1,162 matches
-
facă decât reluând ceea ce e cu neputință de repetat. De aici și caracterul de multe ori ambiguu și „încâl¬cit” al autorilor de filosofie bizantină. Atunci când se face în acest spațiu cultural filosofie, rosturile acestui demers se găsesc în tatonarea „topos-ului” interior, a „locului” în care se poate iniția starea lui „și acum”. Este, în fundalul acestei tendințe spirituale, un ideal ce străbate cultura Bizanțului: cel al simplității minții. Starea pe care Adam a avut-o în Paradis și a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
punctul de vedere al antropologiei religiei. De fapt, am ales să reunesc două categorii metatextuale. Prima dintre ele este tocmai înregistrarea a ceea ce am văzut și simțit pe teren, prin priză directă, dar amestecată cu o dorință sinceră de detașare. Topos-ul ezi tării se vede, se simte în text, favorizat de structura pelerinajelor, ea însăși una foarte repetitivă, mecanică pe alocuri. Cea de a doua este una interpretativă, care a permis o mai bună detașare și distanță critică față de obiectul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mă leapădă; cuptorul e rece, cușca e goală, în casa din pădure, vrăjitoarea și copilul ei dorm1275. Și Harap Alb trece codrii cu o călăuză spirituală ce îi coordonează probele ce înseamnă trepte spre lumină. Pentru început este parte din topos-ul clasic al călătoriei prin infern, urmată de cea prin purgatoriu pentru a putea accede în rai. Raționamentul fiecărei etape de gândire are puterea morală de a păstra atenția concentrată atât pe un personaj, om sau zeu, cât și pe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de trecerea timpului, ambarcațiuni săltînd vesel în apa mării, hanuri vechi și celebre. Un punct de atracție tratat artistic cu o atenție specială este Platul Reginei, amestec insolit de arhitectură orientală și confort european. Acuarelista glosează pe tema acestui veritabil topos și-l privește cu ochii unui romantic exilat în rigorile secolului XX. Viorica Toporaș, prin trăire și temperament, pare consaguină cu ilustra locatară de la Balcic, și-i dedică întreaga devoțiune. Pictînd în acuarelă locuri îndrăgite altădată de regina Maria ea
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Lumina Mediteranei (1990) și Casa mea (2001) anticipau o mitologie personală sacralizând acvaticul și solarul; în fapt, Casa invocată atunci se confunda cu Țara în întregul ei, spațiu peisagistic relevant - cu însemne din Transilvania din Banat ori din Muscelul valah. Topos învederând că Istoria e, concomitent și geografie! Arhitecturi existente în juru-i se îmbină cu altele, inventate, altfel spus cu viziunile interioare ale pictoriței. Tablourile astfel rotunjite emană o anumită caldură; un figurativ senin, tonifiant respiră sistematic prospețime și optimism. S-
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
ori, această științifică și amplă monografie conferă autorilor ei și o altă cale de valorizare a vieții profesionale și a vieții proprii, ceea ce și eu, subsemnatul, le doresc din plin. DATE ISTORICE 1. SCURT PERIPLU ÎN MEMORIA VASLUIULUI Orașul Vaslui, topos de legendă și istorie, se înscrie în triunghiul de cultură și civilizație (Vaslui, Huși, Bârlad), cu un rol deosebit în istoria zbuciumată a Moldovei. Mai vechi decât descălecatul lui Bogdan Vodă, timp de doi ani capitală a Moldovei, este interesant
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spa‑ țiul ideilor (sensurilor). Contemplația presupune o lume obiectivă a sensurilor neconstruite (o lume a ideilor, un topos noeton) și un subiect pur eliberat de privirea interesată și empirică atașată lumii lucrurilor vizibile și disponibile. Astfel, ea nu inven‑ tează sensuri, forme și idei, ci le descoperă printr‑o visio supra‑retinală pro‑ prie ochiului lăuntric. 5.3
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spa‑ țiul ideilor (sensurilor). Contemplația presupune o lume obiectivă a sensurilor neconstruite (o lume a ideilor, un topos noeton) și un subiect pur eliberat de privirea interesată și empirică atașată lumii lucrurilor vizibile și disponibile. Astfel, ea nu inven‑ tează sensuri, forme și idei, ci le descoperă printr‑o visio supra‑retinală pro‑ prie ochiului lăuntric. 5.3
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
