34,684 matches
-
a condițiilor precare de sănătate, și-ar fi pierdut speranța în Dumnezeu și în oameni, unul care ar fi "renunțat". Hildesheimer totuși a neglijat faptul că Mozart a lucrat neobosit până în ultimul moment al vieții. De asemenea, a omis în totalitate ultima și cea mai semnificativă simfonie pe care ne-a lăsat-o, Jupiter într-un strălucitor Do major, precum și finalizarea altor mari compoziții din anul morții sale: dansurile, Flautul fermecat cu exultanța sa, opera pentru încoronarea lui Leopold, La clemenza
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
individ, pentru propriile sale acțiuni, dar și pentru instituțiile și structurile umane. Acestea din urmă trebuie să fie în serviciul oamenilor, trebuie să promoveze persoana, umanizarea societății, nu trebuie să le cauzeze prejudicii, dar să acționeze pentru binele său în totalitate. Exigența fundamentală a umanității vine precizată în antica regulă de aur care este principiul reciprocității. O cunosc bine încă de când eram copil sub forma "nu face altora ceea ce vrei ca alții să nu îți facă ție", însă doar în contextul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din Tübingen. Lecția mea inaugurală despre teologia conciliului, ce ar fi trebuit să înceapă în octombrie 1962, am extins-o și transformat-o într-o carte (Structurile Bisericii). Aceasta se deosebea fundamental de dogmatica tradițională catolică deoarece se baza în totalitate pe Biblie și trata istoria Bisericilor, conciliilor și chiar a papilor menținând mereu perspectiva istorică. Din cauza manuscrisului, în acea zi, la München, avusesem o discuție foarte aprinsă despre definiția primatului și infailibilității în cadrul Conciliului Vatican I (1870) cu dogmaticul catolic
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acest lucru, pentru mine personal nu s-a schimbat nimic până azi. Sau poate viața ar trebui să aibă un sens fără muncă? Nefăcând nimic? Doar timp liber și plăceri? Să ne bucurăm de ea și atât? Sau renunțând în totalitate să ne angajăm în muncă, resemnându-ne, devenind fataliști sau chiar abandonând totul și alegând refuzul total? Deci sensul vieții poate fi găsim în muncă? Sunt considerat un muncitor neobosit. De fapt, aparțin celor norocoși care pot afirma că munca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Pentru un asemenea constructivist eu, ca și om, mă limitez să aplic realității și existenței mele o construcție conceptuală sau lingvistică. Și eu, ca și constructiviștii, apreciez libertatea, forța creativă, autonomia. Dar găsesc problematic faptul că individul sau societatea în totalitatea sa trebuie să apară ca niște creatori ai sistemelor de sens sau chiar al sensului prin antonomasie, fără a presupune nici un fel de sens intrinsec al realității. Găsesc problematic că trebuie să-mi creez propriile valori, fie ele și de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de multe fenomene specific umane precum arta, muzica, humor-ul, râsul și cu atât mai mult durerea, dragostea, credința și speranța care nu se pot înțelege deplin în diversele lor dimensiuni doar în mod critico- rațional, dar sunt intuibile în totalitatea lor. Chiar și noile cercetări asupra creierului, cu tomografii computerizate extraordinare, sunt în măsură să explice funcționarea neuronilor, dar nu să descopere conținutul gândurilor și emoțiilor noastre. Încă de când eram un tânăr profesor găseam fascinantă împărtășirea de idei și opinii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acestui capitol. Astfel, în ciuda tuturor incertitudinilor vieții, mi-au fost dăruite certitudinea și conștiința radicală. Așadar ar trebui să fie clar că încrederea de fond și încrederea în Dumnezeu evidențiază o structură asemănătoare. Nu privesc doar rațiunea, ci omul în totalitatea sa; privesc corpul și spiritul, rațiunea și instinctul. Încrederea în Dumnezeu transcende rațiunea fără a fi irațională. Poate fi justificată rațional împotriva criticii raționale: nu cu probe imperative, dar cu motive convingătoare. Pentru această încredere Biblia folosește cuvântul credință: "Credința
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
evident totuși că și în creștinism sunt mistici autentici. Eu îl admiram pe călugărul benedictin Beda Griffiths, pe care l-am vizitat cu ocazia unei conferințe în Sat-chit-ănanda di Shantivanam, aproape de Tiruchirapalli în India meridională. Trăia ca un creștin în totalitate integrat în cultura indiană și critica sistemul roman centralizat. Aveam un mare respect pentru iezuitul H.M. Enomiya-Lassalle, care trăia în Japonia și știa să unească precum nimeni altul meditația zen japoneză cu spiritualitatea creștină. Era prezent la inaugurarea Conciliului Vatican
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
