2,014 matches
-
ar fi fost curând uitată, dacă, ceva mai târziu, sultanul însuși n-ar fi simțit într-o dimineață o durere la ochiul stâng. Asta se petrecea cu două luni înainte de sosirea mea, în momentul în care ravagiile ciumei erau în toi. Numai că suveranul nu se mai interesa acum de epidemie. Pleoapa îi cădea. Curând ea se închise atât de complet, încât trebuia s-o ridice cu degetul pentru a putea arunca o privire. Medicul lui diagnostică o ptoză și prescrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mateloți, sacagii, foști condamnați care se alăturaseră milițiilor populare. Unii erau înarmați cu pumnale, alții nu aveau decât niște praștii, sau chiar ciomege. Cu toate astea, ajutați de întuneric și de năuceala creată, au semănat moartea în rândurile otomanilor. În toiul bătăliei, însuși Selim s-a pomenit încercuit și doar înverșunarea gărzilor lui i-a îngăduit să scape. Tabăra era acum în mâinile lui Tumanbay care, fără a pierde nici o clipă, le porunci partizanilor lui să pornească în urmărirea trupelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Tu de colo! Du-te de scoală un marinar! Văd în apă o bucată mare de lemn care ne va fi de folos mâine la bucătărie! N-am gustat nici tonul de ienicer, nici glasul răgușit, nici îndemnul făcut în toiul nopții. Cu toate astea, din considerație pentru vârsta lui, i-am răspuns fără să fiu nepoliticos: — E miezul nopții, ar fi mai bine să nu trezim pe nimeni. Dar cu siguranță că aș putea să te ajut chiar eu. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decis să-i trimită înapoi pe mercenarii pe care-i recrutase. Dar, cu toate astea, armata imperială nu și-a oprit înaintarea. Ofițerii care au cutezat să vorbească de retragere au fost amenințați cu moartea de către propriile lor trupe; în toiul disputei, șeful suprem al pedestrașilor germani a fost doborât de un atac de apoplexie, iar comanda i-a revenit conetabilului de Bourbon, văr și dușman declarat al regelui Franței. Era un om fără mare autoritate, care mai curând urma decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
târziu, ceața s-a risipit în locul acela și l-am văzut pe Bourbon lungit pe jos, în mod vizibil mort. Când l-am auzit, m-am mulțumit să dau din umeri. Alții l-au repezit cu asprime: lupta era în toi pe zidurile orașului, mai cu seamă spre Borgo, iar împușcăturile nu fuseseră niciodată mai dese; strigăte de luptă, de suferință și de teamă se înălțau din oraș; nu era momentul să te umfli în pene cu fantasmagorii. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
obișnuită de țipetele alarmate. În definitiv, nu se putea spune că nu știa să se poarte în astfel de situații. Și el mergea frecvent la cinema. Însă acum, în mod inexplicabil, din motive cunoscute doar de ea, Ammaji decise, în toiul confuziei, al prafului ridicat și alergăturii, să ia o gură de înghețată. Și când încercă, proteza, destabilizată de atâta activitate, i se desprinse de pe gingii. Agățată în înghețată, rânjea oribil către ea, ca un desen înfricoșător: dinți de schelet batjocorind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care crescuse împreună cu unsprezece frați și surori, peste tatăl bețiv și drogat, peste mama epuizată. Într-o zi, lumea va întoarce în cele din urmă ochii către el. Aplauze. Premii. Reporteri de la ziar. Își va îndrepta chipul spre și, în toiul adulației, își va descoperi echilibrul, va discuta fluent și cu seriozitatea unui intelectual despre părerea sa la televiziune. — Ei bine, știți, eliberarea, așa cum o văd eu, înseamnă să te poți rupe din strânsoarea meschină a superstiției. Problema nu e deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sângeriu. Selina are un set sutien-chilot de culoarea asta. Selina. Am planuri mari cu Selina. Deci, un alt cadou? — Comision, spuse el, îndreptându-și spatele. Chiar și în poziția asta relaxată, Felix părea să facă jogging. Luă bancnota, totuși, fața toi rămase ca un semn de întrebare. — E o hârtie mare, omule. Ești beat? mă întrebă el încântat și zâmbi. Sunt câteva lucruri mai bune decât zâmbetul întunecat și reticent: lucruri care merită o sută de dolari. Merită mai mult. Cutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tristețea îi era provocată de Ossie. Și eu mă gândeam la Selina. Tocmai sunasem la Londra, și cața aia mică era în fine acasă. „Da“, spusese ea, „nu, e bine. Întoarce-te repede...