2,542 matches
-
sensului. Spațiul concentric al poemului devine absurd. Fluxul de asociații conceptuale, concrete ori livrești, uneori funambulești, nu duce la eliberarea unei emoții ori la coagularea unei semnificații. Tensiunea dintre scris și existență, imposibil de reconciliat, și denunțată ca atare, în tonalitate gravă, dar și autoironică, va genera o ură de sine care organizează pulsiunile acestor poeme în proză, adesea obscure la nivelul semnificației. Dense, întunecate, textele construiesc spații ale unei materialități excesive, netranscendente. PoemeșinimiC (1996) continuă să țeasă aceleași „thanatice arabescuri
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
acestor poeme în proză, adesea obscure la nivelul semnificației. Dense, întunecate, textele construiesc spații ale unei materialități excesive, netranscendente. PoemeșinimiC (1996) continuă să țeasă aceleași „thanatice arabescuri”, uneori melancolice, somnolente, alteori violente, apropiate adesea, ca tipologie a imaginarului ori ca tonalitate, de poemele în proză din rimbaldianul Une Saison en enfer. Versurile alcătuiesc un singur text poematic, jurnalul infernal al unei realități (interioare și exterioare) insuportabile: „târziu, am strigat la ușa spitalului/ amurgul își plimba sânii cu miros de dinamită/ strigătul
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
P. H. încearcă să textualizeze fluxurile libere ale memoriei afective, cu toate contorsionările lor față de axa timpului sau de cea logică, și să dea consistență stărilor psihice normale ori morbide. Aproape totul capătă aspectul unei confesiuni lirice, adesea cu o tonalitate poematică. Romanele Imposibilă, pânda (1993), Cea mai credibilă moarte (1995), Ninge de Paști în paradis (1996), Patimi în Labirint (1997; Premiul Național „Mihai Eminescu”), Infernul albastru (1999), precum și proza scurtă din Noaptea păsării de aur (2001) au ca numitor comun
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
Albina”, „Concordia”, „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Versurile sale de început, alcătuite în spiritul doinelor, sunt copleșite de reminiscențe din literatura epocii și lipsite de simțul limbii. În schimb, în poeziile dedicate copilăriei autorul găsește o tonalitate oarecum proprie, rezultată din simplitatea și armonia imaginilor. El are psihologia înstrăinatului, a „osânditului” și de aceea versurile de după 1880 sunt dominate de motivul obsedant al copilăriei fericite. Preferă două teme: pădurea (simbolizând prospețimea) și râul (simbol al liniștii), pe
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
mântuirii și instalată într-o așteptare absurdă, ca în poemul, emblematic, Copilașii din cer, este o mare distanță: raiul lui P. nu e decât un loc al plângerii; simbolurile consacrate ale interiorității paradisiace (casa, grădina) devin spații goale, infernale. Dacă tonalitatea, repertoriul tematic și stilistic rămân adesea tributare modelului gândirist, poemele au suficientă forță și autenticitate pentru a sparge acest tipar, izvorând dintr-o emoție modernist-expresionistă. Există și poezii de atmosferă, descriptiv-intimiste, care mizează pe sugestie și care își deconspiră cheia
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
putea face?” (Orpheu). Prin această antinomie structurală - sete de viață, bucurie, senzualitate vitală, voință de creație și conștiința sfârșitului apropiat - lirismul lui P. își află limita cea mai înaltă a expresiei. Apărut postum, Elogiul înțelepciunii (1979) e dominat de o tonalitate testamentară, apăsătoare și monocordă. Vibrația lirică e diminuată, efortul de disciplinare a sentimentelor se stinge în oboseală și confuzie existențială. Tonalitatea, aproape continuă, e similară cornului melancolic eminescian și obsesia capătă conturul „vânătorii sacre”. Culegerea Voce eternă. Pro Patria (1985
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
