1,334 matches
-
meleguri a fost tulburată într-o zi de invazia lui Melchior și Ariel. Cerul se întunecă. soarele, luna, stelele au dispărut în noaptea neagră ca smoala. Vijelia șuera la ferstrele palatului, lovind cu putere. Atacul infernului era iminent. Brigitte cu toiagul de fildeș în mână ieși în fața palatului, mișcându-l în semnul crucii. Vijelia se opri. O lumină strălucitoare lumină noaptea ca de smoală. Demonii luaseră înfățișarea unor fiare violente și atroce: lupi, urși, râși, tigri, pantere care atacau gnomii și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mișcându-l în semnul crucii. Vijelia se opri. O lumină strălucitoare lumină noaptea ca de smoală. Demonii luaseră înfățișarea unor fiare violente și atroce: lupi, urși, râși, tigri, pantere care atacau gnomii și câinii palatului cu mare îndrăzneală. Brigitte ridică toiagul transformând mulțimea fiarelor într-o turmă de pisici fricoase, care s-au împrăștiat care încotro. Melchior și Ariel care erau ascunși au ieșit la vedere, cerând îndurare, dar Brigitte cu toiagul de fildeș îi transformă în stane de piatră. Pentru
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
gnomii și câinii palatului cu mare îndrăzneală. Brigitte ridică toiagul transformând mulțimea fiarelor într-o turmă de pisici fricoase, care s-au împrăștiat care încotro. Melchior și Ariel care erau ascunși au ieșit la vedere, cerând îndurare, dar Brigitte cu toiagul de fildeș îi transformă în stane de piatră. Pentru Marta, bătrâna Brigitte era adevărată mamă, dar sub masca ei de vârstnică ascundea multe enigme neelucidate încă de nimeni. Dar acest lucru nu deranja și nici încurca pe pe nimeni. Dimpotrivă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
stăpâni calul care era teribil de speriat. Dar iată, în față îi apăru de parcă ar fi fost căzută din cer o bătrână înaltă, dreaptă ca lumânarea, cu trăsături fine și frumoase, îmbrăcată în negru, purtând o desagă în spate și toiag de fildeș în mână. -Ai rătăcit prințule. Pe cine cauți? -Caut palatul din poiană. De ce oare m-am rătăcit? -Îl cauți pe vicontele Henri?întrebă bătrâna, mișcând toiagul de fildeș. Stâncile și locul acela înfiorător dispăruseră ca desintegrate într-un
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fine și frumoase, îmbrăcată în negru, purtând o desagă în spate și toiag de fildeș în mână. -Ai rătăcit prințule. Pe cine cauți? -Caut palatul din poiană. De ce oare m-am rătăcit? -Îl cauți pe vicontele Henri?întrebă bătrâna, mișcând toiagul de fildeș. Stâncile și locul acela înfiorător dispăruseră ca desintegrate într-un nimb orbitor de lumină. Ca teleportată apăru o imensă poiană înconjurată de munți, în poiană palatul cu toate bogățiile. Lupii alzacieni baricadau intrarea palatului mărăind fioros. Brigitte dispăruse
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
vicontele Henri temperând câinii. -Bun venit prințe Rudolf. Știu. Cunosc motivul. Vreau să spun. . . , cunosc cauza care te-a adus la mine. Având bastonul în mână îl mișcă. Vicontele Henri dispăru parcă absorbit de lumina cerului. Apăru bătrâna Brigitte cu toiagul de fildeș în mână-Acum cred că îmi cunoști enigma. Eu am fost cavalerul Eduard, vicontele Henri și Marta. Eu sunt Brigitte vrăjitoarea acestor tărâmuri, stăpâna destinelor. Mișcă toiagul. În locul bătrânii apăru o tânără strălucitor de frumoasă. -Tatăl tău mi-a
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Vicontele Henri dispăru parcă absorbit de lumina cerului. Apăru bătrâna Brigitte cu toiagul de fildeș în mână-Acum cred că îmi cunoști enigma. Eu am fost cavalerul Eduard, vicontele Henri și Marta. Eu sunt Brigitte vrăjitoarea acestor tărâmuri, stăpâna destinelor. Mișcă toiagul. În locul bătrânii apăru o tânără strălucitor de frumoasă. -Tatăl tău mi-a fost iubit pe vremuri, dăruindu-i o fetiță. Dar el ca mulțumire ne-a părăsit. Tu ești fratele surorii tale Marta, care trăiește aici la palat, e vie
