1,167 matches
-
nu poate fi concepută ca o stagnare. De ce în primele faze creșterea populației este atât de evidentă? Exodul rural creează golul la sate și prin aceasta, o primenire. Afluxul la orașe dezintegrează satul din mersul lui firesc. În existența lui telurică, el se menține secole de-a rândul în aceleași forme și insensibile modificări, la același nivel numeric. Golurile născute prin asaltul orașelor, provocat de industrie, trebuie umplute. Și astfel, se naște la sate o primenire și o renaștere biologică. În
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
băbește ziduri vechi din Iași”... (Romanticii mei gâscani). Unde s-ar Încadra literar Alexandru Tăcu, și-a dat cu părerea prietenul său Aurel Ștefanachi. Care Îi este poziția politică ne-o spune Însuși autorul, poetul Alexandru Tăcu: „Nu-s cronicar teluric, la dinaștii inerte./ Și nici servil puterii”... Păstrându-și „Dreptul de a fi”..., neîncadrat politic și pentru că atunci când a Încercat o anumita apropiere alții i-au arătat spatele, Alexandru Tăcu Zeletin, păstrându-și „vărcile” fatidice, chiar de-a lungul coloanei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
interzis”, despre care regretatul Ioanid Romanescu scria În prefață să că reprezintă un act artistic și un document istoric. Alexandru Tăcu Își Încheia volumul precedent cu un poem intitulat ,, Drept de a fi eu” și se mărturisea: ,,Nu-s cronicar teluric la dinaștii inerte./ Și nici servil puterii, bisericos credul;/ Nu cer ipocriziei păcatele să-mi ierte./ O cruce pentru oase mi-i destul”. Prin ,,Flaut Tenebra” - volum apărut recent la Casa Editorială Moldova, Alexandru Tăcu face o Îndelunga incursiune În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari. Înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin zburdalnice. Întreaga carte este o zburdălnicie boema, un chef continuu, un chiuit Învățat În tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau În taine”. Însetat În permanență, ,,bea cerul ridicat de două torți”, face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți”, este urmărit de viziunile tenebre pe când se ,,reeduca” În lagărele de exterminare de la Canal și-și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
că lumina scădea și pătrundea apoasă prin vitraliile cenușii, mă cuprindea din nou teama să mă ascund printre animalele acelea și să le regăsesc apoi pe Întuneric, la lumina torței mele electrice, renăscute În tenebre, gâfâind Într-o respirare greoaie, telurică, oase și viscere fără piele pe ele, scrâșnitoare și fetide de bale uleioase. În acea expoziție, pe care Începeam s-o găsesc imundă, de organe genitale Diesel, de vaginuri cu turbină, de gâtlejuri anorganice care la vremea lor au eructat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ar petrece la ecuator? Poate că apa ar curge drept În jos, fără vârtej, sau n-ar curge deloc? Pe atunci n-am dat prea multă importanță problemei, dar sâmbătă seara mă gândeam că totul o fi depinzând de curenții telurici și că Pendulul o fi ascunzând acest secret. Amparo era de neclintit În credința ei. „Nu contează ce anume se Întâmplă În cazul empiric”, Îmi spunea, „e vorba de un principiu ideal, ce se verifică În condiții ideale, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
metafore, copertúri superficiale, minciuni convenționale, cel mult succedanee umile ale vreunei alte forțe, ancestrale și uitate, pe care inițiatul o caută și pe care Într-o zi o va cunoaște. Va trebui să vorbim, probabil” - ezită un moment - „despre curenții telurici”. „Ce anume?” Întrebă nu mai știu care dintre noi trei. Agliè păru dezamăgit: „Vedeți? Eu speram acum că printre solicitanții dumneavoastră o fi apărut vreunul care putea să-mi spună ceva mai interesant. Îmi dau seama că s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În orice punct al spațiului; bilocație, ca yoghinii, ar trebui să apari simultan În mai multe forme distincte. După aceea, se cere să treci la cunoașterea suprasensibilă a esențelor vegetale. În fine, Încerci disocierea, e vorba de a implica alcătuirea telurică a trupului, de a te dizolva Într-un loc și a reapărea Într-un altul, integral - zic - și nu numai În dublul singur. Ultimul stadiu, prelungirea vieții fizice...” „Nu nemurirea...” „Nu dintr-o dată”. „Dar tu?” „Trebuie concentrare. Nu-ți ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau de o chemare”, spuse, „ci de un fel de ultrasunet pentru a stabili contactul cu undele subterane. Uitați-vă, acum druidesele se țin de mână În cerc. Creează un fel de acumulator viu pentru a culege și concentra vibrațiile telurice. Acum ar trebui să apară norul...” „Ce nor?” am Întrebat eu, șoptit. „Tradiția