lui P. își află limita cea mai înaltă a expresiei. Apărut postum, Elogiul înțelepciunii (1979) e dominat de o tonalitate testamentară, apăsătoare și monocordă. Vibrația lirică e diminuată, efortul de disciplinare a sentimentelor se stinge în oboseală și confuzie existențială. Tonalitatea, aproape continuă, e similară cornului melancolic eminescian și obsesia capătă conturul „vânătorii sacre”. Culegerea Voce eternă. Pro Patria (1985) restituie și ineditele. Se regăsesc aici materia lirică specifică, obsesiile fundamentale, sintagme și imagini emblematice, dar textele nu ating niciodată tensiunea
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
Autorul își încearcă mâna în toate modurile și speciile posibile, fără o opțiune sau o marcă stilistică personală. Încă din Oglinda dintre noi, abordează în aceeași cheie „subiecte” frivole ori grave (teme predilecte: moartea, Dumnezeu, poezia), alternând continuu registrele și tonalitățile. P. adoptă poza Poetului (unele versuri au inflexiuni ce amintesc de Nichita Stănescu) și mimează un fel de tristețe bacoviană. Directețea orgolioasă, ludicul frust ar fi nota caracteristică a versului. Totuși, încă de la început se poate constata predilecția către anecdotic
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
apariția ulterioară a numeroase volume de reportaje - Țara fântânilor (1972), Rapsodii la vatra Mioriței (1975), Reîntâlnire cu cetatea adolescenței (1979), Carte de dragoste pentru București (1986) -, P. își consolidează în timp profilul unui poet modic distinct. Lirica sa, unitară ca tonalitate, întâlnește zone tematico-prozodice foarte diverse, cu trimitere concomitentă la modelul câtorva poeți: Lucian Blaga, Ion Pillat, V. Voiculescu, dar și Al. Macedonski și Ion Minulescu. Dorința lepădării de materie, a desprinderii de lut, a înălțării spre azurul spiritului constituie matca
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
basm, de aici („oameni, locuri și tradiții din ținutul Buzăului”), ca și din depărtări, cum se vede în Contemporan cu visul (1978), Povarna și alte povestiri (1987), Babilon, orașul blestemat (1998), Poveștile Babilonului (2000). În câteva povestiri este găsită o tonalitate potrivită de reînviere a istoriei, într-o narațiune densă, aflată între documentar și proză. Interesat statornic de opera și personalitatea lui V. Voiculescu, născut pe meleagurile buzoiene, istoricul literar P. scrie câteva cărți: Pe urmele lui Vasile Voiculescu (1984; Diploma
POPESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
critică, teatru și peste cincisprezece volume de traduceri, ediții, antologii etc. Versurile lui P. sunt alcătuite dintr-un amestec, adeseori subtil, de ludic și gravitate, de libertate modernistă și de constrângere la tiparul tradițional, exprimând o concepție panteistă, uneori în tonalitate whitmaniană, totdeauna vitalistă și umanitaristă. Începând cu poeme de avangardă cuminți, ca în Alfabet (1939), sau cu poezii foclorizante, ca în Leroi-ler (1941), va trece după 1944, și pentru că avea o mare ușurință a versificației, către poezia epică festivistă, lozincardă
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
și, deopotrivă, reînvierea unui etos eroic, ce nu apune odată cu moartea lui Avram Iancu sau a lui Horea, Cloșca și Crișan, din Crăișor de munte, Trei umbre, noaptea, restituie emoții adevărate în marginea emoției colective, cu o perfectă intuire a tonalității participative. Totuși, meritul poetului este acela de a fi întrezărit în euritmia fluid-elegiacă a interiorității sale modalitatea de a aduce o notă modernă în poezia ardeleană, direcționată, în genere, de activism și civism etnic. P. este și autorul unei exegeze
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
