5,641 matches
-
spațiul ficțional. Din această cauză, Kristin Morrison, care a atras atenția asupra faptului că punctul de vedere a fost folosit în mod inconsecvent de la Henry James și Percy Lubbock pînă astăzi, face distincția între "cel care rostește cuvintele narative", în terminologia mea personajul-narator, și "cel care cunoaște povestea narată", adică mediul actorial sau personajul-reflector21. Dificultatea concretă vine din faptul că cele două funcții ale punctului de vedere se pot suprapune. Asta se întîmplă deosebit de frecvent acolo unde elementele auctoriale și actoriale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
metamorfozei literare a unui concept din teoria narațiunii. Spiritul narațiunii, care aparține înălțimilor eterice ale abstracțiunii, se transformă brusc într-o persoană pe deplin tangibilă care i se prezintă cititorului în calitate de narator ființînd într-un hic et nunc propriu. Potrivit terminologiei mele, un fenomen care ține de structura de profunzime a fost transformat într-o manifestare a structurii de suprafață. Cum era de așteptat, aceste transformări i-au derutat pe cîțiva naratologi. În discuțiile teoretice, este de preferat, în virtutea clarității conceptuale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
într-o manifestare a structurii de suprafață. Cum era de așteptat, aceste transformări i-au derutat pe cîțiva naratologi. În discuțiile teoretice, este de preferat, în virtutea clarității conceptuale, să fie păstrată linia de demarcație dintre aceste două dimensiuni și dintre terminologiile corespunzătoare. În acest fel, anumite contradicții dintre teoria lui Hamburger privind funcția narativă și tipologia mea legată de situațiile narative care folosește conceptul de "narator personalizat" se rezolvă surprinzător de repede. Cele două teze nu sînt incompatibile: teza lui Hamburger
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
atunci cînd pune în legătură prezentul rezumativ mai degrabă cu timpurile "lumii discutate" (Besprochene Welt) decît cu cele din "lumea narată" (erzählte Welt)77. Potrivit lui Weinrich, trăsătura distinctivă a timpurilor aferente "discutării" este faptul că acestea nu narează 78. În terminologia mea, aceasta înseamnă că ele relatează o poveste fără intermediere, adică în mod direct. Părerile lui Hamburger, Pascal și Weinrich se întîlnesc într-un punct fundamental: nu există nici un fel de narație într-o pagină de cuprins, ci mai degrabă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acestei "realități" ficționale. Referindu-mă la această situație, voi vorbi și despre identitatea sau non-identitatea spațiilor de existență a naratorilor și a personajelor ficționale. Dacă naratorul există în aceeași lume cu personajele, acesta este un narator la persoana întîi, conform terminologiei tradiționale. Dacă naratorul există în afara lumii personajelor, avem de-a face cu o narațiune la persoana a treia în sensul tradițional. Vechile sintagme "narațiune la persoana întîi" și "narațiune la persoana a treia" deja au creat destulă confuzie, deoarece criteriul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care este realizată aceasta, întîi sau a treia. O diferență adițională, esențială între forma la persoana întîi și cea la persoana a treia este într-adevăr vizată aici. Naratorul la persoana întîi este prin definiție un "narator necreditabil", ca să împrumutăm terminologia lui Booth 214. Natura necreditabilă a naratorului la persoana întîi nu este, totuși, bazată pe calitățile sale personale ca figură ficțională, e.g. caracter, sinceritate, dragoste de adevăr etc., ci pe baza ontologică a poziției naratorului la persoana întîi în universul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sau "scenă" (Lubbock), sau "telling" și "showing" (Friedman)337. Distincția lui Anderegg între un "model de relatare" și un "model narativ" a oferit de curînd acestei opoziții o bază în teoria comunicării 338. Mai instructive din punctul de vedere al terminologiei sînt denumirile lui Anderegg pentru tipurile de texte de ficțiune asociate cu aceste modele: "texte Eu-Tu", unde eul naratorial se adresează unui "tu" al cititorului și "texte El", unde apare doar referința pronominală a persoanei a treia pentru un
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
se vede pe parcursul paragrafului introductiv nu este aceea a unui narator, ci a unui personaj, a unei ființe umane care cunoaște ușa respectivă din copilărie și nu se poate abține să nu reacționeze emoțional față de aceasta 378. Tradus în conceptele terminologiei mele, aceasta înseamnă că propoziția de deschidere deja mută în totalitate centrul de orientare al cititorului la eul care trăiește, prin care eul din introducere abordează rolul personajului-reflector. Acum să trecem la examinarea narațiunilor la persoana a treia. O situație
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
