2,164 matches
-
se simțise luat peste picior, ignorat în rolul său ierarhic. Fapt e că, pentru a descoperi unde se ascunsese acel răsculat, înștiințase în scris Inchiziția și pe spanioli. În primele zile de temniță, Tommaso își amintea mereu de acele femei torturate de tarantule. Simțea el însuși mușcăturile acelor animăluțe. Când i se îngăduia, citea cartea lui Iov și rătăcea cu mintea când prin satul lui, Stilo, când asupra unor detalii ce i se întipăriseră de-a lungul fugii de la Altomonte și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ale unor delicte neexistente. Spinelli este de aceeași teapă cu Xaravas. O căzătură excomunicată de Biserică, iar voi asculați ce vă zice ca de cuvintele Evangheliei. El, la Squillace, m-a amenințat și m-a lovit cu cravașa, m-a torturat și umilit. Și mai păcătos s-a purtat cu mine în temnița de la Gerace pentru a-mi smulge denunțuri pe care ar fi trebuit să le născocesc, așa cum au făcut-o atâția. Adevărul e cu totul altul. Și care e
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sau murise; asculta șoapte și își dădea seama că ceva parcă se petrecuse în sufletul acelor jivine ce-i analizau sănătatea minții. Drept care Tommaso sporea doza de simulare spre a-i dezorienta. Nu sunt nebun, e nebun cel ce mă torturează și mă silește să-l trădez pe Dumnezeu. Dar minuni o să se-ntâmple, se va vedea curgând sângele ca un fluviu ieșit din matcă care nu-i va cruța pe nelegiuiți. Anateme, profeții, strigăte, rugăciuni, versuri din poeți antici recitate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la izolare pentru a se feri de capcane și felurite mașinațiuni. Se hotărî să răspundă calm, asta și pentru a câștiga timp și a-și da seama de ceea ce se urzea: Agonia te învață multe: zilele în care am fost torturat m-au făcut să-l văd pe Dumnezeu de aproape, m-au făcut să-i simt răsuflarea. Eram gata să-l întreb direct ce anume mi se pune în cîrcă, cu ce am greșit în fața justiției oamenilor sau în a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
opună acelor dureri? Nu fusese scutit de nimic, neomenia unor comportamente îl făcuseră în cele din urmă să cedeze; se exagerase în privința privațiunilor și torturilor cu o înverșunare datorată poate caracterului său. De fapt, el zvârlea în fața celui ce-l tortura adevărul a ceea ce gândea. Dar trebuia să existe o limită totuși, altfel ar fi fost mai bine să-l omoare în piața publică, spre a servi drept pildă și avertisment pentru cei ce încalcă principiile Bisericii. Un om condamnat, în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
decât "obscene halucinații". De delirat delirează, dar cum poți să te convingi că nu se preface? Exact, niciun tip de tortură n-a dat rezultate probatorii. Doar cel ce are creierul stricat nu reacționează la durere. Dacă ar fi fost torturat în continuare, și-ar fi dat duhul și atunci povara răspunderii în fața lui Dumnezeu ar fi căzut pe noi. Dacă Dumnezeu dă viață unor nebuni, o face pentru a ne pune în fața propriei noastre conștiințe de judecători și a ne
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Călugărului îi îngheță sângele în vine. Nu cumva voiau să-l transfere din nou, să-l înlăture dintr-un loc unde se-mprietenise cu atâta lume și unde era respectat și iubit, sau voiau să-l ancheteze și să-l tortureze? Stinse pe loc candela, se aruncă pe saltea și se prefăcu că sforăie. Glasul gardianului răsuna prietenos, ca de obicei, și cei doi ce-l însoțeau aveau un fel de a vorbi ce nu aducea cu cel al anchetatorilor. Sunt
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au mai revenit niciodată. Auzul era un simț care nu ne mai apăra în vreun fel, parcă nici nu ne mai aparținea, devenise, mai degrabă, un instrument de tortură în mâinile lor. Nu era de ajuns că ne terorizau, ne torturau cu ajutorul unora dintr-ai noștri. Ne torturau chiar cu părți ale trupului nostru care chinuiau alte părți ale aceluiași trup.“ — Ceva nu e în regulă cu mine... cugetă Filip, rotind paharul în mână și privind prin el la tavanul luminat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simț care nu ne mai apăra în vreun fel, parcă nici nu ne mai aparținea, devenise, mai degrabă, un instrument de tortură în mâinile lor. Nu era de ajuns că ne terorizau, ne torturau cu ajutorul unora dintr-ai noștri. Ne torturau chiar cu părți ale trupului nostru care chinuiau alte părți ale aceluiași trup.“ — Ceva nu e în regulă cu mine... cugetă Filip, rotind paharul în mână și privind prin el la tavanul luminat. Am devenit ordonat. Îmi găsesc cu ușurință
