4,226 matches
-
Îndreptă spre ieșire. În dreptul porții, fu abordat de un străjer. - Priorule, omul pe care Îl voiai e la Stinche. Dante tresări. Ce făcuseră idioții? El ordonase să fie căutat pentru a-l interoga, nu ca să fie târât În infernul acela. Trânti poarta și se avântă pe trepte, Îmbrâncindu-l cât colo pe străjerul năucit. Ajunse la poarta Îngustă și joasă a temniței de la Stinche, aflată undeva În zidul orb de lângă San Simone. Sus, dinspre ferestuicile din turn, atârnau, ca niște podoabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o izbi violent peste rege, care se rostogoli de câteva ori și se opri pe jos. În această izbitură, figurina se rupsese În dreptul gâtului. Din instinct, Dante se aplecă să adune cele două părticele. Cineva, lovindu-l pe la spate, Îl trântise pe rege la pământ. Apropie fragmentele de chipul Amarei, ca pentru a-i cere o confirmare pentru ceea ce văzuse. - Cineva l-a asasinat pe Frederic? Un membru al curții sale? Din nou, femeia Încuviință. Priorul scutură din cap. Că Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o otravă și, probabil, la medicul lui. - Și cum ar fi procedat? - Asta n-o știe nimeni, replică celălalt, ridicând din umeri. Dante avu o pornire de mânie. Încă o dată, cineva Îl purta până În pragul unei revelații, iar apoi Îi trântea ușa În nas. Spre sfârșitul dimineții Dante traversă esplanada de pământ bătătorit ce se Întindea pe lângă San Piero, Încă flancat de ruinele caselor ghibeline distruse cu furie, după Înfrângerea acestora din 1266. Acolo, Încorporând largi porțiuni din vechile ziduri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se înghesuia în mantaua lui de cețuri, care se scămoșa tot mai mult. Până și tunurile păreau să fi înghețat. Nu se mai auzea nimic. — Poate că au făcut în sfârșit pace, încercă neîncrezător Grosspeil. — Pace pe naiba! i-o trânti colegul său și acoperi corpul micuței cu pătura udă de lână. Erau așteptați domnii din V. Sosiră în sfârșit, însoțiți de primar, care avea înfățișarea din zilele proaste, cea pe care o ai când ești smuls din pat la ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
unde era instalat locatarul!“, Toată lumea găsi ideea excelentă, în frunte cu primarul care spuse că se gândise la asta mai înainte. Ceilalți își dădură coate cu subînțeles. Era târziu. Clopotul bisericii se auzi în noapte bătând de douăsprezece ori. Vântul trânti un oblon. Afară, ploaia se revărsa pe pământ ca un mare fluviu. VII A doua zi, primarul nu mai avea ținuta lui impozantă. Avea o figură lungă, era îmbrăcat în haine groase de catifea și palton de lână și purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Foarte bine... Foarte bine“, de parcă ar fi vrut să scape de noi mai repede. Am ieșit din birou împreună cu Mazerulles, fără să-mi iau la revedere de la gulerul tare care puțea a amidon și a parfum de mare magazin. Am trântit ușa în spatele meu. Am ajuns în biroul secretarului. Era micuț și îi semăna. Trist și povârnit. Prin aer plutea un miros de pânză udă și de lemn pentru sobă, de mentol și de tutun ieftin. Îmi oferi un scaun aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Am văzut, totuși, la un mare profesor de română, care predă de o viață la un celebru liceu din București, pereți întregi de cărți, dă meditații și, din banii luați, cumpără cărți, doar cărți. — Și ce dacă, el nu moare?, trântește Căpșuna, dorind să aibă umor. Toți tac însă, chiar și Loredana e stupefiată, ea n-ar fi făcut o asemenea gafă, îl știe bine și pe Maestru, și pe Regizor, nu vrea să-și schimbe vreunul impresia despre ea, mamăăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lăsat ce-am avut mai bun în viață? — Despre Ani vorbești?, îl întreabă Lori cu o ciudă pe care o ascunde foarte bine, interpretase atât de inocent, că maestrul n-a intuit nimic. — Despre Anita. Odată, lui Vichi, i-am trântit-o: auzi, cum își încheie Ion șireturile la pantofi, poate de burtă? M-am gândit că, încet, în timp, am să o fac pe ea să plece de-acasă, și cum timpul le așază pe toate, odată cu ajutoarele venite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
