KorAP: Find »[drukola/base=terapeut & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...46 >

1,126 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

încerca în mod constant să-și alunge gândurile deranjante și demonstra o slabă toleranță la incertitudine, lucru care se manifesta în cazul ei prin mai multe comportamente de control care vizau diminuarea riscurilor apariției unui pericol. Aceste manifestări au impus terapeutului său să aleagă expunerea în imaginație la neliniști și expunerea la incertitudini ca prime strategii de tratament bazate pe mai multe indicații care provin din literatura recentă asupra tulburării de anxietate generalizată. Rezultatele obținute în cazul lui Marie, cât și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
somnului pentru a favoriza adormirea sau stabilirea unui orar de somn mai regulat. Lucrările lui BȘlanger, Morin, Langlois și Ladouceur demonstrează, totuși, faptul că tratamentul tulburării de anxietate generalizată antrenează adesea o ameliorare semnificativă în ceea ce privește calitatea somnului. Ii revine, deci, terapeutului obligația de a determina, în colaborare cu pacientul său, dacă asocierea de componente care vizează somnul este necesară. In cazul lui Marie, tratamentul i-a diminuat problemele de adormire, dar au apărut momente de trezire frecvente în ultimele etape ale

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
se desfășoară pe parcursul a douăzeci până la douăzeci și cinci de ședințe, repartizate câte una până la trei pe săptămână. Expunere în imaginație și tipuri de compulsii Expunerea în imaginație este utilă pentru pacienții verificatori a căror problemă nu poate fi reconstruită în cabinetul terapeutului („Nu este treaba mea”, sau „Dumneavoastră mi-ați spus să las deschis robinetul, deci nu sunt responsabil”). Un studiu controlat a demonstrat că expunerea în imaginație asociată expunerii cu prevenirea răspunsului dă rezultate mai bune pe termen lung (doi ani

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
expunerea la ritualurile interne care constituie obiectul prevenirii răspunsului. Tehnica este deci similară celei utilizate pentru ceilalți pacienți: expunere la gândul intrusiv și evitare a gândului neutralizant. Pacientul își înregistrează gândul obsedant pe o casetă și o ascultă în prezența terapeutului pentru a repera apariția unor ritualuri, și o ascultă din nou până la dispariția angoasei, evitând ritualurile interne. Salkovskis și Westbrook preconizează, în plus, ca subiecții cu fobii de impulsie să asculte înregistrarea aflându-se în situația declanșatoare (walkman). Un studiu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
alunga decât telefonând medicului pentru a se asigura că n-a avut loc nici un accident. In momentul luării în evidență, teama cea mai invalidantă este aceea de a nu-și însuși banii altora. Dacă este lăsată singură în cabinet (geanta terapeutului) sau dacă vede pe cineva trecând prin fața ferestrei, se teme că a luat bani. Istoria tulburării Ideile obsedante au apărut după decesul primului său copil, la șase zile după naștere, în urmă cu șaisprezece ani. Verificările au devenit invalidante cu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
telefonează în prezența soțului său pentru a se asigura că n-a provocat nici un prejudiciu altei persoane. Decizia terapeutică Programul de terapie comportamentală este format din opt ședințe de expunere și cinci ședințe de expunere cu prevenirea răspunsului, în prezența terapeutului, cu ajutorul soțului, cu un program de o ședință pe săptămână. Terapia comportamentală, pentru a fi eficientă, îi cere subiectului să-și sfideze angoasa, arta terapeutului concretizându-se în a-i permite acestuia să-și înfrunte angoasa progresiv, lăsându-i timp

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
din opt ședințe de expunere și cinci ședințe de expunere cu prevenirea răspunsului, în prezența terapeutului, cu ajutorul soțului, cu un program de o ședință pe săptămână. Terapia comportamentală, pentru a fi eficientă, îi cere subiectului să-și sfideze angoasa, arta terapeutului concretizându-se în a-i permite acestuia să-și înfrunte angoasa progresiv, lăsându-i timp să verifice dacă anxietatea sa scade, în timpul ședinței sau pe parcursul terapiei. Prima fază: expunerea Programul la domiciliu constă în a se întâlni cu o persoană

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
se ducă într-un mare magazin, să cumpere un obiect, soțul și terapeutul aflându-se în magazin. Sedința a patra Să se ducă singură în magazinul cel mare și să revină. Sedința a cincea Să rămână singură în prezența genții terapeutului. In timpul și după ședință, terapeutul și soțul nu răspund pacientei și așteaptă diminuarea anxietății sale. Programul este progresiv și se realizează întotdeauna cu acordul doamnei X. Doamna X nu se expune în imaginației situației cele mai dificile (să comită