Partida, A doua zi, Amuzament cotidian, Noul deținut, Alegere de grădinar. Câteva proze, mai ample (Ferdinand, Sobrante Vega, Triumful talentului, Convalescența), unele chiar împărțite în capitole, se particularizează prin construcția dezarticulată: alternarea de planuri narative, uneori și de stiluri, registre, tonalități diferite, succesiune ilogică de întâmplări, sub care se ascund diverși topoi literari, tratate ad absurdum. Nuvela Ferdinand e un SF burlesc, Dialectica tăcerii tratează tema identității valorificând motivul dublului într-o narațiune metaficțională, pusă sub semnul infernului dantesc și kafkian
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
kafkian, dar în registru ironic, cu aluzii politice („E un tablou tipic burghez în descompunere”). Există, de asemenea, ecouri din Samuel Beckett sau din Eugen Ionescu în câteva proze alegorice, concentrate, cu un limbaj foarte precis, totuși aluziv, neutre ca tonalitate și comentariu auctorial, dar trădând o intensă ironie (Amuzament cotidian, Autodistrugătorul, Proprietatea ș.a.). Pe de o parte, ficțiunile construiesc, simbolic, o soluție existențială, prin personaje care refuză un sistem absurd - dar acest refuz este absurd la rândul lui, pentru că nu
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
senzuale trupuri spirituale. Romanul Traversând Washington Square (1999) vorbește tot despre timp, identitate, lumi paralele, relația subiect privitor - obiect privit, fiind articulat ca două povestiri în oglindă, dar cartea este, din punct de vedere estetic, inferioară celorlalte, adoptând, pe alocuri, tonalitatea și tehnicile romanului de succes american. La revoluția română reia tema și tonalitatea din Panic Syndrome!. Romanul, alcătuit dintr-o succesiune de trei nuvele, două legate prin prezența aceluiași personaj-narator și de același eveniment istoric - așa-zisa revoluție română, așa cum
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
lumi paralele, relația subiect privitor - obiect privit, fiind articulat ca două povestiri în oglindă, dar cartea este, din punct de vedere estetic, inferioară celorlalte, adoptând, pe alocuri, tonalitatea și tehnicile romanului de succes american. La revoluția română reia tema și tonalitatea din Panic Syndrome!. Romanul, alcătuit dintr-o succesiune de trei nuvele, două legate prin prezența aceluiași personaj-narator și de același eveniment istoric - așa-zisa revoluție română, așa cum a fost trăită de comunitatea românească de la New York -, a treia, fantastică, un mixaj
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
consecutive pactizării cu procedee ale prozei „populare”, dar ele rămân, în parte, neglijabile. Prins abordează o temă gravă: confruntarea unui om aflat în plină tinerețe cu somația morții apropiate, final anunțat, inexorabil. Cu toate acestea, romanul nu e sufocat de tonalitatea sumbră, ci e stenic și incitant, autorul utilizând somația inevitabilului pentru a determina o situare lucidă a celui „prins”, personaj în care, în chipul cel mai evident, a investit mult din propriul sine. O poveste de dragoste, precum și alte întâmplări
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
iar ca jurnalist, în același an, la Radio. Primul volum de versuri, Alcătuire de chip, îi apare în 1978. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața armatei” ș.a. Alcătuire de chip conține cu preponderență pasteluri, scrise de P. într-o tonalitate minoră, blândă, în tradiția expresionismului blagian. Sunt poeme elegiace sau animate de un elan vitalist, unele decorative, altele tinzând către viziune, în care se celebrează taina unei naturi însuflețite. Totul gravitează în jurul unor lexeme precum suflet / inimă, apă, lacrimă, somn
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
acestei „participări” mistice, lipsită de orice semnificații înalte. Tematica biblică a celor mai multe poezii (Ziua întâi, Facerea, Adam, Ieșirea din rai), constituite în subiecte de meditație asupra rosturilor existenței umane, îndeamnă la o lectură atentă, în consonanță cu sobrietatea manifestă a tonalității lirice. Versurile din Șoimul în iarnă (1986), cel mai realizat volum al lui R., continuă acest tip de viziune; atitudinea hieratică a poetului, oficiant al misiunii sale sacre - de martor al „trecerii zeului” -, este susținută de un limbaj intens metaforic
