8,384 matches
-
curbura trotuarului și se oprește în fața unui bloc turn - P+10E. Necunoscutul o urmează.Când ajunge în hol,mâna ei delicată s-a oprit pe butonul de la lift.Se întoarce ușor,îl privește cu un aer mirat și-l stopează teatral cu cealaltă mâna. Locuiți aici? Luat prin surprindere bărbatul neagă. -Nu. -Atunci,ar fi bine să părăsiți acest bloc.Soțul meu se află în balcon și sigur m-a văzut.Deci, nu mai trebuie să urcați.Sigur mă așteaptă la
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
a pornit la atac. Anii au trecut vâjâind ca gloanțele. Ceea ce s-a întamplat cu douăzeci de ani în urmă pare să se fi petrecut abia ieri,atât de vie și de proaspăta amintirea”(Jos Vandeloo). Raphael! -Ramona! Se îmbrațisară teatral... Raphael era însă numele soțului ei. -Acest vin este un elixir al tinereții. Mă simt minunat.Tu? -Mi-e teamă Raphael.Locul acesta e straniu. Mai bine să plecăm de aici. Presimt tristețe.Momentele de bucurie trăite de noi în acest
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
la lună pe omoplatul stâng. — Cum ești licantroapă? am întrebat, descoperindu-mi brusc o voce timidă. S-a întors iar, trădând prin bruschețe că doar atâta aștepta. — Pentru că am trei țâțe. Așa m-am născut. A plătit și a ieșit teatral, eu enervând prin nemișcare mută și casierița, și coada din spatele meu. Mă aștepta afară. Ai cumpărat vin foarte bun, mi-a zis pe un ton de obrăznicie forțată. Plouase. în drum spre garsoniera ei, ne-am pupat prin băltoace. Știi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
că roșcatele au un miros aparte? m-a întrebat, fără să clipească, Rebecca. Simți ceva deosebit la mine? Aplecată așa, în dreapta mea, în mașină, și citindu-mi proza, coama stacojie îi ascundea pistruii și ochii albaștri. Și-a scuturat-o teatral și mi-a aruncat spre stânga o ocheadă înduioșător de calculată. — Miroși a iepșoară, i-am zis serios, fără să mi crâcnească vreun mușchi al feței, fixând sever banda de asfalt impecabil a autostrăzii bavareze. Citind, și-a deschis imprudent
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mine, cum fac în general femeile când simt că au atins pe cineva. Ca s-o irit - primul pas spre stârnirea interesului - îi spuneam glume plate, cum ar fi că „mă voi imola pentru ea“, ceea ce o făcea să pufnească teatral, arătându-și albul ochilor. în mod fatal, colegi fiind, tot ieșeam și mâncam împreună, ba chiar, ca să ne facem fișele cu traseele turistice, trebuia să mergem unul în camera celuilalt. La început nu voia să vorbim decât de ungurul ei
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
târziu, căzuserăm din pat și ne încălecam zbierând de tremura hotelul. Gimnastica s-a oprit însă brusc când, lățită sub mine și zvârlind icnit din bazin, a început să scuture demonstrativ capul și să se întrebe cu voce tare, la fel de teatral și cu un perfect accent american: Oh, my God, oh, my God, why am I doing this? Am realizat brusc că nu putea să se fută decât pe englezește. Mi-a venit un râs atât de spasmodic, că am speriat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am pus-o. A început să se bâțâie pe spate, adică să se dea așa, în leagăn, pe cocoașă, cu picioarele, pe care le avea lungi, proptite pe umerii mei. Aruncase și brațele peste cap, le ținea la ceafă, oleacă teatral, ca într-o poză de calendar, mișca din șolduri ca o bielă-manivelă cum sunt alea la tren, jos, la roți. Aici Păpădie a tăcut câteva clipe, holbându-se în gol. — Mi-era frică să nu ne prindă șeful de scară
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
între cele două există unele punți de legătură. După Teatrul Odeon și Teatrul Nottara, scena Teatrului Foarte Mic s-a deschis și ea dansului și anume unor tineri creatori de dans contemporan, formați, în principal, în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Coregrafie. Arcadie Rusu, absolvent al UNATC Coregrafie, la clasa profesorului Sergiu Anghel și masterand la Raluca Ianegic, a prezentat în această primăvară la Teatrul Foarte Mic spectacolul Promised Land, într-o concepție și coregrafie proprie, scenografia fiind
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
zilei de marți la Spitalul Elias din Capitală, în urma unui puseu de tensiune, Actrița a fost internată pentru investigații. Actrița, în vârstă de 62 de ani, se afla în zona Piața Iancului, unde se află și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC), la o filmare, când i s-a făcut rău. Echipajul SMURD a constatat că are tensiunea mare și a decis transportarea actriței la Spitalul Elias. Purtătorul de cuvânt al spitalului, Valentin Calu, a precizat pentru MEDIAFAX că
Tora Vasilescu a fost internată, marți, la Spitalul Elias by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/71927_a_73252]
