2,808 matches
-
aceea că marea vulnerabilitate a unor asemenea capacități active într-un corp fizic și în lume este compensată de un proces restaurativ care eliberează persoana de tensiunea dizabilitantă (Heron, 1998a, p.6Ă. Este un aspect al psihoterapiei pentru care mulți terapeuți sunt insuficient pregătiți deși catharsisul apare de obicei în toate abordările psihoterapeutice. Catharsis derivă din grecescul katharsis, însemnând „a se curăța” sau „purifica” și joacă întotdeauna un rol important în variatele ritualuri din societate precum și în teatru, religie și sport
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
este probabil unul din aspectele cele mai importante în psihoterapie. Atunci când pacientul vorbește despre evenimentele de viață stresante aceasta de obicei produce anxietate și alte sentimente negative direcționate spre rude și prieteni. Oricum aceasta nu se întâmplă atunci când vorbește cu terapeutul. Alexander (Alexander și French, 1946Ă a numit acest proces „experiență emoțională corectivă”. Este important ca terapeutul să rămână calm și capabil să îndure starea afectivă neplăcută generată fie în pacient fie în sine însuși. Atunci când o persoană este stresată aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
viață stresante aceasta de obicei produce anxietate și alte sentimente negative direcționate spre rude și prieteni. Oricum aceasta nu se întâmplă atunci când vorbește cu terapeutul. Alexander (Alexander și French, 1946Ă a numit acest proces „experiență emoțională corectivă”. Este important ca terapeutul să rămână calm și capabil să îndure starea afectivă neplăcută generată fie în pacient fie în sine însuși. Atunci când o persoană este stresată aceasta produce o proastă funcționare a concentrării, memoriei și atenției. În consecință reducerea anxietății eliberează aceste funcții
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
că Lynn și Hallquist (2004Ă au concluzionat recent că succesul lui Erickson în utilizarea intervențiilor hipnotice în psihoterapie s-ar putea datora felului în care a dezvoltat seturile de răspuns pozitiv la pacienții săi, precum și facilitării mediului terapeutic. Identificarea cu terapeutul Pacientul se identifică în mod normal cu sistemul de valori al terapeutului. Tonul vocii terapeutului informează pacientul în legătură cu ceea ce este considerat normal sau anormal de către terapeut. În consecință este extrem de important ca personalitatea terapeutului să fie caracterizată de flexibilitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
dezvoltat seturile de răspuns pozitiv la pacienții săi, precum și facilitării mediului terapeutic. Identificarea cu terapeutul Pacientul se identifică în mod normal cu sistemul de valori al terapeutului. Tonul vocii terapeutului informează pacientul în legătură cu ceea ce este considerat normal sau anormal de către terapeut. În consecință este extrem de important ca personalitatea terapeutului să fie caracterizată de flexibilitate și libertatea față de orice poziții extreme ideologice și morale. Trebuie să ne amintim întodeauna că scopul primar al psihoterapiei este de a satisface nevoile pacientului și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
respectiv în realitate” dacă acesta este adecvat în ce privește problema de prezentare. Condiții centrale Rogers (1971, 1980Ă subliniază importanța acordată persoanei sau clientului mai degrabă decât problemei sale de prezentare. El argumentează că pentru ca clientul să devină auto-direcționat în cadrul relației terapeutice terapeutul trebuie să arate empatie, congruență și acceptare pozitivă necondiționată. Emaptia În empatie terapeutul examinează împreună cu pacientul acuratețea înțelegerii sale. Această verificare poate fi facilitată acordând atenție limbajului corporal al pacientului. Indiciile nonverbale cum sunt roșeața, bâlbâiala, schimbările în frecveța respirației
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Rogers (1971, 1980Ă subliniază importanța acordată persoanei sau clientului mai degrabă decât problemei sale de prezentare. El argumentează că pentru ca clientul să devină auto-direcționat în cadrul relației terapeutice terapeutul trebuie să arate empatie, congruență și acceptare pozitivă necondiționată. Emaptia În empatie terapeutul examinează împreună cu pacientul acuratețea înțelegerii sale. Această verificare poate fi facilitată acordând atenție limbajului corporal al pacientului. Indiciile nonverbale cum sunt roșeața, bâlbâiala, schimbările în frecveța respirației, dinții încleștați, pumnul strâns sau auto-îmbrățișarea sunt indicii valoroase în stabilirea empatiei. Tonul
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
pozitivă necondiționată Acceptarea pozitivă necondiționată se referă la o atitudine pozitivă, lipsită de judecăți de valoare și acceptantă din partea terapeutului în relație cu pacientul. Lipsa de condiții permite pacientului libertatea de a se dezvălui în relația terapeutică deoarece știe că terapeutul îl va accepta fără să îl judece. Prin această experiență prin care se simte acceptat necondiționat de către terapeut pacientul învață să se accepte pe sine însuși. Prin natura sa lipsa de condiționare este opusă diagnosticării și etichetării: terapeuții se gândesc
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
