1,181 matches
-
critic fără restricții ideologice și astfel se impun de la sine concluzii noi, cum ar fi aceea a antagonismului Crist-Pan din Drumul sfântului. E aici o idee mai veche a lui Blaga privind cultul naturii, sugestivă pentru relațiile sale cu gândirismul tradiționalist sau cu expresionismul german. Dacă în cazul lui Lucian Blaga G. publică întâi o carte și abia apoi trece la editarea operei scriitorului, în cazul lui Tudor Vianu începe editarea operei, pentru a da, ulterior, sinteza: Tudor Vianu și lumea
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
și între ianuarie 1924 și iulie-decembrie 1932, purtând subtitlul „Foaia Societății Culturale «M. Eminescu»”; de la nr. 7-8/1924, subtitlul este „Literară și socială”, pentru ca, începând cu nr. 4-5/1925, acesta să devină „Artistică-literară- socială”. Director: Mihail Gușiță. Publicație de orientare tradiționalistă, continuând direcția sămănătorismului. La reapariție, în 1924, într-o Predoslovie semnată M. Gușiță, se reiterează crezul artistic al revistei, ca punct de echilibru între „năzuința de primenire” care „stă în firea omului” și „legătura trainică de ceea ce a fost”. În
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
împotriva ortodoxismului „Gândirii”. În 1929, în Depășirea etnicului? Asupra ideologiei actuale a „Gândirii”, susține că „spiritualitatea ortodoxă” e doar „un element component al tradiției noastre naționale”, convingere reluată și în Problema mișcării ortodoxiste. Poziții asemănătoare exprimă Mihail Gușiță (Asupra ofensivei tradiționaliste a „Gândirii”) și Ion Biberi (Tradiția, principiu generator al culturii). Literatura cultivată în revistă este o ilustrație estetică a acestor idei. Publică versuri de factură tradiționalistă Aron Cotruș (În robia lor, Bivolii, Orașul copilăriei, În vasta sală a palatului, Un
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
convingere reluată și în Problema mișcării ortodoxiste. Poziții asemănătoare exprimă Mihail Gușiță (Asupra ofensivei tradiționaliste a „Gândirii”) și Ion Biberi (Tradiția, principiu generator al culturii). Literatura cultivată în revistă este o ilustrație estetică a acestor idei. Publică versuri de factură tradiționalistă Aron Cotruș (În robia lor, Bivolii, Orașul copilăriei, În vasta sală a palatului, Un voinic flăcău trecea, Mărul, Pâinea noastră, Visat-am, Țară, Cosașul, Am odihnit adânc, Ploaie, Descălecare, Zăduf, Cruci), Al. Iacobescu (Vraja tăcerii, Pe malul Nistrului, Nedumerire, Vraja
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
narative a spiritului românesc”; ele ilustrează o „literatură cu program”, teoretizată în diverse studii și articole, pe o linie oarecum protocronistă, „idee” perimată astăzi, dar de mare actualitate în anii ’70-’80. Scriitorul urmează și o altă filieră, ortodoxist-mistică și tradiționalistă, de tipul Nae Ionescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae ș.a., vorbind despre „misiunea românească” și caracterul „tragic, eroic și sublim” al românilor. Dacă în ceea ce privește eseistica autorul poate fi așezat alături de Paul Anghel sau Dinu Săraru, romanele pe care le-
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
în literatura română „generația nouă”, a spiritualizării prin ortodoxism, a depășirii etnicului prin spiritual. Ar fi existând, astfel, „proza nouă” (Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu și Mateiu I. Caragiale) și „lirica nouă” (Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Tudor Arghezi). Tradiționalist, opunându-se criticii pozitiviste, dar și atitudinilor promoderniste excesive, demersul critic al lui D. este unul moderat, de bună ținută stilistică. SCRIERI: Mihail Kogălniceanu, Cluj, 1921; ed. 2, București, 1926; Creatorul naționalismului, în Omagiu lui Nicolae Iorga. 1871-1921, Craiova, 1921
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
