13,035 matches
-
două defecte fac ca aplombul retoric al francezului să-ți provoace o reacție de suspiciune preventivă: e ca atunci cînd, aflîndu-te în fața unui caz aparte, nu-i poți intui de la început diagnosticul. Apoi te lămurești: paradigma lui Bourdieu coincide cu tiparul gînditorilor din generația '68: nivelarea ierarhiilor în numele unor raporturi de forțe sociale, cu privilegierea unor instanțe generale în dauna celor individuale. Persoanele sunt elemente prinse într-o canonadă socială din care nu pot scăpa decît într-un singur fel: dispărînd
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
putut naufragia în limanul gîndirii impersonale. Aproape că îți vine să spui: ce mare ar fi fost Bourdieu dacă nu s-ar fi lăsat molipsit de nepoții lui Marx. E o tristețe să vezi cum distincția ținutei îi dispare în tiparul de turmă al gînditorilor socialiști: pentru Bourdieu, "autono-mia esteticului" e o flașnetă menită a întreține mofturile artiștilor scăpătați, "arta pentru artă" e un slogan îmbălsămat cu ifosele retrograde ale saloanelor franțuzești din secolul al XIX-lea, iar pretinsa ireductibilitate a
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
de proză. Locomotiva Noimann este un roman care trebuie savurat, frază cu frază, fără tentația, inutilă, de a-i găsi un sens unificator. Aflată mereu cu un pas în urma poeziei, proza fantezistă și abulică a lui Nichita Danilov, ieșită din tiparele optzecismului, merită, cu siguranță, mai multă atenție din partea criticii literare.
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
Cu un adaus despre scriitorii bisericești. O istorie reconstituită din scrisori, între autori și editori, bunăoară, anunțînd un tipic care se va păstra pînă tîrziu. Fragmente de bună seamă mai interesante, și mai bine scrise, decît istoriile literare dificile, urmînd tiparul istoriei-istorie, pe care le avem de la Iorga. Însă nu despre ele aleg să vorbesc, ci despre cealaltă intervenție a lui Iorga, tot la 9 iunie 1906, Contribuții la istoria învățământului în țară și în străinătate (1780-1830). O petite histoire, făcînd
Actele timpului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8504_a_9829]
-
meditații asupra destinului uman, asupra sensului vieții. Vocația analitică a autorului, strălucit traducător și interpret al lui Proust, este deosebită, dar el n-are capacitatea de a face să trăiască intens personajele, căci febrilitatea ideilor invadează adesea desenele (greșeală de tipar: destinele) eroilor. M.S. este mai ales un eseist și un moralist, în sensul lui Anatole France, iar literatura sa provoacă mai degrabă satisfacții intelectuale decît artistice." Avem deja, cred, oferite de dicționar, majoritatea reperelor "intelectuale, dar și artistice", dar nu
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
și - cu atât mai mult - pentru mine. Chiar și așa, eu vorba nu mi-o iau înapoi. Ce e de înțeles, se va înțelege din discuția lejeră din jurul proaspetei grupări de texte coapte binișor din volumul, de curând ieșit de sub tipar, Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite. Într-un fel anume, ca tot ce scrie Cimpoeșu, însăși separarea aceasta în două secțiuni distincte este doar o glumă enormă. Sau doar o proză veche. Sau doar o ficțiune ilicită. Ce motiv am avea
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
trecere cu vederea e vorba, ci de judecarea omului dintr-un singur punct de vedere, adică de o categorisire în urma căreia, perce-pîndu-l sub un anumit unghi, nu-l mai poți privi decît prin prisma lui. L-ai turnat într-un tipar și gata, orice ar face, nu-l mai dezlegi de chingile lui. L-ai fixat definitiv înțepenin-du-l în forma constrîngătoare a intuiției inițiale. Din capsula aceasta a identității înguste nu-l mai scoți decît dacă ceva exterior vine să te
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
Cu un adaus despre scriitorii bisericești. O istorie reconstituită din scrisori, între autori și editori, bunăoară, anunțînd un tipic care se va păstra pînă tîrziu. Fragmente de bună seamă mai interesante, și mai bine scrise, decît istoriile literare dificile, urmînd tiparul istoriei-istorie, pe care le avem de la Iorga. Însă nu despre ele aleg să vorbesc, ci despre cealaltă intervenție a lui Iorga, tot la 9 iunie 1906, Contribuții la istoria învățământului în țară și în străinătate (1780-1830). O petite histoire, făcînd
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
știință a amănuntului de prozatorul Ion Iovan. Fin cunoscător al perioadei, Mircea Anghelescu îl lasă, bunăoară, deoparte pe un romantic minor - complet minor - ca Alexandru Hrisoverghi (1811-1837). Mă întreb de ce, având în vedere că biografia acestuia, asezonată de prieteni după tiparul câtorva traduceri la modă pe atunci, ar fi putut susține cu cinste un capitol al Mistificțiunilor ? Bănuiesc motivul și confirm așteptarea implicită a autorului. Da, conceptul acesta e perfect valid. Și da, el atrage magnetic, în sfera pe care-o