-
propriile melodii. Nu vreau să fiu o copie a lui Piaf, pentru că... ce rost ar avea? Cred că oamenii care vor veni la concert mă vor descoperi pe mine în acest repertoriu și vor descoperi lucruri noi despre mine. Partea teatrală va fi altceva... și în același timp, ceva foarte apropiat mie", a declarat Patricia Kaas înainte de concert. Artista a fost recompensată la finalul celor două ore cu aplauze, buchete de flori și un cadou într-o punguță de la un domn
Patricia Kaas, concert memorabil la București, în picioarele goale by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72115_a_73440]
-
prezența treptat, treptat, motiv pentru care părinții, copiii, bunicii sunt invitați să descopere poveștile copilăriei împreună cu Teatrul Ion Creangă, un teatru intrat în conștiința multor generații și care, în data de 14 septembrie, își deschide porțile pentru o nouă stagiune teatrală: a patruzeci și noua. Noua stagiune a Teatrului Ion Creangă începe în data de 14 septembrie, de la ora 11:00, cu mare veselie, pe scena sălii Rapsodia, unde va avea loc avanpremiera mult așteptată și dedicată copiilor cu vârsta de peste
Începe cea de-a 49-a stagiune pentru Teatrul Ion Creangă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72188_a_73513]
-
de-a IX-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de povești”, va avea loc în perioada 28 septembrie - 5 octombrie a.c. Evenimentul își propune să fie un program complex de educație teatrală, culturalizare și formare a gustului estetic al celor mai mici spectatori, prin intermediul unui fapt de teatru: spectacole pentru copii, colocvii despre arta spectacolului, dezbateri și ateliere de teatru. La evenimentul din această toamnă au fost selectate trupe profesioniste din țări
Începe cea de-a 49-a stagiune pentru Teatrul Ion Creangă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72188_a_73513]
-
de alb. Nu violentăm în nici un fel faptul că sîntem acceptați, nu lăsăm urme, fiindcă purtăm, ca la muzeu sau ca într-un laborator de cercetare, papuci din pînză albă. La urma urmelor, acest spectacol este un laborator de cercetare teatrală. De analiză a ceea ce înseamnă psihicul și psihologia femeii și bărbatului, a actorului, demersul ce duce la arta cuplului, la artă și, de ce nu, în acest caz, la performanță. Pentru că asta fac Dragoș Hulubă și Mihaela Teleoacă. Nu este deloc
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
numai necesare, de bun-simț, dar și de efect asupra celor prezenți în seara de premieră într-o instituție ce de la o stagiune la alta își afirmă o personalitate distinctă. Managerul (în accepțiune tradițională directorul) Lucian Sabados gândește și trăiește fenomenul teatral la un ridicat grad de competitivitate. Nu se poate spune altfel despre un ins care se arată interesat să lucreze constant cu regizori de primă mărime, creatori, în măsură să producă eveniment teatral, dar și să profesionalizeze o trupă, menținând
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
directorul) Lucian Sabados gândește și trăiește fenomenul teatral la un ridicat grad de competitivitate. Nu se poate spune altfel despre un ins care se arată interesat să lucreze constant cu regizori de primă mărime, creatori, în măsură să producă eveniment teatral, dar și să profesionalizeze o trupă, menținând-o mereu în priză, sensibilă la experiențe artistice noi, moderne, cu apetit pentru performanță. Rememorez câteva momente de referință. Alexandru Dabija realizează, acum vreo doi-trei ani, un spectacol exemplar cu Trei surori. Formula
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
am încotro și-i zic așa) contemporan, dar nu și actualizant, fiindcă nu se arată preocupat de posibile analogii mai mult sau mai puțin conjucturale, ci de reformularea unei intrigi în care i se descoperă mitului adevărul existențial și implicit teatral. Bocsardi are un foarte puternic simț al detaliilor relevante. În spectacolul lui nu numai personajele dobândesc un relief particular, o anume pulsație carnală, a viului, ci și soluțiile formale, fie că-și circumscriu nedisimulat semnificații de sorginte simbolică, subtextuale, fie
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
ofurile și cuvintele gâfâite noaptea în pat oricât de fidel le așezi pe monitorul calculatorului nu sunt de ajuns ca să devină replici și mai ales piesă de teatru. Cu o asemenea mentalitate, întreținută și de proliferarea unui soi de critică teatrală "partizană", gata să cadă în extaz dinaintea nimicului, nu ar trebui să ne mirăm că într-o bună zi vom ajunge să avem în una și aceeași persoană, cu lecturi amânate până la pensie, dramaturgul nr. l al țării, regizoul nr.
