14,383 matches
-
comunitare ce promovează acțiuni legate direct de cauzele imediate ale slabei dezvoltări (maldevelopment) și duce la asigurarea unui set structurat de servicii pentru beneficiari specifici. Furnizarea de servicii este de cele mai multe ori sectorială, centrată pe sănătate, educație,agricultură etc. și tinde să nu fie foarte sustenabilă. În furnizarea de servicii, consolidarea capacităților (empowering) semnifică acțiuni orientate spre: asigurarea de servicii sensibile la particularitățile de gen și cultură ale benficiarilor; folosirea resurselor umane locale ori de câte ori este posibil; majoritatea membrilor comunității să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
un potențial sporit de utilizare în cercetările sociale de tip fundamental sau aplicativ. Profilurilor culturale specifice le corespund diferențieri consistente de nivel mediu de viață sau de dezvoltare. Satele de imigrare, cu minorități etnice și cu stoc sporit de educație, tind să aibă un nivel de dezvoltare superior celor tradiționale sau izolate. Poziția medie sub aspectul nivelului de dezvoltare revine celor care au în componență și minorități religioase (tabelul 12). În condițiile în care diferențierilor culturale le sunt asociate profiluri specifice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
sporesc considerabil șansele de dezvoltare socială (vezi tabelul 14), independent de statutul central sau periferic al satului de referință. Tot în seria condiționărilor de dezvoltare de factură ecologică este de menționat și mărimea orașului vecin: satele apropiate de orașele mari tind să fie mai dezvoltate decât cele aflate în preajma unor orașe mici. Mediul natural, situarea satului în zone de deal/munte sau de câmpie, influențează șansele de dezvoltare prin intermediul structurii ocupaționale a populației. Ocuparea agricolă specifică zonelor de câmpie are asociate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
este mai săracă decât în restul comunităților - au mai puține locuințe cu apă curentă, mai multe locuințe construite din chirpici sau paiantă. Izolarea satelor sărace este dată nu numai de distanța lor sporită față de orașe, ci și de faptul că tind să fie mai depărtate și în raport cu drumurile europene și cu centrul de județ. Regăsim în datele analizate ideea formulată anterior a sărăciei comunitare ca expresie a combinării mai multor distanțe - față de centrul comunei, față de orașul cel mai apropiat, față de orașele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de la comunitățile de tip HIGHPROB la cele de tip NONPROB. Este greu să identificăm comunități de romi nonproblematice în locații rurale marginale/periferice și comunități de romi de tip HIGHPROB în locații urbane nonmarginale. În general, comunitățile de romi sărace tind să aibă dimensiuni mai mici decât comunitățile de romi nonproblematice și, de asemenea, tind să aibă și o locație rural-marginală. Dacă se iau în seamă simultan factori legați de compoziția socială și de localizare, atunci se poate afirma că există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
comunități de romi nonproblematice în locații rurale marginale/periferice și comunități de romi de tip HIGHPROB în locații urbane nonmarginale. În general, comunitățile de romi sărace tind să aibă dimensiuni mai mici decât comunitățile de romi nonproblematice și, de asemenea, tind să aibă și o locație rural-marginală. Dacă se iau în seamă simultan factori legați de compoziția socială și de localizare, atunci se poate afirma că există o probabilitate sporită de a identifica un nivel mai mare de sărăcie în CR
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
comunitate tradițională, opresivă, ci una în care există un consens puternic pe un nucleu restrâns de valori și toleranță asupra opțiunilor de viață care nu cad sub incidența opțiunilor din nucleul central. Comunitarismul face parte dintre noile mișcări sociale care tind spre o „nouă paradigmă socială” (Cotgrove, 1982; Milbrath 1984, apud Marangudakis, 2002) orientată către „o societate ideală de comunități spirituale mici, egalitare și tolerante” (Marangudakis, 2002, p. 43). Este o tentativă de reconciliere a tradiției cu modernitatea, a valorilor morale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
poate funcționa ca o variabilă de măsurare indirectă pentru o potențială participare civică (Almond, Verba, 1989). Dovezile empirice 1 care rezultă dintr-una dintre seriile de date pe care se bazează acest studiu întăresc convingerea potrivit căreia competența civică subiectivă tinde să aibă un nivel mai ridicat la bărbați decât la femei. Sunt favorizate nivelurile mai ridicate de competență civică și la persoanele care trăiesc în județe mai dezvoltate.Potențialul de participare publică măsurat cu ajutorul competenței civice subiective este mai ridicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