din partea terapeutului în relație cu pacientul. Lipsa de condiții permite pacientului libertatea de a se dezvălui în relația terapeutică deoarece știe că terapeutul îl va accepta fără să îl judece. Prin această experiență prin care se simte acceptat necondiționat de către terapeut pacientul învață să se accepte pe sine însuși. Prin natura sa lipsa de condiționare este opusă diagnosticării și etichetării: terapeuții se gândesc la clienții lor ca la indivizi care trec prin dificultăți anume în viața lor în acest moment. Lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
în cel mai mare detaliu posibil și să „pună emoțiile în cuvinte” (p. 6Ă. Sarcina terapeutului constă doar în determinarea pacientului de a reproduce impresiile patogenetice care au produs nevroza, acordându-le importanță prin exprimarea emoțională... Pentru a face aceasta terapeutul trebuie să depășească rezistența sau apărarea, o forță psihică din pacient... opusă conștientizării ideilor patogene (pp.268, 278 și 283Ă. Nevroza este esențialmente o scindare a conștientului între memorie și emoție și leacul nevrozei este în consecință vindecarea acestei scindăricare
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
pionierul utilizării sugestiilor indirecte prin „utilizarea propriului sistem de credințe ale clientului și a resurselor sale interioare” (Erickson și Rossi, 1979, p.119Ă. Erickson și Rossi au privit „implicarea” ca fiind esența dinamicii sugestiei deoarece nu este important ce spune terapeutul ci ceea ce face pacientul cu ceea ce spune terapeutul. Atunci când se formulează implicații psihologice este important de realizat faptul că terapeutul furnizează nu doar un stimul; ascultătorul crează aspectele hipnotice ale implicațiilor psihologice la nivel inconștient. Erickson a explicat că abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
de credințe ale clientului și a resurselor sale interioare” (Erickson și Rossi, 1979, p.119Ă. Erickson și Rossi au privit „implicarea” ca fiind esența dinamicii sugestiei deoarece nu este important ce spune terapeutul ci ceea ce face pacientul cu ceea ce spune terapeutul. Atunci când se formulează implicații psihologice este important de realizat faptul că terapeutul furnizează nu doar un stimul; ascultătorul crează aspectele hipnotice ale implicațiilor psihologice la nivel inconștient. Erickson a explicat că abordarea sa este naturalistă în sensul că observă foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
1979, p.119Ă. Erickson și Rossi au privit „implicarea” ca fiind esența dinamicii sugestiei deoarece nu este important ce spune terapeutul ci ceea ce face pacientul cu ceea ce spune terapeutul. Atunci când se formulează implicații psihologice este important de realizat faptul că terapeutul furnizează nu doar un stimul; ascultătorul crează aspectele hipnotice ale implicațiilor psihologice la nivel inconștient. Erickson a explicat că abordarea sa este naturalistă în sensul că observă foarte atent comportamentul natural al pacientului și utilizează continuu propriul său limbaj, vederile
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
foarte atent comportamentul natural al pacientului și utilizează continuu propriul său limbaj, vederile sale asupra lumii și resursele sale interioare pentru a-l ajuta să-și rezolve propriile probleme în propriul fel. Din această privință abordarea Ericksoniană este strategică și terapeutul este activ responsabil de stabilirea scopurilor, planificarea tratamentului și livrarea intervențiilor desemnate să realizeze acele scopuri. Erickson credea că oamenii au în interiorul lor toate resursele necesare rezolvării problemelor lor. Oricum, în anumite contexte ei nu sunt capabili să acceseze aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
resurse, poate din cauză că nu cred că aceste resurse există sau pentru că rețeaua socială nu îi încurajează sau nu le permite să apară într-un anumit context. Deoarece resursele sunt de obicei reținute și reasociate prin utilizarea tehnicilor indirecte pacientul și terapeutul sunt adesea inconștienți de cât de multă terapie a fost făcută până la un anume moment și experiența cu persoanele semnifiative oferă oportunitatea de a observa schimbările. Milton Erickson a murit în 1980 dar a lăsat o moștenire zeloșilor săi urmași
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
control al ego-ului. Erickson (circa 1950Ă scrie: „Hipnoza nu este o procedură mistică, ci mai degrabă o utilizare sistematică a învățăturilor experiențialeși anume învățăturile extensive acumulate prin înăși procesul de a trăi”. Cu alte cuvinte, nu este important ceea ce spune terapeutul ci mai degrabă ceea ce face pacientul cu ceea ce spune terapeutul. Aceasta a fost numită „directiva implicită” (Erickson, Rossi și Rossi, 1976; Rossi, Lippencott și Bessette, 1994; Rossi, 1996Ă. Directiva implicită este astfel o modalitate de facilitare a unei stări intense
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
o procedură mistică, ci mai degrabă o utilizare sistematică a învățăturilor experiențialeși anume învățăturile extensive acumulate prin înăși procesul de a trăi”. Cu alte cuvinte, nu este important ceea ce spune terapeutul ci mai degrabă ceea ce face pacientul cu ceea ce spune terapeutul. Aceasta a fost numită „directiva implicită” (Erickson, Rossi și Rossi, 1976; Rossi, Lippencott și Bessette, 1994; Rossi, 1996Ă. Directiva implicită este astfel o modalitate de facilitare a unei stări intense de învățare internă și rezolvare de probleme. Putem presupune că
