1,053 matches
-
pronunță, În aprilie 1312, la Conciliul de la Vienne, hotărârea papală de desființare a Ordinului, iar peste circa doi ani, pe 18 martie 1314, este dat pradă flăcărilor ultimul său Mare Maestru, Jacques de Molay. Cu acestea, istoria oficială a cavalerilor templieri ia sfârșit; Începe legenda. Și Începe spectaculos: blestemul vituperat de către Jacques de Molay la adresa regelui și a Papei pe rugul aprins prinde să-și facă efectul cu o stranie operativitate. După circa o lună, pe 20 aprilie, Clement al V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
parte bărbătească, ceea ce echivalează cu stingerea dinastiei Capeține. Dar urgia blestemului lui Jacques de Molay nu se oprește aici: curând, asupra Franței se abat În avalanșă alte nenorociri și catastrofe - foametea, ciuma, devastatorul război de o sută de ani... Sunt templierii victime ale Bisericii de la Roma, care vrea să le smulgă cu orice preț secretele, primejdioase pentru ea, privind viața și moartea lui Isus descoperite În timpul primei cruciade? Va fi fost oare menținerea, timp de două secole, a privilegiilor generoase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al cavalerilor Templului? Aceste două explicații, ce se sprijină, după cum vezi, pe argumente În care mitul și istoria coabitează frenetic, erau contrazise și practic anulate de documentul aflat În arhiva Centrului, care acredita o cu totul altă motivație pentru Înlăturarea templierilor de pe eșichierul politic al vremii. Subliniez, politic. Așa cum Înfățișa lucrurile textul pe care Îl aveam În față, asasinarea călugărilor-soldați fusese o afacere politică sută la sută, nicidecum o reglare de conturi din rațiuni religioase ori economice și nici iraționala dezlănțuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar fi „incredibilă”, dar nu chestiunea nuanțelor mă preocupă pe mine acum. Dincolo de motivele (sau pretextele) invocate pentru justificarea asasinatului În masă comis la Începutul veacului al XIV-lea În Franța, În epocă subzistă și o altă nemulțumire pe care templierii o provoacă În rândul contemporanilor: li se reproșează alianțele și mezalianțele atât militare, cât și politice și filozofice cu vecinii și - teoretic - dușmanii lor, musulmanii. Marii Maeștri ai Ordinului au practicat adeseori o diplomație ingenioasă și flexibilă, Înmulțind dovezile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trei religii născute din Cuvânt converg În credința față de un Dumnezeu unic. Dar lucrurile nu se opresc aici, ele merg mai departe. Mult mai departe, dobândind treptat substanță și contur. Este posibil, ba chiar foarte probabil, ca adevăratul secret al templierilor să-l reprezinte proiectul prodigios al unei mari alianțe Între Occident și Orient, care presupunea Înlocuirea autocrației regilor europeni medievali, meschini și corupți, cu noocrația unei elite de oameni inteligenți și drepți, suprimarea, În cel mai generos ecumenism cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
meschini și corupți, cu noocrația unei elite de oameni inteligenți și drepți, suprimarea, În cel mai generos ecumenism cu putință, a granițelor dintre religii, constituirea unei civilizații comune, În egală măsură musulmană și creștină. După părerea lui Saint-Yves d’Alveydre, templierii au realizat, În Evul Mediu, chintesența sinarhismului, exercitând, timp de două sute de ani, o putere aproape absolută În domeniile politic, financiar și religios. Într-o lucrare publicată În 1887, Adevărata Franță - Misiunea francezilor, el susține că Marii Maeștri ai acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de visul similar al lui Alexandru cel Mare din urmă cu o mie șase sute de ani, am vorbit despre asta ceva mai devreme. Macedoneanul vedea posibilă unitatea și armonia umanității, ca rezultantă a procesului de omogenizare etnică sub semnul Legii. Templierii adaugă acestei construcții dimensiunea religioasă, ceea ce reprezintă un pas mare Înainte. Un pas mare și uimitor, pentru că, să nu uităm, proiectatul ecumenism venea după veacuri de cumplite confruntări ale creștinilor și ale necredincioșilor, de cruciade sângeroase, după masacre reciproce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și ale necredincioșilor, de cruciade sângeroase, după masacre reciproce În care sucombaseră zeci, sute de mii de vieți, după războaie pustiitoare iscate tocmai din diferențele, aparent ireconciliabile, În materie de credință. Nu vom afla poate niciodată dacă veritabilul secret al templierilor nu Îl constituie cumva tocmai acest magistral program de reformare a lumii. Pare destul de sigur Însă că el a reprezentat adevăratul motiv al distrugerii Ordinului. S-ar zice că a trebuit să treacă mai bine de o jumătate de mileniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