regresie parțială de semn negativ și, respectiv, pozitiv, semnificativ diferiți de zero. Prin 0 au fost figurați coeficienții nesemnificativi. Calculele au fost făcute fără subeșantionul reprezentând populația Bucureștiului. Populația din subeșantionul Dobrogea funcționează ca termen de referință implicit. Tradiționalismul identitar tinde să-și piardă dependența de regiunea istoricăîn măsura în care se controlează efectele vârstei, ale capitalului uman1, capitalului material (averii), mediului de rezidență și gravității obiective a problemelor sociale 1. O excepție de la această regulă este populația din vestul țării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
calitatea cadrului construit și a serviciilor sociale, intensitatea unor fenomene demografice etc.), fie indirect prin indicatori ai unor condiții ale confortului de locuire (densitatea de locuire, consumul de timp pentru procurarea de bunuri și servicii etc.). Cercetarea sociologică a locuirii tinde să se constituie într-o ramură specifică a sociologiei - sociologia locuirii: nucleul ei îl constituie sociologia locuinței, dar îi sunt subsumate și o serie de alte probleme, precum cele referitoare la calitatea dotărilor social-culturale și a serviciilor pentru populație, calitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
în situație de vecinătate adoptă unele față de altele comportamente condiționate de șansele sporite de intercunoaștere și interacțiune pe care le au (cooperare sau conflict, evitare etc.). Modelul tradițional al relației de vecinătate de tip sătesc, caracterizat printr-o interacțiune intensă, tinde să fie înlocuit în noile ansambluri urbane prin relații de vecinătate cu intensitate minimă, bazate pe raporturi de anonimat. Chiar și în astfel de condiții, relațiile de vecinătate pot câștiga în intensitate și încărcătură afectivă odată cu creșterea vechimii de locuire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
muntele înzestrat cu puterea de a le împlini visurile de care erau animați, orizonturile încețoșate începură a se limpezi. Peste înălțimile din zări licărea o stea, asemenea unei candele vii, chemătoare. Seara se lăsa încet, încet, prevestind venirea întunericului ce tindea să încenușeze întinsurile; ei parcurgeau zoriți, cu întreaga lor ființă, spațiile și timpul, voind să ajungă la limanurile de lumină, dincolo de marginea nopții... Final
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
categorii, și anume: "1. planul general al organizației, care va preciza misiunea acesteia, coordonatele principale ale dezvoltării, obiectivele globale ce trebuie atinse și modalitățile prin care se va ajunge la ele; 2. planurile specifice ale fiecărei unități administrative trebuie să tindă spre punerea în practică a planului general în fiecare dintre sectoarele respective; 3. planul de marketing este unul dintre planurile specifice. El definește produsul sau serviciul vândut sau oferit, determinând prețul și sistemul de distribuție. Relațiile publice vor veni la
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
seriozitatea filosofică, pentru Aristotel din Etica nicomahică, În care Stagiritul Întemeia: „Datoria” de a fi fericit. Trebuie reamintit că problema fundamentală a eticii aristotelice gravitează În jurul naturii și mijloacelor de realizare a Binelui Suprem, instituit ca scop abscolut, spre care tinde totul. Să mai adăugăm că nu este vorba de Binele În sine, abstract și transcendent, preferat de Școala platonică, prin a cărui analiză critică Aristotel Își definește poziția, ci de binele realizabil În practică, deci de un bine accesibil omului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
directă linie kantiană că Etica pornește de la două fapte: a vrea (voință, wollen) a trebui (a avea obligația morală, Sollen) 1. a vrea - Orice vrere este năzuința spre un scop, prin atingerea căruia voința este satisfăcută. La om, voința care tinde În mod inconștient spre scop se ridică la voința rațională conștientă care Își propune scopul: scopul urmărit și activitatea prin care este obținut sunt, cel puțin Într-o oarecare măsură, anticipate În intenție, apreciate și Încuviințate. Se pune Întrebarea: care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
constituie ca deontologie În care conceptul a trebui se așează În față, În opoziție cu a vrea, fiind „derivat din relația individului cu Întregul social, a voinței proprii cu voința generală”. Se naște cînd Înclinațiile, de exemplu impulsurile naturale senzoriale, tind să determine acțiunea În contradicție cu normele morale obiective; odată cu „nu trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o, sau alte ori cu un „trebuie!” Îmbolditor, sau, după făptuire, cu un „ar fi trebuit!” sau „nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a vrea”. Fenomenul originar al moralei, adică apariția conceptului a trebui În opoziție cu a vrea trebuie derivat din relația individului cu socialul În Întregul său, a voinței proprii cu voința generală. Apare atunci când Înclinațiile (impulsurile naturale senzoriale, de exemplu) tind să determine acțiunea În contradicție cu normele moralei obiective. Prin „Nu Trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o; sau, prin „Trebuie!” Îmbolditor, iar, după făptuire printr-un „Ar fi / Nu ar fi trebuit!” dezaprobator și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