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
strategie secundară sau catalitică care facilitează și îmbunătățește o strategie primară, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală sau terapia psihodinamică. În acest caz pacientul este mai sugestibil (în hipnozăă și ca atare este mai probabil să accepte sugestiile (instrucțiunileă date de terapeut. Se pot face de asemenea sugestii pentru facilitarea exprimării fenomenelor hipnotice relevante, deși acestea pot apare uneori și spontan. Într-o meta-analiză realizată pe 18 studii în care terapia cognitiv-comportamentală a fost comparată cu aceeași terapie la care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
mai ales în tratamentul obezității, în care pacienții tratați prin hipnoză au continuat să piardă în greutate după finalizarea tratamentului. Abordarea Ericksoniană este mai degrabă orientată pe proces decât pe conținut deoarece cel care facilitează auto-explorarea și auto-vindecarea pacienților este terapeutul, care încurajează pacienții să își folosească propriul limbaj, propriul punct de vedere despre lume și propriile resurse interioare pentru a-i ajuta să-și rezolve propriile probleme în modalitatea lor proprie. Hipnoza și managementul stresului Atunci când o persoană trăiește stresul
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
și Luthe, 1959Ă. O abordare foarte obișnuită este aceea de a cere pacientului să „creeze scene imaginare”; de exemplu vizitarea unei grădini sau a unui loc preferat în aer liber, asociat cu liniștea și calmul (Assagioli, 1965/1975; Singer, 1974Ă. Terapeutul ajută pacientul să construiască aceste imagini prin sugestii care includ în mod ideal toate modalitățile senzoriale (vizual, auditiv, olfactiv, tactil și kinestezică. Atunci când pacientul este în transă terapeutul îi poate da sugestii terapeutice legate de problema de prezentare. Asemena sugestii
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
aer liber, asociat cu liniștea și calmul (Assagioli, 1965/1975; Singer, 1974Ă. Terapeutul ajută pacientul să construiască aceste imagini prin sugestii care includ în mod ideal toate modalitățile senzoriale (vizual, auditiv, olfactiv, tactil și kinestezică. Atunci când pacientul este în transă terapeutul îi poate da sugestii terapeutice legate de problema de prezentare. Asemena sugestii pot fi directe (sugestia poate fi dată pur și simplu pentru ameliorarea și dispariția simptomuluiă, sau indirecte (povești, utilizarea metaforelor și a altor tehnici Ericksonieneă. Abordarea directă poate
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
încăpea ceai în ea. Maestrul a răspuns că, la fel ca și ceașca, profesorul era plin de propriile sale păreri și speculații și că în consecință nu i se putea arăta calea Zen înainte de a-și goli ceașca. Evaluarea inițială Terapeutul începe să determine dacă hipnoza este o modalitate terapeutică adecvată pentru pacientul său încă de la prima evaluare. Trebuie să fim prudenți cu pacienții care prezintă simptome suicidare active, care suferă de psihoze, sunt alcoolici sau consumă droguri, au o tulburare
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
Deși mulți asemenea pacienți pot beneficia de pe urma utilizării hipnozei directe și indirecte terapeutul trebuie să decidă cum poate fi introdusă hipnoza în asemenea cazuri. Dacă simptomele de prezentare împiedică deplina implicare a clientului în stabilirea unui context hipnoterapeutic pozitiv atunci terapeutul trebuie să amâne hipnoza formală până când funcționarea zilnică este mai stabilă și a fost realizată o alianță terapeutică solidă (Phillips și Frederick, 1995Ă. Desigur, această maximă se aplică tuturor pacienților noștri. Este important să ne amintim că terapia începe „înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
formală până când funcționarea zilnică este mai stabilă și a fost realizată o alianță terapeutică solidă (Phillips și Frederick, 1995Ă. Desigur, această maximă se aplică tuturor pacienților noștri. Este important să ne amintim că terapia începe „înainte” ca pacientul să cunoască terapeutul, probabil atunci când pacientul telefonează pentru a face o programare (dacă cineva telefonează în numele pacientului atunci trebuie încurajat pacientul să telefoneze el însuși, aceasta fiind o implicare semnificativă în procesul terapeutică. În timpul conversației telefonice se pot face afirmații care să exprime
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
folosim cuvântul „hipnoză” datorită conotațiilor sale negative. În loc de aceasta, se folosesc cuvinte precum relaxare sau somn. Dar este foarte probabil ca cuvântul hipnoză să aibă efect asupra comportamentului și experienței subiective. Influența negativă sau pozitivă depinde de expectanțele pacientului și terapeutul are prerogativul de a judeca situația respectivă. Comentariul lui Shakespeare din „Romeo și Julieta” cum că „un trandafir ar mirosi la fel de dulce chiar dacă ar avea un alt nume” nu se aplică hipnozei ca eficacitate a inducției hipnotice, care depinde de
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]