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
4 4 2 4 1 4 /La începutul terapiei 3 4 4 4 2 4 2 4 24 După 8 săptămâni de expuneri programate 2 4 2 2 2 0 0 2 10După cinci săptămâni de expunere în prezența terapeutului 0 0 0 0 0 0 0 0 3Control după o lună 0 0 0 0 0 0 0 0 0Control după trei luni 0 0 0 0 0 0 0 0 3 Control Controlul este realizat timp

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pe an. Doamna X are drept sarcină să continue programul de expunere și să nu reia ritualurile. Rezultatele se mențin, chiar și după întreruperea antidepresivelor. Se pare, deci, că este posibil să se facă un program de expunere fără prezența terapeutului pentru ritualurile de spălare sau de verificare. Frecvența ședințelor la care participă terapeutul nu este o variabilă utilă, cu condiția ca pacientul să accepte să efectueze unele sarcini între ședințe. 3. Tehnica cognitivă Conform modelului cognitiv dezvoltat din teoria lui

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
indicațiile pentru una sau alta dintre aceste tehnici. Aplicarea raționamentului socratic cu subiecții care suferă de tulburare obsesională și compulsivă impune ca terapeutul să fie antrenat, dacă acesta nu dorește să se piardă în înlănțuirea de gânduri automate. In general, terapeuții combină cele două tehnici, cea cognitivă și cea comportamentalistă, ceea ce pare a fi o bună idee, cu condiția de a le aplica corect și pe una și pe cealaltă. Terapeutul poate alege, de asemenea, una sau alta dintre aceste tehnici

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
evaluarea nivelului de suferință pe o scară de la 0 la 100. 3. Desensibilizare: pacientul are imaginea, cogniția, emoțiile și senzațiile fizice asociate traumatismului prezente în minte. Mișcările oculare și desensibilizarea propriu-zisă încep în acest moment. Pacientul urmărește cu privirea degetul terapeutului, care se deplasează dintr-o parte în alta a câmpului vizual. Pacientul efectuează o respirație după fiecare „mișcare completă” și observă ceea ce întâmplă. Apoi refocalizează imaginea, cognițiile și senzațiile și reîncepe mișcările. 4. Stabilirea unei cogniții pozitive: atunci când anxietatea este

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-o la spital atunci când eram singură în pat. Terapeutul - Da. Pacienta - Si nu în timpul accidentului, deoarece nu mi-a fost teamă. Terapeutul - Da. Este bine că am lucrat asupra acestor lucruri azi. Pacienta - Da, așa cred și eu. Feedback asupra terapeutului Terapeutul - Am spus sau am făcut lucruri care nu vă convin? Pacienta - Nu. Agenda Terapeutul - Ce trecem în agendă pentru data viitoare? Cred că trebuie să continuăm în această privință? Pacienta - Da. Sarcini cognitive și comportamentale Terapeutul - In ceea ce privește

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a-și pune întrebări, apoi de a dori să-și testeze ipotezele în ceea ce-l privește și în legătură cu interpretările sale. Primele terapii au fost descrise ca terapii individuale, deși, de atunci încoace, abordarea în cadrul grupului și-a dovedit eficiența. Caracteristicile terapeutului Terapeutul trebuie să posede o bună cunoaștere a depresiei. El trebuie să cunoască bine modelul cognitiv și să fie capabil să poziționeze depresia în cadrul general al analizei funcționale. Terapeutul posedă și dezvoltă caracteristicile nespecifice care contribuie la eficiența terapeutică: el

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-și pune întrebări, apoi de a dori să-și testeze ipotezele în ceea ce-l privește și în legătură cu interpretările sale. Primele terapii au fost descrise ca terapii individuale, deși, de atunci încoace, abordarea în cadrul grupului și-a dovedit eficiența. Caracteristicile terapeutului Terapeutul trebuie să posede o bună cunoaștere a depresiei. El trebuie să cunoască bine modelul cognitiv și să fie capabil să poziționeze depresia în cadrul general al analizei funcționale. Terapeutul posedă și dezvoltă caracteristicile nespecifice care contribuie la eficiența terapeutică: el este