conformă principiului etic, prin aceasta se afirmă numai că nu trebuie să intervină din partea altora o acțiune incompatibilă cu ea. Ceea ce un subiect poate să facă, nu trebuie să fie Împiedicat de un alt subiect. Principiul etic În această formă tinde, deci, la instituirea unei coordonări obiective a acțiunii și se traduce Într-o serie corelativă de posibilități și imposibilități, de atitudine față de mai multe subiecte. Această coordonare etică obiectivă constituie domeniul Dreptului. Dintr-un același principiu, potrivit cu modul său de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi monstruozitate dacă s-ar afla În opoziție cu morala. Progresului dreptului internațional, a cărui realitate se Înfățișează Într-o manieră atât de tragică acum, și pe care O.N.U. se străduiește să-l orienteze În liniile lui generale, tinde către armonizarea cu idealul moral al umanității civilizate. În sfârșit, libertatea juridică, În general, În cadrul unei societăți organizate, libertate fără care dreptul n-ar fi posibil, nu este În fond nimic altceva decât libertatea de a dezvolta o activitate morală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
chiar și În zilele noastre, autori de mare valoare. O analiză foarte atentă trebuie, dimpotrivă, să conducă la aceeași constatare, valabilă În cele două domenii, al dreptului și al moralei, și anume că orice obligație corespunde cu necesitate, dacă ea tinde să comporte un sens, unui drept având același obiect, la fel precum orice drept nu poate fi gândit decât prin obligația corespunzătoare; se concepe astfel o idee logică unitară, un raport Între doi termeni, pe care poate că ne-am
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
decât un simplu drept moral. A fi obligat, moralmente, față de cineva, nu poate Însemna cu adevărat, altceva decât a-i recunoaște În același timp, un drept moral și nu un drept În sensul obișnuit, fiindcă, Întrebuințând acest ultim termen, se tinde În mod natural să se gândească la un drept juridic. De aici se pare că vine confuzia ce se face În această situație: se afirmă că nu există drept care să corespundă unei obligații morale și, dacă se consideră, exact În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este implicit cuprins și În felul cel dintâi de interpretare. Căci și În primul caz ne aflăm tot În fața cercetării unui adevăr: ne gândim la actele noastre psihice, definite ca atare, și, luându-le pe ele ca obiecte de gândire, tindem a afirma adevăruri despre ele. Deosebirea Între primul caz și cel de al doilea constă numai În modul cum delimităm obiectul gândirii: În primul e vorba de stări psihice, În cel de al doilea este vorba de orice fel de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fel, tot printr-o legare Între ele, pe cale logică, a unei serii de cunoștințe și În special, În speță, de fapte naturale, adică prin idei generale, prin cugetare. Dacă, prin urmare, Într-un caz, zicem că putem ajunge - sau măcar tinde - spre adevăr, e necesar să zicem și În celălalt caz că putem ajunge sau tinde spre adevăr; aceasta Înseamnă că putem afirma un adevăr obiectiv În materie etică, cu aceeași legitimitate cu care-l putem afirma În cunoștința despre natură
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În special, În speță, de fapte naturale, adică prin idei generale, prin cugetare. Dacă, prin urmare, Într-un caz, zicem că putem ajunge - sau măcar tinde - spre adevăr, e necesar să zicem și În celălalt caz că putem ajunge sau tinde spre adevăr; aceasta Înseamnă că putem afirma un adevăr obiectiv În materie etică, cu aceeași legitimitate cu care-l putem afirma În cunoștința despre natură. Căci coerența cunoștințelor noastre sub formă de ordonare logică, constituie oriunde ceea ce numim adevărul obiectiv
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
stabili o distincție Între acțiunile juste și cele injuste, și nu ar putea să apară nici o normă de acțiune”. Filosoful neokantian consideră că noțiunea de Drept exprimă Întotdeauna adevăruri metafizice, adică „un adevăr superior realității fenomenelor, un model ideal care tinde să se impună acestei realități”; pe scurt, „un principiu de apreciere a valorii”. Și este un principiu de apreciere a valorii, practic, pentru că referă la acțiune și la fapte”. Deosebind logic Dreptul de Morală, gânditorul insistă scriind că: „morala impune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]