motivare pseudo-obiectivă"456, dar caracterizarea propusă de Steinberg pare mai adecvată pentru această problemă: Propozițiile cauzale cu această funcție de a reda indirect vorbirea aparțin complexului care s-ar putea numi motivație "pseudo-auctorială" sau mai bine zis "personală", pentru a folosi terminologia lui Stanzel: sînt argumente care trebuie înțelese ca prezentări indirecte ale vorbelor sau gîndurilor personajelor ficționale. Motivația poate urma relatarea cu paratacticul "denn/car/for[/pentru că]" și în acest caz este stil indirect liber obișnuit: "Împreună cu ei [copiii oamenilor obișnuiți
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Erzählsituationen (Situațiile narative) din 1955, termenii "autor" și "narator respectiv autor" apar ocazional în locul sintagmei "narator auctorial" (paginile 20, 23 passim). Sau se face referire la "prezența autorului în figura naratorului auctorial" (p. 27). Această lipsă de precizie de la nivelul terminologiei este compensată însă de la început, prin precizarea că "figura naratorului auctorial nu poate fi pur și simplu identificată cu personalitatea autorului" (p. 24). 35 Wolfgang Kayser, Die Vortragsreise. Studien zur Literatur, Bern, 1958, 82-101. Reeditată în V. Klotz (ed.), Zur
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
399 În românește în vol. Garden party, trad. de Antoaneta Ralian, Paralela 45, 2002. 400 Chatman atrage atenția asupra fragmentului de la începutul romanului Doamna Dalloway, în care este exprimat "un mod participativ sau tolerant". Acest mod corespunde reflectorizării personajului-narator în terminologia mea. Vezi Chatman, "The Structure of Narrative Transmission", 254. 401 Vezi M. Spark, The Prime of Miss Jean Brodie, 61, 68, 79 ș.a. 402 Acest lucru a fost prezentat detaliat în studiul meu "Die Personalisierung des Erzählaktes im Ulysses". 403
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Acest lucru reprezintă o simplificare, însă caracterizează în mod adecvat narațiunea la persoana a doua în acest context. 515 Expresia "monolog interior indirect", pe care criticii englezi și americani au preluat-o de la Larbaud și Dujardin, corespunde în esență în terminologia mea prezentării lumii interioare cu ajutorul situației narative personale. 516 Cohn oferă în lucrarea Transparent Minds o descriere detaliată a diverselor forme de monolog interior. Ar fi de asemenea înțelept să adoptăm distincția sa dintre "monologul (interior) autonom" ("Locotenentul Gustl", episodul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Institutorul devine în 1889 un funcționar al statului și este exclus din nomenclatoarele Ministerului Educației în 1989. I se spune acum dascăl de școală primară. De asemenea, la vîrf, nu se mai vorbește despre Republică, ci despre Democrație. Schimbările de terminologie nu sînt niciodată anodine. În 1974, Ministerul Educației Naționale a încetat să fie "național". Cît despre vechiul Sindicat Național al Institutorilor, el atrăgea atenția în 1979, cu privire la escaladarea numărului de sinucideri în rîndul dascălilor, că "învățămîntul este una dintre ramurile
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Fiecare din atrii funcționează ca o cameră de admisie pentru ventriculul corespunzător, iar unidirecționalitatea curgerii este asigurată de sistemul valvular. Sistola atrială o precede pe cea ventriculară, fiind astfel realizată o mai bună umplere cu sânge a ventriculelor. Există o terminologie clasică privind activitatea cardiacă, bazată pe așa-numitele funcții ale miocardului (care se referă de fapt la proprietăți funcționale): batmotropă (excitabilitate), cronotropă (ritmicitate), dromotropă (conductibilitate), inotropă (contractilitate), tonotropă (tonicitate). Astfel, despre factori care scad frecvența cardiacă se spune că au
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
sau grupările profesionale. În tradiția sociologică, de la Auguste Comte la Max Weber, contrastul conceptual format de structurile caracterizate de spiritul comunitar, respectiv cele în care acesta lipsește, este viu și articulat. Chiar dacă abia spre finalul secolului Ferdinand Tönnies a dat terminologia ce rezistă, contrastul nu este mai puțin prezent la ceilalți de dinainte și după, mai puțin la Karl Marx. Venind mai mult către zilele noastre, Elizabeth Frazer arată că, (ncep(nd cu anii '70, (n democrațiile occidentale ideea comunității a
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunitate (cu putința de a deveni mai târziu conștientă și acceptată sau respinsă)" (Herseni, 1982: 513). Cealaltă ar fi derivată, secundară, care depinde într-o anumită măsură de voința și aspirațiile celor care participă și pe care o numește grupare. Terminologia variază, arată el, după epoci și curente: comunitate și societate, comunitate și asociație, statut și contract, grupuri primare și grupuri secundare, grupuri primordiale și grupuri derivate, grupuri informale și grupuri formale ș.a. Societatea, de la o anumită treaptă de dezvoltare marcată
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
