9,918 matches
-
va dăinui dincolo de moarte. Dincolo de orice. Dincolo de toți cei ce îi prigoniseră în acea viață. (...) Muri.” Pe de altă parte, stilul minuțios dar accesibil, realizarea romanului dintr-o perspectivă omniscientă și omniprezentă, utilizarea unor tehnici narative complexe, retrospecția și inserțiile temporale, dinamismul acțiunii, trădează nu doar talentul incontestabil al lui Viorel Trandafir, ci și o deschidere a autorului spre teoria scrierilor narative. Trecerea concisă de la o scenă narativă la alta crează cititorului impresia unui scenariu de film. Omiterea unor detalii referitoare
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
adevărului și relevarea acestuia, autorul își stabilește ca punct de plecare comuna Ruginoasa, „aflată în zona de contact a Podișului Sucevei cu Podișul Central Moldovenesc” și „având o origine veche, dinainte de 1600”. Este vorba de un reper spațial și unul temporal pe axele cărora înaintăm, pagină cu pagină, savurând parfumul vechi de cronici, intrând într-o lume demult dispărută cu nume ce evocă istoria: Eremia Vodă Moghilă, Ivanco Pitar, Nicoară logofătul, Dumitru Rugină, Ionașco vistiernicul, Mare logofăt Săndulache Sturdza, Prigorenii lui
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ”, OPINII, PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383940_a_385269]
-
de obiecte religioase și pelerini. Rezultatele cercetării socio-antropologice complexe se găsesc într-o carte intitulată „Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană“, Una dintre concluziile cărții este că pelerinajul catolic „înseamnă drumul“, iar la cel ortodox, „comprimat spațial și temporal, ceea ce contează este așteptarea“. Ideea este că pelerinii, dacă ajung la un astfel de eveniment religios și nu au parte de rând, se simt neîmpliniți. Sociologul și Cercetătorul Mirel Bănică a descoperit că, la unele pelerinaje mai mici, precum cele
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
vârstelor, edificând un rezultat cert la ecuația vieții trăite fervent: extazul muzicii transgresează neîncetat omul în vitalitate novatoare, nelăsându-l îmbătrânit nici sub ani, nici sub tentațiile reglării dinamului minții la ritmuri lente. „Smokie” e dintotdeauna și în extinsă desfășurare temporală, tânără, mereu tânără, înflăcărată, cuceritoare! Cu cât explodează energiile trupei, în cadență cu timpul, cu atât se aprinde dragostea de ea. În caldele, luminoasele, înmiresmatele zile ale miezlui lunii mai (2016), „Smokie” va peregrina prin marile orașe ale României. Măreția
PEREGRINĂRILE CONCERTISTICE ALE TRUPEI „SMOKIE” PRIN MARILE ORAŞE, ÎN ÎNMIRESMATELE ZILE DE MAI (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383320_a_384649]
-
satul unde a copilărit profesorul Marchiș, semnatarul (fictiv) al manuscrisului, orașul în care își face studiile medii și superioare, precum și, parțial, o altă urbe, situată ceva mai la sud, unde el își întemeiază (își va întemeia) o familie. Din unghi temporal, avem a face cu un răstimp de peste două decenii (anii 40 - 60 ai veacului trecut), supraîncărcate, și supratensionate, de transformări politice și sociale, marcate de mari drame colective și individuale, printre care (și prin care) firul vieții continuă să curgă
EUGEN DORCESCU, IDEOLOGIE ŞI LITERATURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383460_a_384789]
-
celest , pe toată talpa raiului, simt că mă voi prăbuși, dar va fi ok , accept, însă mă reechilibrez, merg și nu ajung, dar poate că fac drumul întors și de fapt mă întorc în loc să avansez, fără scheme condiționale...sau concordanțe temporale ! E bine, e lumină , nu mai există noapte, a îngropat-o zăpada și e frumos să știi că mergi pe nori de zăpadă, chiar dacă spatele îți arde de efort, cred că focul ultim așa-l pornește Dumnezeu, din interiorul uman