“ Întâlnirea asta cu Martina... îi telefonasem în toiul pregătirilor de călătorie, plin de dorința de a evada, ca să-mi iau rămas bun, dar imediat mi-am spus: stai așa, calm. Părea indispusă, mult mai indispusă chiar când i-am spus la revedere. Iată-ne, deci, pe amândoi prezenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se agite în halul ăsta. Gâtlejul ars, mutră plină de coșuri, pierderi de memorie - nimic nou pentru mine, dar lucrurile s-au înrăutățit și mai mult azi, și asta nu pentru că zbor cu naveta planetară. Trebuie să mă trezesc în toiul nopții, să verific closetul. Momentul zilnic de maximă oboseală își face apariția exact când are el chef, adesea imediat după cafeaua de dimineață. Când mă așez la masă să mănânc, sunt fie hămesit, cu fălcile umflate de salivă - sau groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
multe taxiuri din Honolulu cu bluzele lor, și toată agitația de junglă cu strălucirea atracțiilor și avertismentelor. Nici o mașină nu se clintea la intersecții. După care s-a întâmplat ceva, așa cum e previzibil în focul și fumul New York-ului, în toiul verii. La vreo cincizeci de pași, un bărbat dezlănțuit își arunca lanțul pentru a biciui traficul înțepenit. Era mare și alb, acest artist al lanțului, dezbrăcat pe jumătate, cu o coadă galbenă de cal. Lumea se uita la el - doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
țin pe David departe de tine dacă am să pot. M-am bucurat că Suki nu a mai comentat scena care tocmai se petrecuse; aveam senzația că orice aș fi spus ar fi jignit-o profund. Petrecerea era acum în toi. Fețele deveneau roșii, iar câțiva bărbați chiar își descheiaseră sacourile; și-ar fi desprins și părul, dacă ar fi avut ce să desprindă. David Stronge se învârtea în jurul toaletei, dar Suki îi servi un zâmbet larg în timp ce ne îndreptam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a aprins lumina, doar că fereastra nu mai era deschisă. Am dat s-o împing cu piciorul, dar era zăvorâtă. Mi se părea că deslușesc umbra femeii mișcându-se prin cameră. Spumegam ațâțat, neputincios, umilit de destin. Când eram în toiul deznădejdii, a oprit o Volgă neagră. Au coborât doi. Nu a trebuit să se recomande. Sclipeau a Servicii: duhneau a cătușe și a beci cu pumni de-ți îngheța mațul. M-au luat la întrebări. Ce caut, de unde sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
făcuse și el. Cânta într-o formație a marinarilor din Mangalia. Veniseră să dea un spectacol și la noi în unitate. Cânta pe scenă, eu îl urmăream din sală. M-a văzut și dintr-odată a început să plângă, în toiul spectacolului. Tot așa a început să plângă și la întâlnirea de pe Bulevard. Am intrat la „Gambrinus“. Am băut mult, am depănat amintiri. Am aflat de la Pacula, în cele câteva ceasuri cât am stat cu el, atâtea „taine“ ale anilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și fără vreun semn. Știu doar că au trecut. Într-o seară, spre sfârșit de martie, eram la aniversarea unei mătuși. Rămăseseră fără fursecuri și m-au trimis să cumpăr altele de la cofetăria „Scala“. Mi-era ciudă că plecam din toiul petrecerii, dar m-am supus. În troleibuzul care mergea spre centru am dat nas în nas cu Ester. Nu m-am mai întors cu fursecurile. Am mers în aceeași seară la ea. Și am rămas aproape trei ani. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întreba dacă mi-e foame.“ Nu-mi plăcuse nici o astfel de mărturisire. Mă familiarizasem cu chelnerul. Îi spusesem că aștept pe cineva. Să nu-mi aducă pe altcineva la masă. Când localul se umpluse de-acum și distracția era în toi, a apărut, da, așa se întâmplă și în viață, nu numai în romane, Ester. Era cu profesorul Fălcuțanu, de la Pediatrie. Îl cunoscusem prin anul trei sau patru de facultate, când mă invitaseră la Clubul Medicinei, un subsol undeva pe lângă Palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cuptorul din care ieșeau continuu merdenele, ștrudele, cornișoare, triunghiuri și alte asemenea, cu laborantele frământând coca pe niște mese, în văzul clienților, cu uniformele lor albe, prin care adeseori li se zăreau chiloții și sutienele, cu rochițe scurte vara, în toiul căldurilor, dezbrăcate pe sub ele, frământând aluatul, sporovăind, povestindu-și necazuri, bucurii, drame, aventuri, toate de-ale femeilor, în gura mare, nepăsătoare