loc în care oamenii au grijă unii de alții." (Sennett, 1994: p.159) Capitolul IX Comunitarismul sau: Comunitatea a murit! Trăiască Comunitatea! Din cele de până acum se observă două tendințe contradictorii referitor la ceea ce ar fi comunitatea astăzi. Păstrând terminologia lui Tönnies a cărui teorie va face obiectul unei analize ce va încheia prima parte a demersului nostru -, unii consideră că gesellschaft a înlocuit gemeinschaft, care a dispărut treptat dar ireversibil. Alții însă consideră că istoria umanității poate fi descrisă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cel structural, modernitatea fiind în acest caz un termen sintetic pentru urbanizare, industrializare, nivel de educație, dezvoltare economică, nivelul cultural, modernitatea referindu-se în acest caz la un set de valori și orientări generale, mai degrabă universaliste, decât particulariste, în terminologia lui Parsons; și nivelul individual, referitor la o orientare psihosociologică caracterizată printr-o anumită flexibilitate în rezolvarea situațiilor noi și prin comportamente specifice societăților urbanizate (Portes, 1973). În general se reproșează definițiilor modernității faptul că sunt eurocentriste, în sensul că
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
comun. De aceea voi încerca să completez analizele deja existente în domeniu cu date provenind din cele trei Eurobarometre Rurale. Una din componentele capitalului social este încrederea (Putnam, 1993). În România mai ales încrederea în oameni, sau încrederea generalizată, utilizând terminologia lui Uslaner (2002), înregistrează nivele scăzute, comparativ cu alte țări ex-comuniste (o argumentare a acestei idei în Voicu, 2005a, p. 118; pp. 141-147 și Bădescu, 2003). Ruralul românesc nu face excepție din acest punct de vedere: Eurobarometrul Rural 2005 arată
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
să presupunem că am luat un eșantion de 100 subiecți dintr-o populație. Pentru acest eșantion vom găsi media eșantionului de 50 și deviația standard de 15. Eroarea standard este de 1,5 (15/). Se poate spune atunci, respectând aceeași terminologie, că adevărul despre populație are 95% probabilitate să se afle între limitele de 50 +/2 erori standard = 50 +/-3; i.e. între 47 și 53. Astfel, cu o probabilitate de 95% corespunzător intervalului de încredere putem spune că este 95% probabil
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
învățământului medical face obligatorie prezența studenților la patul bolnavului, în sala de disecție, în laboratoare, dar și în bibliotecă. Pentru studenți, educația medicală tehnologică, în funcție de gradul și nivelul de interes, acordă prioritate tot literaturii medicale cu profil tehnologic, care, prin terminologia utilizată, în general necunoscută sau mai puțin accesibilă pacienților, dezvoltă relațiile medicale cu bolnavii, formează opinii despre diagnostic și șansele de tratament. Educația medicală tehnologică include contactul cu dispozitivele, procedeele și sursele de cu-noaștere. Educația medicală tehnologică permite parcurgerea procedurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
Nicolas Moinet despre tematica strategiilor rețelelor, dintre care amintim Développez et activez vos réseaux relationnels, Dunod, Paris, 2004. Ca un spațiu de socializare (S), dar și de exteriorizare (E) În logica modelului SECI. Literal, „rezervor de gîndire”. Sintagma desemnează, În terminologia americană, grupuri de reflecție ce acționează prin intermediul studiilor și al recomandărilor. Întocmai ca În filozofia Hagakuré, vezi capitolul 1. Liderul KDI, Senior Freelance Bandit, este și maestru de ceai. Se poate face referire aici la jurămîntul prestat În fața Împăratului Meiji
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
se cuvine să începem. 3.2.1. Nume date „Tatălui” 3.2.1.1. Nume generice și înlocuitori ai Numelui inefabil Noul Testament s-a constituit și s-a scris în cadrul unei culturi de limba greacă, pe baza unei tradiții și terminologii veterotestamentare mediate de Septuaginta. Acest fapt se reflectă și în felul în care este numit Dumnezeu în aceste scrieri. 3.2.1.1.1. Theós este numele cel mai des întâlnit. Septuaginta a tradus prin el pe ebraicul ’Pl / ’Eloah
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cărora se aplică aceste infinitive, noi considerăm că lucrurile ar putea fi duse ceva mai departe, ajungându-se până la prescrierea metodelor de Înfăptuire a acțiunilor desemnate prin respectivele infinitive. De exemplu: a) În cazul În care obiectivele rezidă În „cunoașterea terminologiei” (ori a factologiei), coloana de infinitive (acțiuni) poate cuprinde verbe ca: a defini, a distinge, a asimila, a identifica, a-și aminti, a recunoaște; apoi, În coloana obiectelor se pot enumera: fapte, informații factuale (surse, nume, date, evenimente, persoane, locuri
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
enumera: fapte, informații factuale (surse, nume, date, evenimente, persoane, locuri, perioade de timp, exemple etc.), iar mai departe, următoarea coloană ar putea să vizeze metodele: lectură, observare directă a realității, audierea unei expuneri, experimentare etc. Pe scurt, ciclul: „a cunoaște terminologia” → „a asimila” → fapte, informații factuale etc., s-ar completa cu → „lectura textului din manual”, de exemplu; b) Când obiectivele vizează Învățarea unor concepte definite ori a unei reguli, a unei idei (ca legătură dintre două sau mai multe concepte, ca
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]