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
uluit de sonoritățile beethoveniene ce ne amintesc flagrant de Simfonia a IX-a. Printr-o asemenea abordare a metabolismului componistic, Tiberiu Olah bagă de seamă că postmodernismul trimite la o întreagă tradiție europeană, ce-i drept actualizată în fața prezentului, astfel încât tiparele ei mentale și expresive să exercite o presiune considerabilă, reformând percepția noastră sonoră și împingând-o spre rezolvarea amiabilă a dilemelor ridicate de grosul experiențelor avangardiste. Să fii altruist ! În primul rând cu tine însuți, suprapunându-te ori de câte ori este nevoie
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
presa noastră e o cutie cu surprize. Nu știi ce-ai putea găsi, cînd pe cronicari, crainici, reporteri ș.a.m.d. îi ia gura pe dinainte. Chiar și revistele culturale, care se pot lăuda, dacă închizi ochii la greșelile de tipar, cu corectitudinea limbii în care scriu, nu nimeresc întotdeauna registrul stilistic potrivit. Bunăoară, în OBSERVATOR CULTURAL, numărul 161 (419) din 17-23 aprilie, Iulia Popovici scrie, la cald, în calitate de persoană implicată, factor de decizie, despre recent încheiata Gală UNITER. Foarte frumos
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
la cald - ca poet emblematic al unei atitudini vădit postmoderne, ba ca dramaturg de succes, recunoscut - fără ezitări notabile - de exigentul mediu cultural francez. Ba ca autor al unei însingurări bine programate, ba ca optzecist impur și dur, ieșit din tiparele reductive ale propriei generații. Nu prea știm însă cum să procedăm cu prozatorul Vișniec. Și, aș adăuga, cu omul de radio, cu comentatorul de la RFI. Cu atât mai mult cu cât de curând Editura Cartea Românească și-a asumat meritoriu
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
a prozei ei. Din cauza lui, romanciera căuta să modifice prezentul romanului. Dat fiind, însă, că Virginia Woolf a crescut cu trecutul (clasic) în sânge, romanele ei par, numai, elogii ale inovației: de fapt ele se reordonează în urma lecturii exact după tiparul clasic pe care îl consideră teoria ei deficient. Ceea ce imaginează Virginia Woolf ca inovație e de fapt o ultimă afirmare a tradiției. Clarissa Dalloway are o poveste bine rânduită dinspre copilărie spre finalul vieții, și unicul punct central al fluxului
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
ca atare, romanele Desperado au un lucru în comun: unitatea cu care operează romanul nu mai e destinul (trecut-prezent-viitor), ci ziua. Procesul a început cu romanul unei zile (Ulysses, Mrs Dalloway), în modernism. Tânjind, fără să-și dea seama, după tiparul premodernist (după cronologia premodernistă) în spiritul căruia au fost educați, autorii moderniști au o legătură subterană cu sursa revoltei lor. Lectura intuiește că modelul lor e tradițional. Legătura autorilor Desperado cu tradiția, însă, s-a rupt. Ei se nasc în
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
parte, avem tehnica străfulgerărilor din trecut, care prind prezentul din urmă. Lecția modernistă îl învață pe autor să se refugieze în Fluxul conștiinței, (dezordinea ființei). Autorul Desperado născocește o ordine ulterioară: el încearcă să explice trecutul împotriva logicii cronologiei, după tiparul, posterior lui, al prezentului. Romane ca Un artist al lumii plutitoare (Kazuo Ishiguro) modifică trecutul, în vreme ce prezentul e imobil. Lectura, concentrată - cum e și firesc - asupra prezentului, care nu duce nicăieri, e insuficientă. Relectura nu e o repetiție a primei
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
permanentă. De aceea unele mesaje publicitare ajung să spună contrariul a ceea ce intenționează: "Machiajul îți poate schimba dramatic înfățișarea" (envy.ro). Culmea e că, dacă traducerea aberantă persistă, ne-am putea chiar obișnui cu ea, pentru că intră cu ușurință în tiparul pe care Jacques Byck l-a numit, cu decenii în urmă, "dezagreabilul ca mijloc de întărire". A folosi termeni negativi pentru intensificare (teribil de frumos, groaznic de bun etc.) e, probabil, un fenomen lingvistic universal. În fine, pentru că tot veni
Îmbunătățiri dramatice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8580_a_9905]
-
un motto semnificativ luat din Henri Barbusse: "Celui qui veut creuser jusqu 'a la vérité doit simplifier", cuvinte ce rezumă foarte exact crezul său existențial și artistic de tinerețe. Tonitza expunea atunci o pictură protestatară care relua în bună măsură tiparele stilistice și tonul acuzator al desenelor pe care le publica dezlănțuit în ziarele timpului. Imaginea, gândită strict în termeni de eficiență a comunicării, trebuia să fie directă, cu impact instantaneu asupra privitorului. Fizionomiile sunt expresionist accentuate prin trăsături minimale, incisive