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
aceeași persoană, cu lecturi amânate până la pensie, dramaturgul nr. l al țării, regizoul nr. 1, actrița nr.1, cum și o "mumă" de suflet generos cu toți copiii vitregi ai teatrului, gata să facă un nr. 1 din oricine. Produse teatrale hibride cu ambalaj de "alternativă" invadează zi de zi tarabele. Câteodată îmi spun și eu, ca probabil mulți alții, că nu ar trebui să deranjeze chiar atât de tare un astfel de fenomen. Dimpotrivă, dacă e să se țină seamă
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
de modernitate, dar care nu trec de limitele unui amatorism agresiv. Într-un spectacol ca "No One" de Carmen Vioreanu, de pildă, nu "discotecismul", vizual și auditiv abundent, compromite, împinge în derizoriu, ci faptul că mijloacele folosite nu devin semn teatral, nu se constituie ca un limbaj autonom, rolul lor fiind doar acela de a crea confuzii. În fond, aceasta e și primejdia pe care o prezintă asemenea "produse" de serie. Despre Carmen Vioreanu, ca să nu săvârșesc cumva o nedreptate, aș
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
că rămânerea în tipare previzibile nu l-ar "lustrui" îndeajuns. Ca director, nu încape nici o îndoială, cum s-a și putut vedea, colaborează doar cu cei din linia întâi. O dovadă limpede că ne aflăm în fața unui profesionist în management teatral. Preocupat să se vadă în primul rând teatrul pe care îl conduce și abia după aceea el. Aici pun punct, coane Iancule! Carnavalul e în toi!
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
primea. Delegația română sta la hotel ca pe ghimpi, la fel ca Neculce pe vremuri. Și, într-o bună dimineață, la al câtelea mic-dejun... apare Eftimiu, freș, pempant, cu lavaliera sa boemă la gât, și în auzul tuturor, deschizându-și teatral brațele, declamă cu voce bubuitoare, din Racine: Sortirons nous jamais de ce funeste empire?... Ieși-vom noi vreodată din ăst funest imper?
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
Marina Constantinescu Mă grăbesc să scriu despre un spectacol pe care l-am văzut acum o săptămînă, pe 8 februarie, la Teatrul Maghiar din Cluj. Și care mă ține prizoniera unui soi de mărturisire de o dimensiune spirituală, umană și teatrală foarte aproape de mine. De ceea ce mă interesează și mă preocupă acum, parcă mai mult ca niciodată. Impresionant este și faptul că acest spectacol există și ca un teritoriu al adevărului profund al ființei, al artistului autentic, al performanței, acolo unde
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
primirea Premiului Nobel. Din punct de vedere literar - nu. Deși are o cultură enciclopedică și idei originale (unele cam trăznite), autorul nu reușește să convingă. Poezia, în cazul său, devine frecvent discurs. Și nu orice fel de discurs, ci unul teatral: "Imperiala putere romană era între apogeu și cădere./ Pe trupul ei, prin defileuri sau pe câmpii/ Escadroane în deplasări nebunești./ În măruntaiele ei o sămânța unei noi religii lucra./ Zeimi în înălțare, zeimi în cădere,/ Îngurgitând mișcări, nașteri și dispariții
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
necitat. Compensează, cel puțin în numărul pe care-l am sub ochi, memorialistica - o restituire, publicată de Bodgan-Duică, din gazetele secolului XIX, despre seara anului nou 1871, în care Eminescu toastează pentru Carol I - și rubricile permanente. Între ele, cronica teatrală a lui Arghezi, întoarcerea cronicarului la uneltele sale, între normalitate și război: "Mă reinstalez aici, după ani de hoinărie, în această rubrică de nimicuri poleite și de prestigii copilărești, între păduri de hîrtie și cetăți de carton. Spectator de vanități
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
acum, cât sunt încă alături de noi, monumente vii ale României. N-am să fac, la rându-mi, liste, ci am să mă refer, abrupt, la actorul pe care-l consider a fi, la ora actuală, "monstrul sacru" absolut al vieții teatrale și cinematografice din România: Victor Rebengiuc. Inutil să spun că el nu s-a clasat între primii zece!) Există, după cum bine se știe, două categorii de mari actori: cei care se joacă pe sine, indiferent de rol, și cei care
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]