evenimentelor până la Înțelegerea sensului lor profund și revoluționar de către d’Alveydre. Eroare. Cineva din umbră veghea, știa și Înțelegea totul simultan cu consumarea evenimentelor: Centrum-ul. În creierele inflamate ale conducătorilor săi, se aprinseseră și fremătau luminile de avertizare. Dacă marii templieri și șefii politici și religioși musulmani depășeau faza consensului de principiu și treceau la fapte, o eră nouă se deschidea În fața omenirii: vârsta de aur rediviva. Sau, poate, aspirația nebuloasă a pământenilor către o vârstă de aur proiectată nostalgic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un precedent ce nu putea fi ignorat: uciderea prin crucificare a lui Isus din Nazaret, unul dintre numeroșii profeți evrei care propovăduiau cuvântul Domnului În provinciile romane, Îl preschimbase pe acesta În Hristos, proiectându-l În mit Întemeietor de religie. Templierii nu trebuiau doar distruși, ci, În primul rând, compromiși. Era obligatoriu, de aceea, ca discreditarea să se bazeze pe o motivație gravă și convingătoare, care să excludă posibilitatea reînvierii gândirii lor, a filozofiei politice care Îi animă. Iar calea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o motivație gravă și convingătoare, care să excludă posibilitatea reînvierii gândirii lor, a filozofiei politice care Îi animă. Iar calea cea mai eficientă de realizare a diabolicului obiectiv nu putea fi alta, Într-o epocă saturată de religios, decât demascarea templierilor ca eretici. Odată stabilită strategia, planul de acțiune efectiv devine o chestiune pur tehnică, pe care Centrum-ul o pune la punct În toate articulațiile și detaliile cu măiestria malefică derivată dintr-o amplă și rafinată experiență anterioară. Se Începe inteligent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
părăsite sunt exploatate cu sârg de către cavaleri. Ei află aici dovezi că omul care a pătimit pe crucea Golgotei n-a fost Isus, ci un alt iudeu, poate un frate geamăn al Mântuitorului. În felul acesta, renegarea lui Hristos de către templieri devine plauzibilă, după cum devine credibilă și acuzația că aceștia obișnuiesc să scuipe crucea, simbol al falsei răstigniri. Referitor la Baphomet, idolul pe care Îl adoră În taină, părerile istoricilor diferă. Este numele său corespondentul În occitană al lui Mahomed? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
taină, părerile istoricilor diferă. Este numele său corespondentul În occitană al lui Mahomed? Sau, Într-adevăr, derivă din combinarea lui Bap, de la Baptiste (Botezătorul, cognomenul lui Ioan din Noul Testament), cu Homet, de la numele profetului islamic Mahomed? E dificil de conchis: templierii interogați evită să-l numească În vreun fel, iar reprezentări ale sale nu s-au păstrat. Ori n-au existat, dat fiind faptul că religia musulmană interzice cu desăvârșire orice reprezentare a profetului. Zvonurile despre hulirea lui Hristos și slăvirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
faptul că religia musulmană interzice cu desăvârșire orice reprezentare a profetului. Zvonurile despre hulirea lui Hristos și slăvirea lui Baphomet, despre practicarea magiei negre și a jertfelor atrag oprobriul public, dar nu sunt suficiente pentru a justifica arestarea și lichidarea templierilor. Cu atât mai mult cu cât, Îți reamintesc, prin edict papal, ei nu se supuneau justiției laice. Filip cel Frumos nu are, așadar, latitudinea de a-i pune sub acuzare, iar Clement al V-lea este prea slab și ezitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ofere regelui pretextul, iar Papei-scuza recurgerii la exterminare. Centrum-ul găsește soluția și o pune În aplicare. În Închisoarea de la Béziers Își petrece ultimele zile Înainte de execuție un anume Florian de Squint. Printre tovarășii săi de suferință se numără un fost Templier, și el condamnat la moarte pentru crimă, care, neavând, din această pricină, drept la asistența unui preot, i se spovedește pentru a-și ușura sufletul. Lui Florian de Squint Îi este dat să audă lucruri care Îl Înfioară: ritualul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ordin cuprinde, ca puncte obligatorii, renegarea lui Hristos și scuiparea de trei ori a crucii, după care nou-venitul trebuie să-l sărute pe gura, pe ombilic și pe organele genitale, pe cel care Îl inițiase Mai află, de asemenea, că templierii se dedau pe scară largă la Împerecherea homosexuală În cadrul unor ședințe orgiastice, că practică uciderea ritualică a copiilor, că pregătirea novicilor include numeroase etape de inițiere secretă, cu conotații magice și oculte, precum și multe alte amănunte la fel de cutremurătoare. Crede tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe scară largă la Împerecherea homosexuală În cadrul unor ședințe orgiastice, că practică uciderea ritualică a copiilor, că pregătirea novicilor include numeroase etape de inițiere secretă, cu conotații magice și oculte, precum și multe alte amănunte la fel de cutremurătoare. Crede tot ce fostul templier Îi mărturisește cu limbă de moarte. N-are cum bănui că tocmai cădea pradă unei mistificări perfide și că omul din fața lui nu se spovedește, ci debitează artistic un text preparat În tainițele Centrum-ului al cărui trimis este. Rămâne convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