la clientela din prăvălie. Am văzut vânzătoarele de aici îmbătrânind, odată cu mine, fetișcanele din studenția mea cum se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru că n-a știut să se apropie odinioară, la timp, mai mult de mine. Nu încercam să o înțeleg. Mă simțeam bine cu ea. Mă amuza aerul ocrotitor pe care și-l lua când mă ducea sus pe scări. În toiul ședinței, la un moment dat, aud rostindu-se numele Liei. Era pe lista celor înscriși la cuvânt. Nu o auzisem înscriindu-se. A vorbit pe tonul general. Că noi nu avem nevoie de astfel de profesori. Că nu mai spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei, cum necunoscutul acela va da să cânte ceva dintr-o muzicuță, cum femeia aceea îl va repezi, cum bătrânul va îngâna ceva, ca o scuză sau ca o dojană, cum va trece în sufrageria în care petrecerea este în toi și, neluat de nimeni în seamă, se va cuibări în ungherul din spatele bibliotecii, între calorifer și măsuța cu o imensă vază de porțelan, chinezească. Nici cel care mă narează nu știe că el, de fapt, mi-a și pregătit coborârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu știu unde izbutești dumneata să vîri toate astea, Fermín. În familia mea am avut dintotdeauna un metabolism accelerat. Soră-mea Jesusa, fie-i țărîna ușoară, era În stare să Înfulece o omletă cu tobă și usturoi proaspăt, din șase ouă, În toiul după-amiezei, iar apoi să se remarce la cină ca o hămesită. Era numită „Ficăței“, fiindcă suferea de halenă. Sărăcuța. Era leită eu, știi? Avea exact aceeași mutră și același trup de la munte, mai curînd slăbănog. Un doctor din Cáceres i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sufletul imaculat ca zăpada al familiilor cu nume bun din Barcelona, dinaintea unei asemenea influențe. Spre o și mai mare bătaie de joc, Jausá avea neobrăzarea să iasă la plimbare cu nevasta și cu Marisela Într-o trăsură, duminica, În toiul dimineții, oferind astfel spectacolul babilonic al depravării În fața ochilor tuturor copilașilor nestricați ce se nimereau pe Paseo de Gracia, În drum spre slujba de la ora unsprezece. PÎnă și ziarele se făceau ecoul privirii semețe și trufașe a negresei, care contempla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deși toate s-au jurat cu lacrimi În ochi că erau nevinovate. Cei mai perspicace Înclinau să creadă că, fără atîta mister, faptul se datora nefastului obicei al lui don Ricardo de a se strecura În alcovurile servitoarelor tinere În toiul nopții, cu finalități ludice și extraconjugale. Reputația lui În acest sens era aproape la fel de Întinsă ca și averea lui și nu lipseau vocile care afirmau că, În ritmul În care se desfășurau faptele sale de vitejie, bastarzii pe care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se teamă că Zacarías se Înșelase, că venise În orașul acela Îngrozitor ca să moară de frig, de mizerie și de uitare. Hotărîtă să supraviețuiască, Jacinta mergea În fiecare dimineață, Încă din zori, la magazin, de unde nu mai ieșea pînă În toiul nopții. Acolo avea s-o găsească, În mod Întîmplător, don Ricardo Aldaya, Îngrijind-o pe fiica unuia dintre șefii de lucrări, care căzuse bolnavă de tuberculoză, și, văzînd zelul și tandrețea emanate de fată, hotărîse s-o ia la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fiindcă, după cîte mi-a zis, a fost una din puținele ocazii În care a Încălcat regulamentul. Poliția Îi spusese că trupul neînsuflețit fusese găsit pe o străduță din Raval cu puțin Înaintea zorilor. Trupul a ajuns la morgă În toiul dimineții. Avea asupra sa doar o carte și un pașaport care Îl identifica drept Julián Fortuny Carax, născut la Barcelona În 1900. Pașaportul avea o ștampilă de la frontiera La Junquera, arătînd că posesorul intrase În țară cu o lună În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zi Barcelona/ agenții (Redacție) Poliția caută un om al străzii care a asasinat-o azi după-amiază, cu lovituri de cuțit, pe Nuria Monfort Masdedeu, În vîrstă de treizeci și șapte de ani, domiciliată În Barcelona. Crima a avut loc În toiul după-amiezei În cartierul San Gervasio, unde victima a fost atacată, aparent fără nici un motiv, de vagabondul care, pe cît se pare și potrivit unor informații ale Comisariatului Superior al Poliției, o urmărise o perioadă, din rațiuni ce au rămas Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]