după câtva timp a sărit de pe fix și s-a pornit să gonească nebunește pe stradă, izbindu-se de garduri, tăvălindu-se În șanțuri și urmând un traseu excentric care l-a scos din viața lui Amory. Amory s-a trântit pe pat și a plâns. — Sărmanul Conte! striga el. O, sămanul Conte mic! După câteva luni, a Început să-l bănuiască pe Conte că jucase teatru ca să-l emoționeze. Amory și Frog Parker considerau că cea mai grozavă frază din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a Întâmplat, a zis Ferrenby, cu Încordare În voce. Dick conducea și refuza să plece de la volan. I-am atras atenția că a băut prea mult, pe urmă a apărut afurisita aia de curbă și... Of, Doamne Dumnezeule! S-a trântit pe podea, cu fața-n jos, izbucnind Într-un plâns spasmodic, fără lacrimi. Sosise doctorul și Amory s-a dus la canapea, unde cineva i-a Înmânat un cearșaf, să acopere mortul. Cu Încrâncenare bruscă, i-a ridicat un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
erau reale, lucruri vii, lucruri pe care trebuia să le accepte. Numai În profunzimea Îndepărtată a sufletului tremura o flăcăruie plăpândă, strigându-i că care-ceva care-l trage spre străfunduri, Încercând să-l vâre În dosul unei uși și să trântească ușa după el. După ce ușa aceea se va fi trântit, nu vor mai exista decât zgomot, de pași și ziduri albe În lumina lunii și poate el Însuși va fi un zgomot de pași. În următoarele cinci-zece minute a așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
accepte. Numai În profunzimea Îndepărtată a sufletului tremura o flăcăruie plăpândă, strigându-i că care-ceva care-l trage spre străfunduri, Încercând să-l vâre În dosul unei uși și să trântească ușa după el. După ce ușa aceea se va fi trântit, nu vor mai exista decât zgomot, de pași și ziduri albe În lumina lunii și poate el Însuși va fi un zgomot de pași. În următoarele cinci-zece minute a așteptat În umbra gardurile, iar văpaia asta era cumva... era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sugestiv, al Axiei, așa că a ieșit numaidecât afară. În pragul ușii sale l-a Învăluit o beznă bruscă, ca apele despicate ale unui fluviu. Când și-a revenit În simțiri, și-a dat seama că trecuseră câteva ceasuri. S-a trântit pe pat, Întorcându-se pe burtă cuprins de spaima mortală că va Înnebuni. Dorea să fie alături de oameni, de oameni, de cineva Întreg la minte, prostuț și bun. A zăcut așa, nemișcat, fără să-și dea seama de trecerea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fredonând. Se duce la oglindă și schițează pași de dans În fața ei, pe covorul moale. Nu-și privește picioarele, ci ochii din oglindă, și nu nepăsătoare, ci mereu concentrată, chiar și când surâde. Ușa se deschide brusc și apoi se trântește În spatele lui AMORY, calm și chipeș ca de obicei. Văzând-o, el se zăpăcește instantaneu.) EL: O, scuze, credeam... EA (zâmbind radios): Ești Amory Blaine, nu-i așa? EL (privind-o atent): Iar tu ești cumva Rosalind? EA: Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cufundată În Întuneric, cu excepția lucirii palide a țigării lui Tom, care ședea lângă geamul deschis. Închizând ușa după el, Amory a rămas o clipă cu spatele sprijinit de ea. — Hello, Benvenuto Blaine. Cum a mers azi publicitatea? Amory s-a trântit pe canapea. — Ca de obicei, am detestat-o. Viziunea fugară a agenției a fost Înlocuită imediat de o altă imagine. — Dumnezeule! Cât e de minunată! Tom a oftat. — Nici nu pot să-ți descriu, a repetat Amory, cât e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el pe mâini. A râs și a Început să fredoneze „După ce-ai plecat“... S-a Întrerupt brusc. Sfoara s-a rupt de două ori, dar În final a izbutit să lege cutia, a aruncat pachetul În fundul cufărului său și, trântind capacul, s-a Întors În studio. — Ieși În oraș? Vocea lui Tom avea un substrat de Îngrijorare. — Îhî. — Unde? N-aș putea să-ți spun, coțcar bătrân. — Hai să cinăm Împreună. — Regret. I-am promis lui Sukey Brett că mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iernii Îl Înfiorau, făcându-l să se gândească la marea bătălie dintre St. Regis’ și Groton de acum o veșnicie, de acum șapte ani, și la o zi de toamnă petrecută În Franța, cu douăsprezece luni În urmă, când stătuse trântit În iarba