copleșit; dimpotrivă. Zguduitoarele revelații Îi mobilizează simțurile și-i stimulează perspicacitatea. Întrevede ca iluminat o șansă de salvare de la pedeapsa capitală care Îl așteaptă. Face, așadar, apel la mila regelui, promițând că-și va plăti grațierea cu dezvăluiri devastatoare despre templieri. Filip cel Frumos ordonă ca prizonierul să fie adus la Paris și primește cu nesfârșită satisfacție prețioasele depoziții despre crimele celor pe care Îi urăște și cărora le vrea pieirea. Are acum În mână argumentul necesar și suficient pentru declanșarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
maestru al Ordinului Templului, și adjunctul său, Geoffroy de Charmey, să fie arestați, Învinuiți de erezie și dați pe mâna tribunalului, cu indicația expresă de a fi găsiți vinovați și condamnați la moarte. Este convins că, lipsiți de căpeteniile lor, templierii Înspăimântați vor intra În panică și, pe fondul degringoladei generale, vor deveni o pradă ușoară În mâinile oamenilor săi. Unul dintre curtenii regelui, nobilul Guillaume de Nogaret, nu Împărtășește Însă optimismul suveranului. Îi atrage atenția că soldații-călugări Își pot alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
optimismul suveranului. Îi atrage atenția că soldații-călugări Își pot alege rapid o altă conducere, și astfel, puterea și unitatea lor nu vor avea de suferit foarte mult. În plus, nimeni nu știe cu exactitate unde sunt ascunse faimoasele bogății ale templierilor, așa Încât condamnarea și executarea lui Jacques de Molay și a lui Geoffroy de Charmey s-ar putea dovedi inutilă. Sau, În orice caz, insuficientă pentru siguranța viitoare a regatului. Îi aduce aminte lui Filip de informațiile numeroase ajunse până la Curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
inutilă. Sau, În orice caz, insuficientă pentru siguranța viitoare a regatului. Îi aduce aminte lui Filip de informațiile numeroase ajunse până la Curte privind stadiul avansat al Înțelegerilor dintre șefii musulmani și conducerea Ordinului pentru schimbarea geografiei Europei și Orientului. Nu, templierii nu trebuie numai decapitați la vârf, ci exterminați cu totul, făcuți să dispară până la unul, altfel, primejdia resurecției mișcării și a ideilor membrilor săi rămâne intactă. Clement al V-lea, suveranul Bisericii de la Roma, Își poate permite să respecte habotnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
conving pe Filip cel Frumos. Sau poate doar Îi oferă impulsul de care mai avea nevoie pentru a se decide să treacă la aplicarea soluției radicale. Va sfida, prin urmare, actul papal prin care, În urmă cu două sute de ani, templierilor li se conferise imunitate juridică și va profita cinic de faptul că aceștia nu vor opune rezistență, Întrucât juraseră să nu-și păteze În nici o Împrejurare mâinile cu sânge creștin. Regele trimite În toată Franța ordine de arestare sigilate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Franța ordine de arestare sigilate, pe care destinatarii - oamenii săi de Încredere - nu au voie să le deschidă decât, simultan, În ziua de 12 octombrie 1307. Ceea ce se și Întâmplă. În conformitate cu augusta poruncă, În noaptea următoare, circa cincisprezece mii de Templieri sunt ridicați din așternuturi și aruncați În temnițe. Vor fi torturați, siliți să recunoască veridicitatea tuturor acuzațiilor care li se aduc, condamnați la moarte și executați. Unul dintre ei, Înainte de a fi cuprins de flăcări, azvârle blestemul morții asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
enunțului? Frământam În minte - destul de steril, recunosc - aceste Întrebări când, subit, am avut senzația materială că gândul Îmi Îngheață Într-o revelație năucitoare. Nu, sigur că nu semnificația acelor opt cuvinte așternute neglijent la finalul paginilor care devoalau misterul uciderii templierilor era marea problemă, ci alta. Cu totul alta - cum de nu sesizasem de la Început? Centrul confirma explicit și fără putință de Îndoială că tezaurul Ordinului nu era o legendă. Fabuloasa comoară a călugărilor-soldați exista cu adevărat! 21 Să fii profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Să fii profesor de istorie și să te trezești preocupat de tezaure și alte prostii asemănătoare - ce decădere! Aveam, firește, la Îndemână justificarea că, de fapt, și asta ține de știință, dar În sinea mea recunoșteam că interesul pentru comoara templierilor includea dimensiunea fascinației pe care aurul o exercită pervers asupra oricărui om. Ideea că undeva, Într-o peșteră marca Ali-Baba, sunt adunate laolaltă bijuterii, nestemate de tot felul, coliere, coroane Împodobite cu pietre prețioase, monede, multe monede și grămezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]