cioc. Dintre hârtii ceva cade pe jos, un obiect mic și tare care face zgomot când lovește dușumeaua. Femeia se așează în genunchi și începe să caute pe dibuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
luând în mână manuscrisul cărții mele, un experiment bizar cu titlul Memorii ale unui Casanova monogam. Pe ăsta trebuia să-l arzi. — Mai bine mi-aș arde brațul drept, ripostă ea. Am pus cartea la o parte, am luat un teanc de poezii. — Să vedem ce are de spus despre viață acest tânăr necunoscut! Și am început să citesc cu voce tare o poezie, o poezie în germană: Kühl und hell der Sonnenaufgang, leis und süss der Glocke Klang. Ein Magdlein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
crapă, se descojesc și lasă în locul lor doar mătasea umedă, îmbujorată, a unei pajiști abia trezite din amorțire. Toropită, abia mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble, descoperind pas, după pas, drumul spre noua zi, se duse și cotrobăi în teancul de sidiuri. Îl găsi pe cel cu Aznavour. Porni plaierul. Se trânti în pat, strângând pătura sub ea. Asculta tremurul cântecelor urmărindu-se doar cum se lasa copleșită de avalanșa de prefaceri. Până și muzica parcă încolțea din ea, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]