literară cu o geneză specială, o oglindire în orice caz a vieții în moduri fabuloase”, se poate observa modul în care Creangă ridică la grad de „fabulos” lumea reală, trecută prin „oglindirea” spiritului său creator. Basmele lui împrumută contururi ale toposului social-țărănesc, etnic și humuleștean, transformat într-un domeniu vital al existenței fictive, transparând preocuparea pentru reconstituirea faptului trăit aievea. Exponent al poporului său, Creangă înțelege : .( G. Munteanu, Istoria literaturii române). Ceea ce este uimitor la modul de creare a basmului lui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de boi dalbi (...) buni de ieșit cu dânșii în lume și de făcut treabă”, pornește la târg, după îndemnul fratelui său mai mare pentru a-i vinde ca să-și cumpere alții mai mici și un car. Drumul cunoașterii, constituit ca topos al devenirii spirituale, parcurs de Dănilă, are trei etape: etapa cunoașterii senzoriale sau empirice, redată prin motivul trocurilor dezavantajoase, etapa cunoașterii intuitive, soldată cu deschiderea ochiului intuiției, și etapa cunoașterii gnoseologice, asociată cu motivul probelor inițiatice. în prima etapă a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
limbajului, se inovează astfel stilistic forțând limbajul să exprime starea de dezgust universal care pare a caracteriza integral primele cicluri de poeme. Comparațiile, metaforele utilizate par desprinse din literatura avangardei, având aceeași putere de a șoca, iar uneori frizând absurdul. Topos central al poeziei lui Caraion, târgul decăzut este înfățișat cu negustori obosiți, cu pensionari maniaci, cu șomeri, cu hamali și prostituate, un astfel de cadru nu poate să inspire decât angoasă și aceasta se materializează, ca de atâtea ori, în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trebuie să se Înțeleagă că poezia aceasta nu se adresează contemporanilor poetului. Încă din titlu se conturează o relație Între loc („aci") și timp („pe vremuri"), cronotopul. Spațiul este elementul stabil, sustras devenirii, din această relatie. Adverbul „aci" desemneaza un topos ce Își subordonează dimensiunea temporală unui prezent etern și, explicit, o altă perspectivă, cea a identificării fizice si sufletești a ființei, cu spațiul resimțit, integrat În propria făptură, fiind și el una din componentele acestuia. Spațiul nici nu există dincolo de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
anumit fel, introducerea unor restricții care contribuie, pe alocuri, la slăbirea coerenței cărții și la transformarea discursului istoriografic într-un "puzzle" multicolor. O adevărată pată de culoare introdusă de autor în acest capitol este informația cu privire la festivalul scriitorilor de la Lahti, topos poetic cunoscut în întreaga Europă, la fel cu faima dobândit-o la un moment dat festivalul de poezie de la Struga. Sugestivelor evocări vehiculate aici de autor ar fi trebuit să li se adauge și cele două mărturii lăsate de Adrian
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
28, poetul Franzén e animat de sentimente profunde de afecțiune pentru Gaia, mama Pământ, dar și pentru Finlanda. Una din temele predilecte este și cea a fermierului confruntat cu natura vitregă care atentează la însăși mijloacele primare de supraviețuire. Laponia, topos al naturii învrăjbite dar și regat al păcii, al aurorei boreale și al spiritului de dreptate și egalitate între oameni, are un loc bine definit în poezia lui Franzén29, întruchipând un spațiu al libertății depline. În Emili eller en afton
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
cu aventurile sale, descoperim căldura sufletească a ființelor zăpezilor nordului, lumea spiridușilor hălăduind printre ghețurile scandinave. De altfel, este șocantă încă de la început multitudinea termenilor care desemnează simboluri ale iernii. Chiar prima pagină are rolul de a ne introduce în toposul specific hibernal. Povestea, sau cel puțin cadrul ei, prezintă strânsa legătură cu spațiul înghețat. Legat de aceasta, trebuie să menționăm că finlandezii trăiesc într-o acută dependență de iarnă, anotimp care nu poate fi conceput în absența zăpezii. Nordul țării
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și iubesc) se tânguia poetul latin Catullus, iar Baudelaire pare să-l urmeze: „Je te hais que je t'aime” (te urăsc pe cât te iubesc). Cineva ar putea spune că asocierea paradoxală ură-iubire n-ar fi decît reluare a unui topos literar. Numai că omul Eminescu trăiește acest paradox și în intimitate, așa cum o dovedește, spre exemplu, scrisoarea din iunie 27 1882 către „îngerul meu blond”: „...Tu trebuie să știi, Veronică, că pe cît te iubesc, tot așa, uneori te urăsc
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și iubesc) se tânguia poetul latin Catullus, iar Baudelaire pare să-l urmeze: „Je te hais que je t'aime” (te urăsc pe cât te iubesc). Cineva ar putea spune că asocierea paradoxală ură-iubire n-ar fi decît reluare a unui topos literar. Numai că omul Eminescu trăiește acest paradox și în intimitate, așa cum o dovedește, spre exemplu, scrisoarea din iunie 27 1882 către „îngerul meu blond”: „...Tu trebuie să știi, Veronică, că pe cît te iubesc, tot așa, uneori te urăsc