iar dacă este bine celebrată și persoanele reunite în comunitate participă activ și nu recită mecanic texte și rugăciuni de precept, cu condiția ca, indiferent de formele prealese cele noi și cele tradiționale în spate să se afle omul în totalitatea lui. Eu m-am abținut mereu de la o formă sau un cadru de bază fixe, îndeosebi pentru celebrarea euharistiei. Totuși spațiul, timpul, ceremonia, veșmintele și gesturile, cântecele și formulele recitate nu sunt deloc constante intangibile și imutabile, ci variabile ale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Însă în fața economisirii forțate din sistemul de sănătate nu se supun voluntar nici industria farmaceutică, nici doctorii și farmaciștii, și nici spitalele sau politicienii. Lucrul cel mai important rămâne faptul că o persoana bolnavă, sau în faza terminală rămâne în totalitate o ființă umană. Există și persoane în măsură să trăiască împăcate cu boala lor. Alte greutăți, ca de exemplu o vină gravă, ispășită sau nu, pot fi mult mai greu de dus decât boala însăși. Unul din versetele mele preferate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
membru loial Bisericii mele. Cred în Dumnezeu și în Cristos, nu cred totuși în Biserică. Îi refuz orice încercare de a se situa pe același plan cu Dumnezeu, orice triumfalism arogant și confesionalism egoist; rămân deschis comunității credinței creștine în totalitatea sa și tuturor Bisericilor. Viziunea mea personală s-a lărgit în mod constant în decursul anilor: de la unitatea Bisericii a trecut la pacea între religii și, în fine, la o autentică comunitate a națiunilor. Dar o persoană cu opt decenii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu o sinteză a concluziilor rezultate din fiecare demers de cercetare. În această secțiune se regăsesc idei privind implicațiile practice ale cercetării, precum și multe recomandări importante pentru politicile sociale de protecție a copiilor, dar și sugestii pentru cercetările următoare. În totalitatea ei, dar și prin fiecare capitol în parte lucrarea aduce noutăți în abordarea științifică a complexității adopției. Apreciem în primul rând valoarea științifică a cercetării, care a aplicat o mare varietate de metode științifice într-un domeniu virgin la noi
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
sursă și fundament ale oricărui fel de cunoștință. În general: indiferent dacă este vorba de intuirea sensibilă a lumii sensibile sau de intuirea intelectuală a adevărurilor raționale. Dacă lumea sensibilă nu există poate cu-adevărat (nefiind decât un vis), dacă totalitatea adevărurilor raționale este falsă (cel Viclean înșelându-mă atunci când îmi închipui că doi plus trei fac cinci sau că "pentru ca să cuget, trebuie negreșit să exist"), este numai pentru că viziunea, orice viziune imaginabilă, este înșelătoare, atât cea mai clară, cât și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a vieții, punctul terminus al creșterii, nu este un eveniment incomprehensibil și funest care vine să lovească din exterior o cultură aflată la apogeul înfloririi sale. Felul în care ea contaminează succesiv fiecare domeniu al activității sociale, dispariția progresivă, în totalitatea sa organică, a unei "lumi" umane, a dimensiunilor sale estetică, etică și religioasă, poate fi și ea înțeleasă pornind de la un proces care afectează esența ființei înțelese ca fiind principiul din care decurge orice cultură, precum și modalitățile sale concrete de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a ne dedica mai bine studiului unui cutare altul. În calitate de substrat al său, sensibilitatea este Întregul experienței și astfel Întregul lumii, prin faptul că aceasta se înfățișează în mod necesar ca un Întreg. A crede că există un soi de totalitate obiectivă, că lumea este tocmai aceasta un sac imens care conține totul, în care ființele și lucrurile își găsesc locul unele alături de altele, pietrele, pământul, cerul, curentul electric, oamenii este o mare iluzie. Nu există o lume posibilă ca lume
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
deoarece suportul lor material se deteriorează odată cu trecerea timpului, atunci când nu este vorba de consecințele unei catastrofe naturale sau de pagubele produse de om: incendii, cutremure, războaie, degradări voluntare etc. Orice operă estetică, trebuie să reamintim, se înfățișează ca o totalitate și nu este inteligibilă decât ca atare. Într-un tablou, fiecare culoare nu își capătă valoarea decât în funcție de toate celelalte, indiferent dacă acestea îi sunt alăturate sau înnoadă cu ea, într-un punct mai îndepărtat sau opus al pânzei, o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în care s-a transformat pânza sub efectul trăsăturilor de pensulă sau al cuțitului artistului, însă nu este posibilă decât pornind de la acestea. De vreme ce fiecare element plastic al compoziției este figurat pornind de la un element material, el presupune existența acestuia. Totalității plastice a compoziției, care este opera însăși, îi corespunde în mod necesar o unitate organică a substratului, similitudinii particulare care se stabilește de fiecare dată între o anumită parte a pânzei și echivalentul său estetic îi corespunde similitudinea globală a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