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fost transformate în păpuși de ceară. -Prințe ai plătit suficient pentru greșelile tatălui tău. Du-te pe domeniul tău. La palat îți vei regăsi sora și toate bogățiile pământului. Sub ochii uimiți ai prințului Rudolf, vrăjitoarea Brigitte -stăpâna destinelor, mișcă toiagul de fildeș. Palatul și ea au dispărut într-un nimb de lumină strălucitoare, absorbit de universul infinit. MEDIUM Rafael s-a născut la castelul din Făgăraș, al bunicului său contele Maillat. Transilvania făcea parte integrantă de imperiul habsburgic, având ca
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Episodul era cuprins în capul X, având ca subtitlu: Nevoi nesuferite în vremea holerii din anul 1831 și minunea ce în vremea aceea a făcut Providența cu mine și familia mea81. Burada povestea, adresîndu-se fiilor săi: "În anul 1831, când toiagul lui Dumnezeu lovind pre fiii neascultători, s-au fost certat și patria noastră de cumplita omorâtoare epidemie a holerii, atuncea eu găsindu-mă cu lăcuința lângă biserica Adormirii Maicii Domnului, poreclită "Vulpea", la care mă găsesc epitrop, mă aflu pe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pe morți, curățiți pe leproși, scoateți afară dracii. Fără plată ați primit, fără plată să dați. 9. Să nu luați nici aur, nici argint, nici aramă în brîiele voastre, 10. nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui. 11. În orice cetate sau sat veți intra, să cercetați cine este acolo vrednic și să rămîneți la el pînă veți pleca. 12. La intrarea voastră în casă, urați-i de bine; 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
mamă, c-am mai venit acasă... Pentru doamna Bologa șoapta aceasta a fost ca o lovitură de măciucă. Demult, încă de pe vremea când Apostol, în loc să urmeze cariera preoțească, s-a dus la Budapesta, a bănuit ea că lumina ochilor ei, toiagul bătrâneților ei n-o mai iubește cum a iubit-o odinioară. I se părea rece, închis și mai ales o înfricoșa cu necredința lui... Și iată azi îi pare rău că a venit acasă, până într-atîta s-a înstrăinat de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri sburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Aude glasuri multe și pași urcând pe scări Iar ușa de la mijloc dă aripele-n laturi De intră voievozii de țări și de olaturi, În fruntea lor c-un preot bătrân... Iară moșneagul, Cu laurul vecinic verde în păru-i alb, toiagul De aur și-l ridică: "Brigbelu, iată ora "Că-n numele mulțimii și-n fața tuturora, Venii să chem de trei ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma din umbră-i nu răsare "Să-ți oferim coroana
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere Iar preotul începe cu glas plin de durere: "În numele Celuia, al cărui vecinic nume " De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume, Cînd limba-i neclintită la cumpenile vremii, "Toiagul meu s-atinge încet de vârful stemei "Regești, și pentru dânsa te chem? dacă trăiești, "O Sarmis, Sarmis, Sarmis! răsai de unde ești. " Pe ochi țiind o mână făcliile-și întind, La sfântul foc din mijloc cu toți și le-aprind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui Zeus, mânios pe rege, El a trimis pierzătoare boli și moarte prin gloate, Pentru că Atreidul mustrase pe preotul Chrise Când acesta veni la Achaici mândre corăbii Ca să-și răscumpere fiic-aducînd prețioasele daruri Și cu laurul nemuritorului Phoibos Apolon Incunjură toiagul de aur. Tare rugă el Și pre Achei, dar mai cu seamă pe cei doi Frați Atreizi, ce erau căpetenii ai limbilor toate. 66. DIN ODISSEIA (cca 1877) Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, ce Lung rătăci după
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ta și în locul tău de naștere, și voi îngriji ca să-ți meargă bine!" 10. Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia, pe care ai arătat-o față de robul Tău; căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, și iată că acum fac două tabere. 11. Izbăvește-mă, Te rog, din mîna fratelui meu, din mîna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame și pe copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
El a răspuns: "Am să-ți trimit un ied din turma mea." Ea a zis: "Îmi dai un zălog, pînă îl vei trimite?" 18. El a răspuns: "Ce zălog să-ți dau?" Ea a zis: Inelul tău, lanțul tău, și toiagul pe care-l ai în mînă." El i le-a dat. Apoi s-a culcat cu ea și ea a rămas însărcinată de la el. 19. Ea s-a sculat, și a plecat; și-a scos măhrama, și s-a îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