Înaltă, Înconjurat de tot plutonul din care făcea parte și toți cu burțile lipite de sol, iar el așteptase să-l bată pe umăr pe servantul mitralierei Lewis. Contempla cele două imagini cu ceva ce semăna a exaltare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că doamna Popa trebuie să împingă și să respire, să împingă și să respire, să împingă și să respire. Taxiul opri pe un maidan. Mariana nu se gândea decât că doamna Popa trebuie să împingă și să respire. Taximetristul o trânti la pământ și începu să împingă și să respire, să împingă și să respire, să împingă și să respire. Doamna Popa împingea și respira. Doamna doctor și domnul doctor se învîrteau în jurul ei. Doamna Popa împingea. Roxănica încerca cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
am văzut ieri. Eram destul de la curent cu Carmen, mai văzusem câteva montări, aveam eu însumi două variante pe o casetă video, așa că surpriza a fost cu atât mai grozavă, pentru că spectacolul lui Brook nu menaja pe nimeni, cântăreții se trânteau pe jos, se băteau cu adevărat și izbuteau totuși să cânte ca la operă, ceea ce m-a făcut să înțeleg că rolul regizorului fusese fantastic. Interpreții erau tineri, frumoși, puternici, iar efectul în sală era cel al unei bombe atomice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lui Rainer seamănă mai degrabă cu cel al unui pui de găină care n‑a văzut multă vreme lumina soarelui și nici prea multe grăunțe. Oricum e în stare să spună mai mult decât cotcodac, asta‑i adevărat. Hans se trântește pe un scaun și descrie în linii mari - al căror conținut rafinat urmează să iasă la iveală mai târziu - cum vede el viitoarele sale studii muzicale care îi vor da posibilitatea să aducă bucurie și relaxare oamenilor și să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
am nevoie decât de Sophie. Dacă ea mă iubește, pot să renunț până și la muncă. După ce a spus toate astea, Hans disprețuiește pâinea unsă special cu un strat foarte gros de margarină. Iar margarină! Fără salam, pfui! Și le trântește celor doi colegi în față că de eliberat trebuie să se elibereze individualistul, nu grupul indiferent și anonim, în care te pierzi și de unde nu mai poți ieși la suprafață decât dacă ești liderul lui sau dacă grupul e croit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oră a dimineții, iarba udă, frunzele ude, voluptatea de‑a te scula și tu o dată foarte devreme, calul care‑și scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și acordeon, iar apoi momentul despre care se spun atâtea grozăvii, când ieși în fața cabanei ca să te uiți la cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Annei, capul îi este nimerit de lovitura puternică a unui pumn străin, care aparține, culmea, unui muncitor: lui Hans. Pumnul nu‑l trimite chiar în lumea viselor și a fanteziei, dar îl dezechilibrează serios, întrerupându‑l din activitățile amoroase și trântindu‑l pe pământul murdar; o nenorocire nu vine niciodată singură, iar cei care mai apar nu sunt nici ei mai cumsecade. Hans începe să lovească ritmic, la întâmplare, insistând din când în când pe cele mai diferite părți ale corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mic‑burghezii care l‑au aclamat cel mai tare pe Hitler și cu care fiul ei n‑ar trebui să aibă de‑a face. Acești oameni fără conștiință politică și‑au realizat profitul meschin și egoist pe spinarea minorităților. Hans trântește totul la întâmplare pe bancheta din bucătărie și‑și aruncă pantofii din picioare. Încadrată de rama în care a fost exilată pentru următorii ani (atâta timp cât se mai gândește cineva la el), poza tatălui mort se holbează cu un optimism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că nu era: — Are mereu o țigară în gură și ăsta îi adevăru’. — Păi, atunci asta trebuie să fie explicația. Cu atâta fum de țigară în jurul ei, pariez că nici măcar nu știe că ești aici. Mă înjură aprig și îmi trânti ușa în față. Am avut multe lucruri la care să mă gândesc în timp ce conduceam înapoi pe Kurfürstendamm spre centrul orașului. M-am gândit la cazul lui Frau Lange și apoi la mia de mărci de la ea care se găsea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]