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
scurtă noapte a anului. Solstițiul de vară a fost, din timpuri străvechi, un moment încărcat de superstiții și semnificații. În emisfera nordică, solstițiul de vară este datat în jurul datei de 21 iunie, iar în emisfera sudică același solstițiu este plasat temporal în jurul datei de 21 decembrie. Similar cu „antinomia” echinoxurilor de la începutul primăverii, simultan cu existența unui solstițiu într-una din cele două emisfere ale Terrei, solstițiul „opus” (începutul iernii astronomice) marchează cealaltă Denumirea de solstițiu („Soarele stă”) este dată de
SOLSTIŢIUL DE VARĂ 2014 are loc AZI, SÂMBĂTĂ 21 IUNIE. Este ziua cea mai lungă din an [Corola-blog/BlogPost/93070_a_94362]
-
medalii, punând în lumină paralelismele existente între operele celor doi mari creatori și revelând astfel structurile romantice și dramatismul antitezei - perene dincolo de curentul romantic în literatură. Această perspectivă va nuanța remarca privitoare la Eminescu drept “ultimul romantic”, depășind astfel orizontul temporal prin integrarea lui Eminescu în spațiul valorilor literare universale și eterne. După ce va debuta în Statele Unite, turneul cu cele două spectacole va continua în Canada, după cum urmează: Vineri, 13 Iunie: recital Shakespeare la ICR New York, Sala Auditorium, ora 7 pm
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93526_a_94818]
-
cine sunt eu?” „ce sunt eu” sau a afirmației ferme: „iată ce suntem noi!”. Dar fragilitatea (atât a memoriei cât și a identității) se decontează din raporturile pe care ambele le posedă cu factorul Timp, „...recursul la memorie” constituind „componenta temporală a identității” aceea care oferă criterii de „evaluare a prezentului” capabile, la rândul lor să configureze o „ probă a viitorului 3.” Într-un asemenea mod se pot contura, în complexitatea lor, semnificațiile de adâcime ale celor două publicații despre care
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
iubită/mamă pe care să o protejezi ca pe o fiică. Nici casa nu îți mai place; orașul e prea mare, țara e prea mică, planeta se învârte prea încet: nu te mai suporți. E vremea, poate, să mori. Trăiești, temporal, pe etaje. Dimineața, te doare capul; la prânz, stomacul, efectul ciorbei de cantină; seara, picioarele: umbli prea mult; noaptea, testicolele, urmare a abstinenței pe care, periodic, ți-o impui. Ai unsprezece ani, ții mâna pe umărul unei fetițe. Sunteți frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și asta stă scris În hârtiile mele, declară juristul cu mândrie, ca și când nu ar fi nutrit nici o Îndoială asupra excelenței alternativei pe care o susținea. — Dar acțiunea oamenilor, luminată de Dumnezeu, i-a alăturat Soarelui spiritual un al doilea Soare, temporal, În figura Împăratului roman. Se pare că uitați acest lucru. — Teoria dumitale, messer Alighieri, pune semnul egalității Între strălucirea Soarelui creat de Dumnezeu și o lumină care, deși puternică, a fost aprinsă de oameni. Aceasta e o afirmație... - părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În Înlănțuirea evenimentelor; o simplă divagație pe calea scelerată a crimei. Desigur, aceasta Îi dezmințea toate convingerile. De fapt, așa cum Învață Filosoful, orice eveniment e determinat de un Motor. Nu se Îndoise niciodată că Într-o serie de fapte ordinea temporală urma o logică necesară și că, prin urmare, primul act de violență era la originea celui următor, și așa mai departe, Într-o Înlănțuire cumplită. Dacă, Însă, vinovatul ar fi avut ca scop principal moartea lui Teofilo, sfârșitul Înfiorător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Kapala - n-are, credeți-mă, absolut nici o importanță. De ce oare se cramponează oamenii cu atâta Încrâncenare de detalii minore, uitând că fiecare se poate naște și, mai ales, poate muri oriunde? Această bolnăvicioasă nevoie de repere de tot felul - spațiale, temporale, morale, religioase -, o Întreagă metafizică a neesențialului, a derizoriului existențial, ne Împresoară, perfidă, de la Începutul lumii și riscă să ne Însoțească până la sfârșitul ei. Și când te gândești că totul este infinit mai simplu decât pare. Îngrozitor de simplu... Fizionomia emaciată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
picături de apă cu planeta noastră și cu noi. De fapt, Terra și noi semănăm cu ei până la identificare. Cu o singură diferență. Mai exact, două: Ceilalți sunt mult mai evoluați tehnic decât noi și trăiesc Într-o altă dimensiune temporală. Foarte simplist spus, timpul lor existențial are o durată incomparabil mai mare decât timpul nostru. De exemplu, un pământean veritabil are un ciclu de viață care se măsoară cu secolele terestre. Adaug că durata naturală a timpului În Univers este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Să pocnească din degete ca un prestidigitator divin, iar lumea să apară miraculos din neant, nicidecum să moșmondească la ea timp de o săptămână. Și gândiți-vă că s-ar putea să fie vorba despre șase-șapte zile măsurate după standardele temporale ale Celorlalți; corespondentul terestru al duratei construcției se Întinde, În acest caz, pe nesfârșitul unor secole sau chiar milenii. Cam mult pentru un Pantocrator, cum Îi spun grecii, trebuie să recunoașteți. Mai e un amănunt care ridică semne de Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Adam a trăit nouă sute treizeci de ani, Set nouă sute doisprezece, Cainon - nouă sute zece, Iared - nouă sute șaizeci și doi, recordmenul absolut fiind Matusalem Însuși, cu nouă sute șaizeci și nouă de ani. Dacă e să dăm credit unor geneticieni contemporani, pattern-ul temporal de la Începuturi se conservă Încă. În urmă cu câtva timp, un universitar de la Cambridge, Aubrey de Grey, a făcut vâlvă afirmând că studiile efectuate la Strategies for Engineered Negligible Senescence demonstrează că omul dispune de resurse genetice suficiente pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
EXPLICĂ PROBLEMA FEMININĂ îN CONCEPȚIA OTOMANĂ Când Broanteș reveni la masă, tovarășii lui și viziriul se lăsaseră deja oftând mulțumiți și sătui pe spetezele jilțurilor, mestecând ultimele îmbucături cu acea plăcută lipsă de griji pe care o are omul situat temporal în mijlocul unei orânduiri stabile, departe atât de modul de producție trecut (respectiv sclavagismulî, cât și de Revoluția franceză (respectiv 1789î. — Domnule Broanteș - spuse viziriul, căutând cu o săbiuță miniaturală o șuviță de carne rămasă buclucaș între canini - nu prea ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mele, anarhiștii nu și-au propus niciodată, fie și numai în domeniul teoriei, să comită acțiuni cu aceste caracteristici și de o asemenea anvergură, E posibil, i se alătură sarcastic ministrul apărării, întrucât cunoștințele stimatului coleg încă au ca referință temporală lumea idilică a bunicilor săi, de atunci, oricât de ciudat i s-ar putea părea, lucrurile s-au schimbat destul de mult, a fost o epocă de nihilism mai mult sau mai puțin liric, mai mult sau mai puțin sângeros, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sunt chestii precum contaminarea rasială sau spunerea unui banc despre Führer. Heydrich zâmbi, ca prins cu mâța în sac, și ochii i se îngustară: — Mă refuzi, Herr Gunther? — Aș vrea să fiu de ajutor, zău că aș vrea, dar sincronizarea temporală e proastă. Vedeți dumneavoastră, tocmai ce-am aflat că partenerul meu a fost omorât azi-noapte. N-aveți decât să mă considerați de modă veche, dar aș vrea să aflu cine l-a ucis. În mod obișnuit, aș lăsa asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