afară ca să fie arsă." 25. După ce au scos-o afară, ea a trimis să spună socrului său: "De la omul acela ale cui sunt lucrurile acestea, am rămas eu însărcinată; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanțurile acestea, și toiagul acesta." 26. Iuda le-a cunoscut, și a zis: "Ea este mai puțin vinovată decît mine, fiindcă n-am dat-o de nevastă fiului meu Șela." Și nu s-a mai împreunat cu ea de atunci. 27. Cînd i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
se vor închina pînă la pămînt înaintea ta. 9. Iuda este un pui de leu! Tu te-ai întors de la măcel, fiule! Iuda își pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu; ca o leoaică: cine-l va scula? 10. Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cîrmuire dintre picioarele lui, pînă va veni Șilo, și de El vor asculta popoarele. 11. El își leagă măgarul de viță și de cel mai bun butuc de viță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
este un pui de leu! Tu te-ai întors de la măcel, fiule! Iuda își pleacă genunchii, se culcă întocmai ca un leu; ca o leoaică: cine-l va scula? 10. Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cîrmuire dintre picioarele lui, pînă va veni Șilo, și de El vor asculta popoarele. 11. El își leagă măgarul de viță și de cel mai bun butuc de viță mînzul măgăriței lui. Își spală haina în vin și mantaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
care mi l-a trimis ieri Tefnaht. Auta ocoli privirea bătrânului, știind că aceste cuvinte aveau numai rostul de a-i îndepărta gândul de la răspunsul așteptat. Bătrânul ridică dintr-un colț al raftului lângă care i se afla jilțul un toiag de lemn negru, al cărui mâner ușor încovoiat închipuia un om cu spinarea îndoită și cu mâinile legate la spate. Tălpile omului se prelungeau în toiag. Oricât de mult ar fi vrut să se stăpânească, Auta scoase un strigăt: omul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Bătrânul ridică dintr-un colț al raftului lângă care i se afla jilțul un toiag de lemn negru, al cărui mâner ușor încovoiat închipuia un om cu spinarea îndoită și cu mâinile legate la spate. Tălpile omului se prelungeau în toiag. Oricât de mult ar fi vrut să se stăpânească, Auta scoase un strigăt: omul pe trupul căruia trebuia să-și sprijine mâna purtătorul acestui toiag era chiar el. Un meșter iscusit îl tăiase din lemn de abanos atât de bine
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
om cu spinarea îndoită și cu mâinile legate la spate. Tălpile omului se prelungeau în toiag. Oricât de mult ar fi vrut să se stăpânească, Auta scoase un strigăt: omul pe trupul căruia trebuia să-și sprijine mâna purtătorul acestui toiag era chiar el. Un meșter iscusit îl tăiase din lemn de abanos atât de bine, încît nimeni nu s-ar fi putut îndoi de asemănare. Auta se întrista. Ce căuta să însemne darul ciudat al lui Tefnaht, afară de ura și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sau o lingușire. Marele Preot simți frământarea sclavului său. - Fiul Zeului Puterii îmi aduce aminte că-mi ești sclav: mă învață că trebuie să te apăs cu mâna spre pământ... adică (și bătrânul zîmbi), după cum vreau să pricep eu înțelesul toiagului, să mă sprijin pe tinerețea ta înțeleaptă, ceea ce și fac... Spune-mi, l-ai supărat cu ceva pe Tefnaht în timpul călătoriei? Auta se uită la el nedumerit. - Nu, stăpâne... zise moale. Cred că n-am avut cu ce să-l
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
caut de mult un mijloc. Dar în clipa aceea ușa se trânti de perete și năvăli înăuntru un sutaș voinic, plin de praf și de scaieți și cu ochii roșii de oboseală. Auta sări în picioare și puse mâna pe toiagul de abanos, negăsind la îndemînă altă armă mai potrivită să-și apere stăpânul. Marele Preot întoarse liniștit numai capul. Asemenea intrare nu se petrecuse niciodată în acest palat. Sutașul căzu în genunchi și întinse o cutie de argint, cu pecetea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]