3,013 matches
-
Mult lăudații semizei Se tot certau pe leacuri multe La capul jalnicei femei ... Curgeau și vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără spor, și alte lucruri zise culte ... Dar omul nostru din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa cătă În letargie cufundată ... Iar când din plânset încetă ‐ Strigându‐ i: „mamă”, în simțire, Prin farmec ea se deșteptă. Astfel și‐ o țară în pieire Mormânt și lanțuri le
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de aur: era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o mare pradă din cetate. 3. A scos afară pe locuitori, și i-a tăiat în bucăți cu fierăstraie, cu securi și cu topoare; tot așa a făcut tuturor cetăților fiilor lui Amon. David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul. 4. După aceea, a avut loc o bătălie la Ghezer cu Filistenii. Atunci Sibecai, Hușatitul, a ucis pe Sipai, unul din copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
câți am mai rămas prin țara asta, aliniați cu mâna întinsă, pe axa București, Londra, Washington, bătuți de vântul aspru al Vestului, acel netrebnic Vest, care ni se păruse în infantilismul nostru proverbial, un fel de El Dorado. Cozile de topor ale celor care ne-au încălecat pentru următoarea sută de ani, guiță de mama focului că direcția e bună și după părerea lor de șobolani castrați, e singura, pe care trebuie s-o luăm în calcul și pentru viitor. Vă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
atâția și atâția metri cubi de lemn de foc. De fapt nu jurnalista a scos piesa din program, ci conducerea de atunci a teatrului, unde cu siguranță Ermolai Alexeevici Lopahin prăsise urmași, care s-au priceput să mânuiască tot atât de eficient toporul, ca și oamenii puși de negustor ca să taie vișinii. Mi se pare, că pe atunci ajunsese la conducerea teatrului un fost poet, bine dus cu capul, care trăise multă vreme prin țări străine și care a rămas în literatura română
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
plină de podgorii și livezi cu fructe, cu pământuri, care nu sunt revendicate de x sau y pentru a le lăsa apoi pârloagă, cu oameni care încă mai simt plenar demnitatea de om necălcat în picioare. Deja de când cozile de topor occidentale au pus cât de cât mâna pe putere la Chișinău, au și început să roiască samsarii pentru a cumpăra Moldova la tarabă. Și de la Vaslui a dat o raită pe acolo Porumboiu, pentru a se alege și el cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Tăcerea durea. Orice tăcere doare atunci când nu e ascultată... Și povestea devenea tot mai dezlânată, pleoapele se îndesau cu țurțuri ascuțiți. Alunecau zgomotos în cămășile sfâșiate. Cuvintele mocneau undeva, după o perdea groasă și se spărgeau ca o izbitură de topor în gheața transparentă a lacului... Poate nici nu erau cuvinte obișnuite, ci erau doar acele silabe conservate în ecoul timpului, sunetele celor plecați care, acum, se întorceau să-și caute stăpânii... O mână caldă străbate prin aripa timpului. Mă ajută
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
oamenii ce ședu prin satile pe moșiile mănăstirii... nu să supun să lucreză zilele... de boierescu, or la ce trebuință ari mănăstiri de clăci să saie fieștecarii cu ce-i va fi putere, or cu caru, cu căruță i cu topor, i cu sapă, i cu coasă...” Se mai plâng călugărițele și împotriva celor care calcă țarinile și fânețele cu vitele sau chiar cosesc iarba „di pe moșie și o aducu în târgu de o vându”. Numai că cei care le
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
rămâi. Am fi recurs la el cu siguranță, a adăugat. Nu știu de ce, dar îl credeam. E spre binele tău, mi-a explicat Billings. Am reușit să-mi țin nervii în frâu imaginându-mi că-i crăpam capul cu un topor. Cel puțin, m-am consolat în timp ce ieșeam din biroul doctorului, cât eram prizonieră acolo, puteam să pun la punct lucrurile cu ceilalți pacienți. Mi-am zbuciumat creierii întrebându-mă ce credeau despre mine în urma dezvăluirilor făcute de Luke și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este! Șoferul se trezește de-a binelea, mâinile tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur și serios, absolut serios! Libertatea i se pare o glumă. O golănie, o șmecherie îndreptată împotriva lui, bietul captiv. D-aia, frivolitatea... într-o dictatură, frivolitatea nu mai e ce-a fost. Devine provocare, regenerare. Și umor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