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
atenție toată ziua. Tristețe, descurajare. ”Lucrarea pe care i-am înmânat-o ieri este cu siguranță proastă, este normal, tot ceea ce fac este zero”. Această listă realizată de către pacient pe parcursul unei săptămâni servește drept material de plecare pentru formularea, cu ajutorul terapeutului la început, a răspunsurilor realiste vis-à-vis de distorsiunilor sale cognitive: pornind de la aceste informații, terapeutul îl învață pe pacient să-și analizeze gândurile automate. Diferitele tehnici permit realizarea acestui obiectiv. Examinarea evidenței Terapeutul îi cere pacientului să identifice toate argumentele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
concrete pentru a scăpa de această depresie, să pot comunica cu alți pacienți care suferă de aceeași tulburare ca și mine și să fiu susținută de către terapeuți pe parcursul acestei terapii”. Test Fiecare pacient completează, apoi, scara Beck cu 21 itemi. Terapeuții adaugă chestionarul Hamilton cu 17 itemi. Scorul lui Martine este de 31 la scara Beck și de 26 la cea a lui Hamilton. Tema ședinței Tema din ziua respectivă este abordată. Grupul este apoi invitat să pună întrebări. Martine nu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
pune nici o întrebare. Interpelată, ea spune că are nevoie de timp și de detașare pentru a se gândi la toate acestea. Exerciții și sarcini de efectuat Drept exercițiu de rezolvat în cadrul ședinței și apoi ca sarcină de efectuat în timpul săptămânii, terapeuții propun grupului să completeze fișele de auto-observații referitoare la modul. Aceste fișe propun pacienților să identifice cauzele depresiei lor (factori somatici, psihologici, sociali, de mediu), tratamentul lor actual (cu efectele secundare, dozele și durata) și semnele care au precedat depresia

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
exercițiu constă în stabilirea unei liste de comportamente problemă legate de depresie. Martine se găsește în dificultate în legătură cu această sarcină, ea are impresia că, de la apariția depresiei, „nimic nu merge bine”: instabilitatea profesională a soțului său, facturile care se acumulează... Terapeuții îi cer să se concentreze asupra depresiei, să facă o listă cu ceea ce s-a schimbat în ceea ce privește comportamentele sale. Martine spune că suferă de o oboseală puternică („de dimineață până seara”), de lipsa oricărei dorințe, oricărui interes (înainte, ea era

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
bună de nimic”, „Mama mea are dreptate”, „Nu mai știu să fac nimic”, „Sunt o povară pentru cei din jurul meu”, „Ceilalți cred probabil că mă complac în această stare”) și că acestea produc stări emoționale penibile care inhibă orice activitate. Terapeuții profită de aceste informații pentru a insista din nou asupra legăturii strânse dintre gând, emoție și comportament. Tema ședinței Sedința permite să se lucreze asupra definirii obiectivelor comportamentale și planificării activităților. Martine reamintește că, în ceea ce o privește, totul trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
legăturii strânse dintre gând, emoție și comportament. Tema ședinței Sedința permite să se lucreze asupra definirii obiectivelor comportamentale și planificării activităților. Martine reamintește că, în ceea ce o privește, totul trebuie repus în ordine, deoarece nu mai face nimic acasă! Exerciții Terapeuții propun stabilirea unui orar cu activități pentru săptămâna în curs. Martine răspunde repede: „Se va rezolva imediat!”. După îndeplinirea acestei sarcini, Martine afirmă în continuare că activitatea sa este minimă în raport cu ceea ce făcea înainte de depresie, dar acceptă faptul că este

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
minimă în raport cu ceea ce făcea înainte de depresie, dar acceptă faptul că este mai activă decât se aștepta (o însoțește pe fiica sa la școală în fiecare zi, face cumpărături cu soțul său în fiecare săptămână, vine la terapie în fiecare săptămână...). Terapeuții utilizează aceste informații pentru a efectua restructurarea cognitivă asupra modului său de a gândi în termeni de „totul sau nimic” (Sau fac totul perfect și sunt o persoană deosebită, sau nu fac nimic și nu valorez nimic”). Aceștia îi prezintă

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
prezintă efectele nefaste ale acestui mod de a gândi și introduc noțiunea de „linie de mijloc”. Grupul constituie un element de întărire pentru pacientă în legătură cu faptul că întâlnirea cu acesta în fiecare săptămână constituie deja o sarcină dificil de realizat. Terapeuții îi cer apoi lui Martine să se gândească la activitatea pe care dorește să o reia. In lista sa apar activități utilitare (sarcini menajere), activități agreabile în trecut pentru ea și activități pe care le realizează deja, dar pe care

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
activități utilitare (sarcini menajere), activități agreabile în trecut pentru ea și activități pe care le realizează deja, dar pe care dorește să le efectueze cu mai mare frecvență (cumpărături cu soțul său și cu fiica sa, în special). Impreună cu terapeuții, ea definește frecvența de realizare a acestora pe care dorește s-o atingă în mod progresiv. Tabel 4. Ierarhia de expunere (de la itemii cel mai ușor de realizat până la itemii cel mai dificil de realizat) și definirea frecvenței de realizare

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
dată pe săptămână Martine alege să înceapă cu călcatul rufelor. Chiar dacă este vorba despre sarcina pe care o consideră cea mai accesibilă, ea spune că este descurajată la ideea grămezii de rufe pe care și-o imaginează că o așteaptă. Terapeuții îi propun să creeze etape intermediare și Martine alege să-și îndeplinească sarcina în trei zile: - în prima zi: să calce lenjeria de corp și batistele; - în a doua zi: să calce tricourile și perdelele; - în a treia zi: să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]