subtilă, ea cere și necesită partea fină a rațiunii; măsurată, anarhică, eumetrică, în sfârșit, ea presupune o densitate, un fel de arc electric, o iluminare a cărnii. în schimb, fericirea este constituită din suma plăcerilor trecute și viitoare. Dacă dimensiunea temporală a plăcerii coincide cu clipa, cea a fericirii trimite la cei trei constituanți ai timpului în ansamblul său: trecut, prezent, viitor. Amintirea unei plăceri, așteptarea și dorirea unei plăceri sunt tot atâtea moduri de a genera o bucurie care structurează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și de aceea etern refuzată, a Tiparelor. Zenitul sagitar al cerurilor noastre le menține, departe, printre coruperi (în duhul factice și translat al lacului comentator)! Șoptiri de la Monos, la Una! Sparge hibridul acestei neecuații, creatoare de scădere, de ciclu, de temporal. Știe-te, singur Ochi, prin toată această spiritualitate a vederii, prin tot gândul cufundat și geometric la care te-am strigat! Mersul tău până sub corturile atîtei supunătoare frumuseți se măsoară cu amplitudinile harfei, cu intuițiile tale de termen al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
admirabila sinteză liri-că din Păunul, până la Uvedenrode și Domnișoara Hus, punctele cardinale ale erotismului său divulgat estetic, d. Barbu rămâne într-o atitudine ideativă și simbolică. Iubirea este expresia unui principiu cosmic, lege supremă, care absoarbe individul doncolo de limitele temporale. Un senzualism implacabil stăpânește un om, reprezentat ca un joc al forțelor universale, al unui instinct, manifestat într-o atmosferă ezoterică ă...î. Iubirea ridicată la rang de principiu cosmic, spirit ascuns în tainele naturii, străbate viguroasa Domnișoară Hus, într-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poate să (ne) rămână închisă, inaccesibilă. Sunt limite peste care doar mintea își cuibărește lăcaș. Ne dorim vultur sprințar printre astre, dar suntem (rămânem) apriori limitați. Gândim infinitul, doar în limitele lui „hic” (aici) și „nunc” (acum). Granițele spațiale și temporale ne transpar - o spune poetul - „înfrigurate...” Cât de sacrală este această finitudine! Merită să trăiești, „total, dar nobil, în prezent”, precum glăsuiește Homer. Da! „Poți visa!...” (Om și Univers), șoptește poetul. Visul - dorință crescătoare - se răsfrânge asupra sinelui ca o
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
sens pe care fiecare individ îl poate da dimensiunii temporale fizice parcurse în viața sa. În „Confesiunile” sale, Sf. Augustin, întrebat fiind „Ce este timpul?” răspunde:„Dacă nu sunt întrebat, știu. Dacă sunt întrebat, nu știu”, dar vorbește despre forme temporale raportate la realitate, afirmând că „dacă nu ar trece nimic, nu ar exista timp trecut și dacă nu ar veni ceva, nu ar exista timp viitor și dacă nu ar exista nimic, nu ar fi timp prezent...Avem, așadar, trecutul
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
foarte ușor - să-și piardă timpul cu așa idee? Să îndeplinească porunca vracilor declanșează o amplă epopee. Tactica se știe bine dinainte, transmisă corect prin testamentul oral: Eventual să râmână doar un dinte, o tibie roasă roasă și un os temporal. Creierul învinsului, delicios, mâncat de căpetenia învingătoare, iar al acestuia, „supradimensionat”, face o explozie îngrozitoare! La urmă vor fuma pipa de pace cu cea mai distinsă ceremonie, iar vrajba profetică se desface pe fundalul de naivă magie. Până când soarele prinde
TRIBALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361401_a_362730]