leneșă a santinelelor mizeriei. Brusc, întunericul scrâșni. Brusc, rafale de lumină. Farurile, scrâșnetul mașinii, tablă roți șuruburi, un autobuz gol, hodorogit, bălăbănindu-se turmentat, smulgând din noapte zidurile, arbori adormiți, streașina ruginită, butoaiele borțoase cu gunoi, ghidonul unei biciclete, un topor rezemat de o mătură, o siluetă. În rama ușii înalte, silueta unui domn elegant. In jetul auriu al farurilor, bărbatul nu clintise. Fruntea mare, chelia metalică, privirea fixă, sticloasă. Un bărbat din alte vremuri, un domn din albumele interbelice, încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
guvernului. Țăranii sunt încurajați să „experimenteze comunismul acolo unde trăiesc” - cantine comune, cu mâncare gratis, încep să se înmulțească precum buruienile după ploaie. În domeniul industriei, Mao promovează „oțelăriile din curtea casei”. Localnicilor li se ordonă să-și doneze tigăile, topoarele și ligheanele. Marele Salt este expresia perfectă a minții și crezurilor lui Mao, a îndrăznelii și romantismului său. El așteaptă nerăbdător rezultatele. La început, viziunea sa e lăudată, însă după doi ani vin raporturi despre izbucniri violente între săraci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
familie, slugi și nevoiași. Auzea tropăiturile și râsetele micuței Gaiané, iubita lui. Mai mult ca sigur șterpelise iar ceva bun de la bucătărie și acum alerga prin odăi, cu doica pe urmele ei. De undeva din curte răzbeau lovituri regulate de topor. Câteva slugi spărgeau de zor lemne pentru toate sobele din casă. Era un sunet obișnuit pe timp de iarnă. Și asta pentru că focul ardea zi și noapte în sobe. Alături, Mariam discuta ceva în cabinetul ei de toaletă cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altfel de război, un război ciudat: om versus mașină. Mișcarea condusă de șomerul Ned Ludd îi făcea pe patroni să tremure de groază. Foștii muncitori, alungați din fabrici, năvăleau noaptea în ateliere și distrugeau toate mașinile. Loveau cu bâtele, cu topoarele, cu ciocanele. Erau înverșunați și pe deplin motivați. Dumnezeu lăsase munca omului și nu mașinilor care, oricum, nu aveau nevoie de hrană și nici neveste sau copii de întreținut. Născocirea acelor mașinării capabile să depășească puterea de muncă a oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Înnădiți. Și totului-tot: stâlpii de susținere, grinzile de Întărire, scara cu rezemătoare - ce să mai spun de „foișor”, așa-i spuneau podiștei - cu balustrada, căpriorii acoperișului, nu găseai o palmă de lemn neînflorit din daltă, din fierăstrău, din sfredel, din topor, din strung. Unele erau gata-Înzorzonate (maică-ta ar zice: gata-stricate), altele În curs de, Însă și cele aparent terminate mai primeau: ba o grinduță, ba un stâlpișor, ba o chinguleană, ba mai știu eu ce alt adaos... Alde Huțanu Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bine de jumătate din bărbații de vârsta lui, din Mana, erau scutiți; pentru invaliditatea aceluiași afurisit deget arătător de la mâna dreaptă: pe timpul acela - sub Ruși - trăia, Într-un sat vecin, un scutitor de meserie: pentru atâtea ruble Îți tăia cu toporul, pe butuc, taman degetul cu care trebuia să tragi În „vragul” Rusului; pentru atâtea ruble Îți tăia mâna din Încheietură - tot dreapta, se-nțelege, ca să nu te ieie la Moscali; Însă pentru ceva mai multe, cu un pistol, Îți Împușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