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mă enervează („Iritatio facit versus“, nu?Ă faptul că din cauza pârdalnicului nostru idiom, nu poate fi tradus așa cum ar merita, decât cu mari pierderi. În O sută de ani... am preluat - evident, cu o tentă omagial-parodică la adresa lui - o serie de topos-uri, de „construcții“ sadoveniene, inclusiv la nivelul stilisticii și personajelor specifice autorului Hanului Ancuței, pe care le-am grefat, aluziv, pe o serie de realități din vremea dictaturii, așa cum, de altfel, ați remarcat și dvs. Căci ce-a fost, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
poeticii apei. în Daria există o bogată reprezentare psihanalitică, însă o imagine atrage mai cu seamă atenția, prin dubla ei semnificație: imaginea peștelui, a „pescuțului de argint” din nările înecatului, simbol al încastrării, (Durand), al Vieții și al Morții, totodată. Toposul vârtejului, al apelor tulburi, întregește semantismul acvatic nefast, însă îi accentuează componenta heraclitiană. Dinamica spiralată antrenează în sensurile ei toate elementele: focul, aerul (vântul), apa, pământul, mișcărilor stihiilor corespunzând cele interioare, ale personajelor, mai cu seamă ale personajului-emblemă (Teodul, Nona
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
pe care Providența o dăruiește celui încercat de nenorocire. Dar în desfășurarea unei nedreptăți pînă la capătul posibilităților ei peste care se boltește rectificarea divină el citește mai cu seamă proiecția antitetică a misterului : ai văzut lucrurile Lui paradoxale? 4 Toposul platonician și iudeo-creștin al dreptului batjocorit stă, de asemenea, în centrul filozofiei religioase a Simonei Weil. Ca mecanism al forței și al necesității care îl strivește pe cel drept, lumea oglindește indiferența/imparțialitatea divină. Ca mecanism al forței și al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
schimb, este vorba de un cotidian regional destinat unui public nediferențiat (vezi cap. 3). "Marfa" este pus între ghilimele pentru că este universal acceptat faptul că un om nu trebuie redus la o marfă. Avem de-a face cu ceea ce numim topos sau loc comun. Utilizînd cuvîntul respectiv, ziaristul arată că proxenetul este un om odios; dar, punîndu-l între ghilimele, arată că acest cuvînt aparține unui univers de valori diferit de cel al redacției Courrier picard și al cititorilor săi. Pentru ca ghilimelele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
referențiale, pot contribui la construcția sensului "poetic" al unui text și la creația de lumi posibile. Din aceste motive, considerăm că simbolul aferent textemului (care, de altfel, dă titlul întregului roman) necesită o examinare mai amănunțită. 3.4.1. Ca topos cultural, creanga de aur își are originea în cartea a VI-a din Aeneida lui Vergilius, unde apare, sub forma vâscului, cu rolul de obiect psihopomp, care îi asigură protagonistului accesul în "lumea de dincolo"426. Cu toate acestea, textemul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
au încercat să prezinte locuri ideale. Ce înseamnă "utopie"? Cuvântul, care aparent respectă forma limbii grecești, a fost inventat de Morus. În mod normal utopos nu există, dar cea mai apropiată formă ce ar putea avea o semnificație este a-topos, "fără loc". În secolul al XVI-lea erau la modă jocurile de cuvinte. În corespondența dintre Morus și Erasmus apare cuvântul Nusquama nostra de la adverbul latin "nicăieri", iar în corespondența cu Guillaume Budé apare termenul Udepotia, de la adverbul grecesc "niciodată
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a ales cuvântul outopia. Chiar dacă poate fi acuzat de o degenerare a limbii grecești, acest cuvânt are și alte conotații. Pronunțat latinește cuvântul outopos părea un fel de avatar al sintagmei eleate topos- atopos, fiind format dintr-un derivat de la topos "loc", prin adăugirea prefixului ou-, o particulă cu sens general negativ. Outopia înseamnă prin urmare "locul" care nu există. (...) Morus implica un alt cuvânt grecesc eu- care conota atribute pozitive, de la "bun" până la "ideal", "prosper", "perfect""112. Asemănarea dintre outopia
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
angajarea asumată a intelectualului în viața cetății. O elită intelectuală este, în același timp, și expresia unei generații care se plasează în timpul scurt al ritmului istoric și sub semnul unui eveniment fondator. De fapt, o generație nu constituie un simplu topos al unei monoculturi: în interiorul ei coexistă temperamente și sensibilități diferite. Abordarea generaționistă rămâne fecundă din perspectiva cercetării și analizei planurilor de clivaje care se produc în cadrul diverselor sale structuri 6. Astfel, studiul asupra istoriei intelectuale interbelice românești poate fi privit
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]