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
suferea împreună cu noi. Dar noi nu mai priveam cu durere către suferințele celuilalt, ci numai cu teama că ne va veni și nouă rândul. Tortura nu era niciodată pe degeaba și randamentul ei era maxim. E pierdere de vreme să torturezi doar pe câte unul, numai el singur se va chinui, atunci când nu va izbuti, până la urmă, să-și dea duhul. Tortura trebuia să fie un spectacol colectiv. Noi, ceilalți, eram obligați să privim. Și apoi să ascultăm spovedania celui care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să spun. - Îmi vine greu, continuă Ioanide tot așa de filozofic, săte cenzurez. Ești majoră, instruită, fata unui om cu concepții înaintate. Am o mare vină că v-am părăsit, dar în fine, asta nu mă autorizează acum să vă torturez. Totuși, dă-mi voie să-ți pun o întrebare: ești tu convinsă că prietenia ta cu acest domn va contribui la fericirea ta? - Asta nu pot să știu, șopti Pica, însă îl admir, îl... - Îl iubești. Pica lăsă capul cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bizar, cu icoană și cruce, cu stâlpi de piatră, un fel de pagodă. A făcut-o ostentativ, ca să stârnească vâlvă și să-ți dea a înțelege că nu se turbură de părerea ta. Pomponescu, din ce în ce mai iritabil la numele Ioanide, își tortură mustața și nu dădu nici un răspuns. Dar a doua zi, simulând plimbarea la șosea, se abătu ca din întîmplare pe strada lui Ioanide. Smărăndache, cu care era în mașină, zise, nu fără o săgeată în direcția ministrului: . - Asta e pagoda
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Intru în pușcărie. . - Iti, căuta Aurora să-l calmeze, fii rezonabil, ia dindoctoria asta. Ce vină avem noi că s-a trimis un individ la internat? . - Așa ar fi logic, dar te pui cu justiția militară? Are să măcheme, să mă tortureze cu întrebările. . - Am să mă duc eu în locul tău, de vreme ce tu eștibolnav. Nimeni nu chemă însă pe Suflețel și la proces nu se aduse niciodată vorba de trecerea lui Gavrilcea pe la așezământul Hangerliu. Probabil nici nu se știa și, de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dovedit a fi o resursă pe care guvernul saudit să o poată controla sau pe care să o poată folosi pentru obținerea unor rezultate favorabile. Ea s-a dovedit, însă, ucenicul infidel al vrăjitorului, care s-a întors să-și tortureze creatorul. Radicalii consideră familia regală ca fiind coruptă și aliată cu necredincioșii vestici. Scopul lor este să răstoarne sau să perturbe guvernul, motiv pentru care au și lansat atacuri teroriste în 2003 asupra Riyadhului. Un acord între familia regală și
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
cei care judecau. De aceea creștinii ieșeau triumfători din sala de judecată, bucurându-se că au putut mărturisi pe Hristos, «făcându-i biruitori în Hristos» (II Cor. 2, 14)”<footnote Ibidem, cartea a X-a, capitolul XXXI, p. 418. footnote>. Torturați pe nedrept și fără de milă, mucenicii iertau și cereau îndurare pentru cei vinovați de supliciile la care erau supuși. Chinuiți fiind, pentru ei mai dureroasă era osânda ce-i aștepta pe călăi, decât pieirea trupului lor; astfel, dați morții, ei
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
fără judecată, cu atât mai mult Dumnezeu înmulțește numărul lor”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfântului și Prea Lăudatului Apostol Apollonius cel numit și Sakkeas, 24, p. 99. footnote>, adică numărul creștinilor. Într-adevăr, cu cât erau mai persecutați și mai torturați creștinii, cu atât mai mult creștea și numărul lor și „sângele martirilor hrănea din belșug pe atleții tot mai numeroși ai dreptei credințe, pentru că cei care urmau pilda înaintașilor intrau în luptă întăriți de pilda celor dintâi”<footnote Sf. Vasile
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
în negativitatea sa și, o dată cu el, în chip proiectiv, regretul. Obsesia regretului îl închide pe nehotărât în sine; până și remușcarea, care deschide către alții, este trăită de el în manieră reflexivă; regretul a devenit o remușcare egoistă: el își torturează conștiința din complezență față de sine: cum să poată face gestul care l-ar putea livra unui eșec! Pe de altă parte, cel nehotărât cunoaște regretul ca regret actual al neacționării. De vreme ce el știe că nu-și poate dobândi cu adevărat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