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
Constantin Țoiu (O schiță veche se pare că nepublicată, (nesigur), pe care o dau, totuși, la tipar, considerând-o o lucrare bună, de prin '59.) O femeie în vârstă de 55 de ani este geloasă și bărbatul ei care are 60. Acesta e un fel de inspectator plastic - inspectează librării unde se vând cărți de artă. Ca să
Mireasa urmărită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8579_a_9904]
-
prăzii, pe care mizez în analiză. Mă concentrez însă în prealabil, respectând o succesiune a demonstrației, asupra celei dintâi însușiri menționate: limbajul de comunicare, în care obscurul, nedefinitul au o pondere decisivă. Regăsesc o serie de obsesii întâlnite în anumite tipare mereu reluate și diversificate, privite din alte unghiuri, cu o proliferare a variantelor. Un autor mare este devotat, după cum știm, unei teme, care îl ține în mrejele ei, dar îl și călăuzește, nu-l lasă să rătăcească. Din acest motiv
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
există nu mai poate să nu fi fost: o operă, dobândindu-și dreptul de a fi." Sunt acestea câteva fraze spicuite din prefața semnată de tine, o prefață inspirată, exactă, la volumul de proză a Marinei Țvetaieva abia ieșit de sub tipar la Ideea Europeană, volum cu care inaugurăm colecția Capodopere. Dragă Ianoși, deși e scrisă despre Marina - pe care o iubim amândoi - adevărurile citate adineauri par a fi scrise despre tine însuți. Ai trăit printre cărți toată viața ta. Ai existat
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
acceptat alegerea, cu temperamentul său, dintotdeauna, liberal. Abia acum îmi începeam "ucenicia" în limba pe care, deși o învățasem la școală, nu o stăpâneam suficient. Janina m-a secondat în această lungă și anevoioasă muncă. Îmi citea și stiliza textele. Tiparele mele mintale erau maghiaro-germane. Trebuiau adaptate unei structuri neolatine de exprimare. Trebuiau corectate ticurile verbale nepotrivite, mai ușor de disimulat în vorbire decât în scris. De pildă, în maghiară nu există genuri, se întâmplă până astăzi să le greșesc în
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
cărțile altora". În chip oportun, sînt reproduse cuvintele unui fost student al "filosofului-mit", Mihai Șora: "Cursurile lui Nae Ionescu nu erau texte scrise. Erau texte vorbite. Cursurile publicate nu au fost revăzute de Nae Ionescu, nu au bunul lui de tipar. Ele au fost preluate de la stenograful aflat în sala de curs. Nu Nae a dispus stenografierea cursurilor". Și oare cîtă "originalitate" putem pretinde unui manual, unui curs universitar? În loc de-a ne pronunța asupra lui Nae Ionescu "cu înțelegere depasionată
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
de versuri. Operațiunea întreprinsă de Pann este dublă: el selectează zeci de proverbe pe aceeași temă (dovedindu-și erudiția), dar le și prezintă sub formă de versuri. Suprema dificultate, în context, trebuie să o fi reprezentat găsirea celui mai potrivit tipar prozodic. Pînă la urmă, dată fiind varietatea copleșitoare a proverbelor transcrise, poetul nu putea recurge decît la plurimetrie. Versul-proverb comandă ritmul interior al strofei; elementele lingvistice care fac tranziția între proverbe ajung în variație liberă, fără nici un principiu prozodic ordonator
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
onest, biografia, fiindcă nici alegoria, nici broderia stilistică, nici conspiraționismul nu devin tehnici. Adică nu se profesionalizează pe liniile de forță impuse de temă. În limitele convenției cu care operează - și care e una a cine-verité-ului și a sacrificiului, după tiparul epocii - naratorul incert al acestui roman obține tot ce ar fi putut spera să obțină. Ne place sau nu ne place, se pare că așa arătau anii regimului Ceaușescu. De ce să cerem, în fond, mai mult de la sinistrul și plictisitorul
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
și vîrstnic, unul după altul, îmbrățișează / Drapelul cu zvastică. / Burghez, țăran sau muncitor agită / Spada și ciocanul. / Pentru Hitler, pentru libertate, pentru muncă și pîine. / Germanie, trezește-te, moarte trădătorilor! / Popor, la arme, popor, la arme!" (s.n.)xix. Pe același tipar incitativ, dinamogen sînt croite și versurile legionare. Oferim spre exemplu, dintre multele existente, o chemare, în regim la urgență, la luptă: "Luați-vă armele'n grabă / Și'n lupta cea cruntă porniți. Lăsați lașitatea cea oarbă / Și'n dușmanii țării
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]