RADOF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
Louis Armstrong, Duke Ellington, Grigore Moisil ș.a. Între traducători, R. ocupă un loc de seamă prin echivalențe perfecte ale expresivității moderne. A transpus pentru cititorul român fie coerența stilistică din proza lui D.H. Lawrence prin contrapunctări de ritmuri, nuanțe și tonalități, fie limbajul și stilul colocvial, cu multe repetiții și expresii specifice englezei americane, proprii lui J. D. Salinger, fie stilul baroc al lui Lawrence Durrell din Justine și Balthazar, transpunerea acestor prime două romane din Cvartetul din Alexandria, publicată postum
RALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289121_a_290450]
-
în furtună (1942) conțin aceeași materie narativă, în două etape ale scriiturii lui R.: o poveste de dragoste cu personaje din aristocrația rurală românească și una din ambianța cosmopolită și estetă a Parisului. Cărțile trăiesc într-un orizont modest, din tonalitatea sentimentală a naratorului - care se substituie, pe rând, personajelor - și din răsturnările dramatice aduse de războiul mondial în destinul individual, ca și în cel al istoriei. Bunăoară, finalul celui de-al doilea roman filmează alert prăbușirea vechii Rusii și ascensiunea
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
veacurilor.” În ianuarie-decembrie 1930 scoate revista lunară „Îndreptar”, care găzduiește simboliști români și prezintă moderniști francezi mai puțin cunoscuți. Sub cupole de vis (1913) reprezintă prima carte a lui R., cu versuri de factură simbolistă, prin atmosfera lor contemplativă și tonalitatea nostalgică. Sunt detectabile motivele proprii simbolismului, cât și influența, între alții, a lui Albert Samain, al cărui poem, Polyphème, îl tradusese mai înainte, în 1911. Prin binoclul întors, ciclul final al volumului, surprinde trăirea celui ce privește tulburat, dar și
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
fluiditatea trecerilor de la gândurile personajelor la dialogul nerostit dintre ele și virtuozitatea mânuirii „vorbirii libere indirecte”, a obținut intensitatea pătimașă din scrisul lui D.H. Lawrence, coerența pe care romanele acestuia o capătă tocmai din alternanțe de ritm narativ, nuanțe ori tonalități, a găsit echivalențe pentru stilul eseistic al lui Aldous Huxley, ca și pentru inventivitatea stilistică a lui Raymond Federman ori pentru jocul ludic și umorul „originalului” Saul Bellow; a recreat amalgamarea magiei verbale orientale cu ironia nostalgică a modului narativ
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
cântecele și speranțele cioplitorului de barcaze (1976), Cartea dimineții (1978), Adio, Baudelaire (1981), Intrarea în pădure (1984), Pasteluri și balade (1987), Cristalul de sare (1990) - evidențiază un bun meșteșugar al versului, poet elegiac, înfiorat de nostalgii, dar fără cutremurări dramatice, tonalitatea esențială rămânând tristețea resemnată, calmă. Surprinzător, dar singurul său roman, Puntea din vale (1948, cu o postfață de G. Călinescu), nu este liric, ci are un pronunțat caracter epic, autorul dovedind și calități narative deosebite (ca, de altfel, și în
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
REVISTA „LIGA CULTURALĂ”, publicație apărută la Bacău, lunar, din iulie 1911 până în aprilie 1912. Realizată de un comitet redacțional că o revistă de cultură, publicația cuprinde cronici, însemnări și informații culturale din spațiul moldovean, într-o tonalitate marcată destul de pregnant de un deziderat naționalist. De aceeasi coloratura ideologică este impregnata și literatura de aici. Colaborează cu poezie Eugeniu Revent, cu articole - George Berea, Dumitru C. Moruzi, Eugeniu Revent. În numărul 6/1911 este consemnata pe larg conferință
REVISTA „LIGA CULTURALA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289181_a_290510]