Îl numește norul verde. Așteptați...” Nu credeam să văd nici un nor verde. Dar aproape imediat, de la pământ se ridică o negură pufoasă - o ceață, aș fi numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Paradis, 18), sau liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere” și „rătăcire” se rezolvă prin „restructurarea” ființei în cuvânt, în cadențele versului. Poezia este un fel de „terapie”, calea ideală (și idealizată!) a înălțării de la teluric (lacrima) la celest (Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed. Pim, Iași, 2010 După ce, prin culegerea de versuri intitulată Lacrima din Paradis (2009), își definea modalitățile discursului liric și obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze teritoriul poetic în tușe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Paradis, 18), sau liniștea „pe-alei de viață milenară” (ibid., 5). Așadar, teama de „pierdere” și „rătăcire” se rezolvă prin „restructurarea” ființei în cuvânt, în cadențele versului. Poezia este un fel de „terapie”, calea ideală (și idealizată!) a înălțării de la teluric (lacrima) la celest (Paradisul). Tăcerea fumegândului cuvânt, Ed. Pim, Iași, 2010 După ce, prin culegerea de versuri intitulată Lacrima din Paradis (2009), își definea modalitățile discursului liric și obsesiile tematice, Mariana Rogoz Stratulat vine să-și contureze teritoriul poetic în tușe
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nainte de toate tre să le știm p-ale noastre. O cinebijuterie cu Înteresu ei pentru docent; pen’ că tu treci pampa scoțând sufletu la catâru dă tracțiune și escortezi perechea șucară care nu se face că n-aude imperativele telurice și faci să meargă camera ca să filmezi meleagu. Șozu e că, după atâtea zile, io v-am neliniștit pă bune cu bomba că am pus dă podoabă punctu final la o comedie bufă - inedită, ba bine că nu. Ați vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și a doua edițe, ai să te prinzi pă loc că În ultima niște versuri Îi ridică În slăvi chiar pă plugarii și comerceanții care mecanizează ogoru național. Pă când faima mea creștea, mandea am auzit cum clopoțea strident chemarea telurică și nu l-am negat. Niște luni mai Încolo, Editura Molly Glus mi-a publicat broșura dă conciliere Cheile neoiordanismului, rodu cercetării și a unei zeloase ardori revizioniste. Fără să disprețui respectu care Îl merită figura lu Urquiza, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sufletului. Mărturisește o intimitate. Este, de multe ori, o poezie de atmosferă sau mai bine zis o poezie a atmosferei, aspirând la imaterialitatea aerului și la imponderabilul unor nebuloase stări de conștiință. Proclamă transparențe, dar și viziuni de o densitate telurică, și adesea face aceasta în limbajul grației. De neuitat rămâne imaginea aceea a lui „Danilov“ impusă în volumele anilor ’80, de la Fântânile carteziene până la Deasupra lucrurilor, neantul, perambulând printr-un Copou metafizic, citindu-l pe Borges, sau așezat cu capul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
căror istorii au fost deslușite în foarte mică măsură. Cum, necum, cu soluții tehnice originale ăcAșamplasarea fundației pe o rețea de piloni, înfipți zeci de metri în sol) hotelul a fost ridicat și a trecut cu bine peste toate zdruncinăturile telurice de până acum. Dar, după acest prolog cam stufos și aparent fără legătură cu munca de miliție , să revin la motivul pentru care hotelul Unirea a intrat în școlimatorul unor ofițeri de judiciar și 84 criminalistică de la ,,tânărul’’ Inspectorat județțean
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
fantome se ivesc, în sfârșit, spectatorii așteptați - Uriașii munților. Un pâlc de călăreți bizari intră în scenă făcând un zgomot asurzitor, în acordurile unei muzici „aproape sălbatice”. Strigăte răsună de pretutindeni, vacarmul ia proporții apocaliptice. În fața lor, în fața acestor făpturi telurice care amintesc de primele generații mitologice, „ai zice”, observă Cromo, „că asiști la năvala unei hoarde barbare”. Cum am putea să nu apropiem tabloul final din Uriașii munților de scena defilării Îngerului călare, urmat de alaiul sufletelor din Purgatoriu? Uriașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