băutură; nici atât de veseli și de băuți și de gălăgioși Însoțitorii. Iar pe acela Îl băteau - adevărat, numai unii, dar pe tata nimeni nu-l bate. Apoi tata, În carte, nu trântea crucea În mijlocul curții și n-o spărgea cu toporul; n-o stropea cu gaz și nu-i dădea foc. Și nu dansa, gol pân-la brâu, În cizmele lui, rusești, de foaie-de-cort, kaki; și nu se descălța de cizmele de pânză rusească și nu le azvârlea În foc, peste cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și dau cu-adevărat În spinarea prietenului meu - și zic, de-adevărat: - Na!, Na!, Na! Prietenul meu cel bun (și adevărat) plânge. Dar nu fuge. Nici nu-mi arde o palmă ori un pumn adevărat peste bot; nu-mi zmulge toporul, să-mi dea el una, În creștet, cu măcar muchia. Iar eu lovesc și lovesc În spinarea prietenului meu bun și zic ce voi fi auzit primprejur - și aud și acum, când povestesc: - Na!, Na!, Na! Am Încercat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
căcăt? Și-atunci ne luam Înde noi la bătaie: pe Hantut: care-l dovedea pe celălalt, acela Îl bătuse pe Hantut - de s-o chișăt ș’ s-o căcat. Parcă mi-e mai rușine de asta decât de cea cu toporul. Dar cum n-am știut niciodată cum Îl cheamă pe Hantut, cum am un singur fiu... Și Încă - din calidor. Nu numai ne-uitare de fapte rele, dar și aducere aminte de fapte ne-rele; aproape bune - chiar bune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
întrerupt gândurile Patsy. Unele femei au ajuns și mai rău decât tine. Zilele trecute, am citit în ziar că o nevastă cu numărul doi a fost omorâtă de fosta nevastă a tipului. Nevasta cu numărul unu i-a înfipt un topor în inimă celei cu numărul doi. —Mulțumesc foarte mult, a răspuns Alison posomorâtă. Acum mă simt mult mai bine. Dar câteva zile mai târziu, în acea dimineață însorită de sâmbătă, Alison se simțea mult mai optimistă, datorită faptului că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Mai am și alte treburi, mami... Tăcu. După o pauză de zece secunde, parcă se rupse ceva în el și iar începu să strige. M-am săturat de câinele ăsta. Să nu-l mai aud, că-i crăp țeasta cu toporul!... Mă duc și-i dau drumu-n stradă, să se ducă dracului în pizda mă-sii de unde a venit. Mi-a mâncat zilele... — Nu-l mai înjura! Animalu-i animal, când îi e foame, nu te mai înțelegi cu el... N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și mai devaliză o pungă de chipsuri. Nici negri nu sunt admiși, spuse el. Nu-ș’ dacă Îi resping sau dacă, pur și simplu, nu se prezintă nici unul. — Deci, acolo nu găsești decât bărbați albi, din clasa muncitoare și cu un topor bun de ascuțit, recapitulă Tom. — În mare, da. Iar mie nu-mi place așa ceva. Suntem câțiva care Încercăm să facem rost de un spațiu comun, pe New Cross. Pentru toate vârstele, rasele și d-astea. Să muncim la schimb cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
eu. — Balzac, Dante, Joseph Conrad, Dickens, răspunse el prompt. Nu sunt chiar la modă. — De aceea îi și citesc. Dacă am citi doar ce citesc alții, am ajunge să gândim ca toată lumea. Dar așa ceva fac doar țăranii și cei din topor. Celor din lumea bună le-ar fi jenă să procedeze astfel. Știi, Watanabe, că în căminul acesta doar noi doi suntem oameni adevărați? Restul sunt gunoaie. M-a luat prin surprindere. — De unde știi? — Pentru că așa e. Știu. Se vede clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cînd n-au putut trece prin ele, și era foarte cald, și polenul pufulițelor se depunea pe părul fetei și o făcea să strănute. — Al dracu’ drum, spuse ea. Se odihneau pe un buștean inelat, acolo unde fusese tăiat. Urma toporului era cenușie În trunchiul gri și putrezit, și peste tot erau trunchiuri gri și crengi gri din care creșteau minunații muguri care nu mai foloseau la nimic. — Îi urăsc, spuse soră-sa. Și buruienile astea, parcă-s niște flori Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
caz, așa doarme, ca un animal sălbatic. Oare cum i-ai putea descrie tunsoarea? Cred că ai fi cel mai aproape dacă ai spune că cineva i-a pus capul pe butuc și pe urmă a tuns-o cu un topor. Cumva, arată de parcă ar fi cioplit.“ Își iubea enorm sora și ea Îl iubea puțin prea mult. „Dar cred că lucrurile astea se reglează de la sine, Într-un fel sau altul“, se gîndi. „Sau măcar sper că-i așa. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]