omenirea toată nu este banala prostie pe care o poți întîlni la colț de stradă, ci prostia ca încremenire în proiect. Prostia aceasta se poate lua, se poate transmite, ea poate fanatiza oameni, îi poate vrăji, în numele ei se poate tortura și ucide, din cauza ei se pot declanșa războaie. Prostia ca încremenire în proiect este prostia care face istorie și care explică bună parte din istoria noastră. Prostia ca încremenire în proiect se naște deci în spațiul libertății; ea nu este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ani până să o scriu. Am fost puternic zguduit când, copil încă, am citit pentru prima dată Cartea lui Iov. Am descoperit că Iahve este nedrept, că el este chiar răufăcător. El se lasă convins de diavol: acceptă să-l tortureze pe Iov, la sugestia lui Satan. În atotputernicia sa, Iahve nu ia în seamă suferința umană. De altfel, urme ale injustiției lui Iahve persistă și în alte scrieri ebraice..." Și acum vine răspunsul, cu totul extraordinar, al lui Eliade, unul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acest discurs nu are decât un singur punct de pornire: nevoia chinuitoare, căci de fapt nerealizabilă până la capăt, de a mă exprima. 2 iunie Omenirea mă înfricoșează. Faptul că un om îl poate omorî pe altul sau că îl poate tortura rămâne pentru mine cutremurător și de neînțeles. Faptul că un om îl poate lovi pe altul, fizic, că îi poate izbi obrazul cu palma, este în sine un scandal. Cele trei palme pe care le-am dat în viața mea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
doi oameni care se conduc după un cod "umanist" este de neconceput devine dintr-o dată posibil. De aici senzația de fabulos, de neverosimil pe care o avem când ne confruntăm cu istoria relatată. Tot cortegiul acela de învingători care își torturează semenii și îi ucid fără să cadă o clipă pe gânduri, ce are el comun cu noi, cu cititorii halucinați ai faptelor lor? Oricât de mult ne-am imagina că lucrurile acestea s-au întîmplat, ceva ne împiedică mereu să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de a percepe identitatea umană în spatele diferenței de primă instanță. Pentru noi năzbâtiile unui escroc din Parlament sânt mai importante decât războiul din Cecenia ― unde este repusă în joc condiția umană ―, pentru că escrocul este "al nostru", în timp ce cecenii pot fi torturați în voie pentru că sânt "departe" și, în plus, nu sânt nici creștini. Acest mod de a gândi este falimentar și, în final, el face din fiecare român o victimă potențială aflată la discreția primului acces de autoritarism al puterii. Indiferența
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
chinuit, ca în Colonia penitenciară a lui Kafka! ― Cum să vă chinuie, Monica? Un scaner e un scaner, nu vă atinge, nu vă face nimic, nu simțiți nimic, nu vă doare nimic. ― Gabriel, ai auzit de Colonia penitenciară? M-au torturat! M-au pus în fața unui aparat cu un aer inocent, care pe urmă îmi venea deasupra capului și făcea "hîîr! hîîr! hîîr!" ― Ei și? Ce dacă făcea "hîîr"? ― Mă stresa, Gabriel! Mă stresa! ― Monica, îmi pare rău că trebuie să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Gabriel! Mă stresa! ― Monica, îmi pare rău că trebuie să vă spun, dar suferințele dumneavoastră kafkiene nu mă impresionează deloc. Deloc! Poate pe Virgil să reușiți să-l impresionați, acasă. Important e rezultatul. ― Je m'enfiche de rezultat! Am fost torturată! Și nimeni nu-mi plânge de milă. ― Nu vă plâng, Monica, nu vă plâng. Nu sînteți convingătoare. Chestia cu Kafka nu mă convinge. ― Gabriel, ești un monstru insensibil." În așteptarea prelucrării rezultatelor analizei, mergem spre café-ul unde cu trei ore
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care ți-o lasă interviul este că Friedgard îi fixase lui Cioran "cotă de aforisme" și că, dincolo de ipostaza culturală (autorul sapiențial), a fost incapabilă să vadă în Cioran bietul om din carne și sânge electrocutat de dorință. L-a torturat prostește în numele "exigenței". Această viziune simplificatoare, potrivit căreia omul dispare în spatele funcției creatoare, mai ales când e vorba de "filozofi", cunoaște o largă răspândire. În imaginarul popular, filozoful trebuie să fie un personaj nebulos, distrat și sfrijit, eliberat de verigile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]