create de mișcările pe orizontală ale istoriei și socio-politicii mondiale? Răspunsul îl vor da generațiile următoare, cărora le încredințăm ceea ce au/ am adunat, în câteva generații, literă cu literă...! O "poveste albă", pe care o adaug, poate sintetiza, cred, mișcările telurice din lumea literară, din subsolurile ei, de la noi și de aiurea, ca probă a aleatoriului care ne guvernează până și cele mai intime întreprinderi. Deci... Erau odată, buni prieteni, un scriitor mare și un scriitor mic. Scriitorul mare nu era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de la Edinburg și cel de la Avignon), a plasat Sibiul în circuitul cultural european și a creat un nou centru de pelerinaj cultural în Europa. Când scriu poezie parcă mă instalez într-o atitudine de ascultare a universului, receptez niște vibrații telurice ale ființei mele și poate ale ființei în general După părerea mea parcursul tău, dinspre București spre Paris, este unul firesc pentru un scriitor care aspiră la o corectă poziționare în lumea literară europeană. Într-un eseu, recent, am făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
roman sau nuvelă pe de altă parte, există însă o mare diferență de poziționare cosmică. Eu cel puțin când scriu poezie parcă mă instalez într-o atitudine de ascultare a universului, captez ceva dintr-o muzică îndepărtată, receptez niște vibrații telurice ale ființei mele și poate ale ființei în general. Când scriu o piesă, un roman sau o nuvelă, sunt în cu totul alt raport cu lumea, devin un creator de destine. Nu exagerez când spun acest lucru: scriitorul se crede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
animal, în care îngerul este cel care (im)pune condițiile. Când acționează îngerul din om, în relațiile cotidiene, omul evoluează. Când acționează animalul din om, omul devine un pericol pentru ceilalți și pentru sine. Beția, de exemplu, este apanajul animalului (teluricului) care în euforie bahică preia conducerea ființei umane. Animalul din om luptă din răsputeri să elimine îngerul care îi face concurență, lutul luptă să înăbușe ființa eterică. În iubire, dragă Valeriu, oamenii sunt egali, ca și în moarte. Imbecilii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vom persecuta pozitiv pe cei cu pielea închisă. Vom cădea într-un rasism adulatoriu față de negri: căci doar cântă mai bine, dansează mai natural și câștigă toate probele de atletism (în primul rând pe acelea care ne obsedează lubric și teluric). România își va găsi propășirea tocmai datorită percepției eronate - atât de odioasa până mai deunăzi - de țară a romilor. Ceea ce nu e chiar eronat, din moment ce în România trăiesc cei mai multi țigani. O confuzie nu tocmai întâmplătoare... Deja prin „latin“ se înțelege
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
se celebrează singur, povestind, în prefață, în ce împrejurări și-a scris versurile: „Acum, la «strunga vieții», după ani de pribegie pe crestele munților [...] Dumnezeu m-a răsplătit cu un «surghiun» într-un loc mirific. [...] Simțeam puterea benefică a forțelor telurice, care parcă-și micșoraseră gravitația și-mi permiteau să zburd ca pe vremea copilăriei. În seara aceea am încropit câteva versuri. Astfel evocă poetul momentul de neuitat în care a început să scrie un volum de versuri destinat uitării... Si
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și de cicluri poematice postume.“ Poetul devine, practic, de nerecunoscut. Citind monografia, putem crede că autorul ei se referă la oricine, la William Shakespeare sau Petre Got, la Mihai Eminescu sau Marius Ianuș. „Avântarea întru Cunoașterea Absolută începe din planul teluric...“ „Arealul ființării permanente a poeziei se extinde dincolo de realul receptat...“ etc. Monografistul nu răspunde la întrebări elementare: în ce constă frumusețea poeziei lui Nichita Stănescu? ce anume individualizează această poezie? cum utilizează poetul limba română? care dintre scrierile lui sunt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
viața umană În spațiu? Domnul Sammler era gata să creadă că ar putea avea un efect de dezmeticire asupra speciei, În acel moment extrem de tulburată. Violența putea să scadă, ideile mărețe puteau să-și recapete importanța. O dată ridicați deasupra condițiilor telurice. Rolls-ul avea un bar arătos; luminat de un mic bec În interiorul decorat cu oglinzi. Wallace Îi oferi bătrânului alcool sau un Seven-Up, dar nu voia nimic. Încadrând umbrela Între genunchii Înalți, trecea În revistă o seamă de fapte. Călătoriile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
el, cretinul. O operație cerebrală pe care n-o pot efectua îi dezvăluie infirmi. Mintea li se învăluie de negura nesiguranței și ei confundă această pîclă cu raționalul însuși. Se caută unul pe altul și se gripează în forța autonomă, telurică, jubilînd la înfrîngerea spiritului: „-Moarte lui Robinson! Jos! Vezi, bă, degeaba gîndești. Nu ajută la nimic! Trăiască stăpînul nostru. Gata! “ Agresorul. Colegii Doctorului au să-l interneze un timp și apoi, îi vor da drumul pe străzi, să se bucure
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]