seama puterii acestei mișcări. Iată de ce instrumentul este detașat de natură pentru a fi încredințat inițiativei Corpului și pus la dispoziția sa. Totuși, o astfel de "detașare" nu este decât aparentă, nefăcând decât să sublinieze o trăsătură proprie naturii în totalitatea sa. Aceasta este prin esență la dispoziția unui Corp originar, mai precis corelatul fluctuant al unei mișcări sau limita sa fixă în așa fel încât această "fixitate" se determină numai într-o atare mișcare și prin ea. Nu există Pământ
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dimensiuni ontologice noi, realitatea economică, care nu aparține în mod primordial nici naturii corporale, nici Corpului însuși. Pe de altă parte, de cum devine cea a banilor și nu mai este cea a valorilor de uz, această producere se modifică în totalitate: nemaifiind suscitată, definită și limitată de potențialitățile subiectivității, de "necesitățile" sale, ea nu-și mai găsește scopurile în acestea, ceea ce echivalează cu a spune că ea nu mai este în ea însăși înfăptuirea acestor potențialități. Ea încetează din acest moment
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
etc. În toate aceste activități nu se înfăptuiește nimic altceva decât înfăptuirea vieții, autorealizarea și auto-sporirea sa, cultura sa. Când cunoașterea care reglementează acțiunea este cea a științei, rezultă de aici: 1) că natura acestei cunoașteri s-a schimbat în totalitate, nemaifiind viața ci o conștiință de obiect și care este, în plus, această formă de cunoaștere obiectivă în care s-a făcut abstracție de simțuri și în același timp de existența calităților sensibile în lumea pe care o cunoaște; 2
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
oculari sau întoarce paginile cărții pe care o citește, sau mai curând ea alunecă în afara privirii, nemaifiind nici măcar luată în considerație, nemaiînsemnând astfel nimic. Dimpotrivă, cunoașterea înseamnă totul, ea este cunoașterea științei în dezvoltarea sa teoretică infinită. Corelatul său este Totalitatea proceselor obiective care sunt în mod indistinct cele ale dispozitivului instrumental al industriei, al ciberneticii și al naturii înseși. Este așadar într-adevăr cunoașterea științei, mai precis știința naturii care definește acum cunoașterea tekhne, în locul și pe locul cunoașterii vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la mișcările sau la deplasările obiective care se înfăptuiesc într-un astfel de dispozitiv, vrute și permise de către el, este dispus de către știință. Fundamentul dispoziției dispozitivului este știința naturii la toate nivelurile dezvoltării și complicării sale, adică în ultimă instanță totalitatea teoriilor fizice. Totul este construit de către știință, în funcție de ea și pentru ea, de vreme ce legile degajate în teorii vor fi legile înseși ale funcționării dispozitivului, ale "acțiunii" sale. Nu mai este necesară nici măcar intervenția minimală a vieții, de pildă sub forma
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
produce în capitalism nu ajunge să existe decât sub forma unei valori de uz ale cărei natură și proprietăți sunt determinate de subiectivitate. Aceasta impune, în chiar sânul unui sistem de valorizare, o teleologie care nu poate fi îndepărtată în totalitate și care înrădăcinează tot acest proces într-o ontologie a vieții. Tocmai această înrădăcinare este sfărâmată în universul tehnicii: procesul de producție nu-și mai are rațiunea sa ultimă în urma sa, în valoarea de uz și în viață, ci înaintea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mod constant, se găsește readusă la un proces obiectiv? Este starea anterioară a dispozitivului instrumental însuși, adică ansamblul tehnicilor care există la un moment dat. Pornind de la acestea este posibil a construi unele noi, a căror natură este predeterminată în Totalitatea acestor tehnici preexistente, care este în mod identic Totalitatea cunoașterii științifice în același moment. Or o astfel de posibilitate înseamnă mult mai mult decât o posibilitate: cum nu există nimic în afara stării de lucruri definite de acest ansamblu de tehnici
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Este starea anterioară a dispozitivului instrumental însuși, adică ansamblul tehnicilor care există la un moment dat. Pornind de la acestea este posibil a construi unele noi, a căror natură este predeterminată în Totalitatea acestor tehnici preexistente, care este în mod identic Totalitatea cunoașterii științifice în același moment. Or o astfel de posibilitate înseamnă mult mai mult decât o posibilitate: cum nu există nimic în afara stării de lucruri definite de acest ansamblu de tehnici și de către cunoașterea științifică care se confundă cu el
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]