fost însă o publicație de popularizare a acelor valori literare, artistice și sociale ce reflectă atașamentul față de tradiție, patriotism și convingeri democratice. Lipsită de un program cultural bine definit, preia din alte publicații, cu puține excepții, o literatură cu caracter tradiționalist și autohtonist. Poezia este semnată de Ion Minulescu (Nocturna, 4/1922, Cânta un matelot, 6/1922), Nichifor Crainic (Romanță, 7/1922), Octavian Goga (Oltul, 13-14/1940), Duiliu Zamfirescu, Al. A. Philippide, George Mihail Zamfirescu, Zaharia Stancu, Maria Cunțan; proza, de
DRUM NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286880_a_288209]
-
1913 și decembrie 1914, având redacția la București; director era N. Iorga. În perioada dintre 24 ianuarie 1915 și 15 iulie 1917, fuzionează cu revista „Ramuri” și se editează la Craiova și Iași cu același titlu, „Drum drept”. Continuă orientarea tradiționalistă, paseistă și autohtonistă a sămănătorismului, manifestându-și ostilitatea atât față de cosmopolitism și raționalism, cât și față de procesele de industrializare, urbanizare și de preluare a modelelor instituționale și culturale din Occident. Revista își propune să promoveze cultura și literatura națională de
DRUM DREPT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286879_a_288208]
-
Statul. Un neam, un suflet și un hotar.” Director este Simion Mehedinți (Soveja). Dorește să fie o revistă independentă de orice orientare politică, „a poporului românesc, nu a partidelor în care își fac mendrele și destui neromâni”. Este o revistă tradiționalistă, cu o valoare literară redusă. Publică folclor, în special poezie populară. Are rubricile „De vorbă cu cititorii”, „Cartea săptămânii”, Revista revistelor”, „Noutăți editoriale”. Conține și recenzii, de pildă la Istoria literaturii române moderne de G. Bogdan-Duică, apărută în 1923. Proza
DUMINICA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286903_a_288232]
-
lunar și bilunar, între mai 1932 și ianuarie 1937, sub direcția lui A.G. Delafântânele, căruia, din 1936, i se alătură, în anumite intervale, Vasile G. Mândru. Lipsită de un program literar explicit, dar manifestând, prin ceea ce publică, o anume tendință tradiționalistă, revista are o audiență mai mult regională. De bun nivel general, ea se remarcă prin varietatea conținutului, prin câteva colaborări de excepție și chiar printr-o anumită eleganță grafică. În afara numeroaselor articole social-culturale pe teme de actualitate, în paginile ei
GRAI MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287328_a_288657]
-
al doilea, subtitlul devine „Literatură-cultură”, pentru ca din iulie 1926 să se revină la subtitlul inițial. Articolul cu care se deschide primul număr este de fapt un elogiu adus limbii și literaturii române de poetul George Tutoveanu, care declară totodată orientarea tradiționalistă a publicației. Fără a depăși nivelul mediu al unei reviste de provincie, G.n. se remarcă totuși prin varietatea textelor, prin rubrici destul de diverse și, de asemenea, prin colaborări notabile. Astfel, dintre poeți se distinge prezența lui G. Bacovia (Toamnă), Aron
GRAIUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287332_a_288661]
-
că Taylor, care este, pornind de la o presupoziție terminologică atribuită doxei, anti-postmodernist, Împărtășește, mutatis mutandis, aceleași puncte de vedere cu Rorty care este postmodernist. Astfel că se naște ideea greșită a unui postmodernism nihilist, anti-umanist, răspîndită de unii teoreticieni americani tradiționaliști, idee preluată apoi de foaerte mulți comentatori ai prezentului cultural. Ultima victimă, În România - desigur, nu cu totul inocentă - este Ciprian șiulea. El nu-l numește postmodern pe Foucault, cum face Taylor, ci pe Deleuze. Niciunul Însă nu poate fi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Însăși publicarea acestei cărți de către un istoric literar? Tocmai aici zace miza acestui volum, altminteri cuminte, de istoric literar mai degrabă decît de istoric al ideilor. Compagnon Îl lasă pe Thibaudet s-o formuleze: „trăsătura cea mai remarcabilă a familiei tradiționaliste este importanța ei În lumea literelor și slăbiciunea ei În lumea politică.” „Acest lucru, adaugă autorul Demonului teoriei, s-ar putea spune despre toți antimodernii noștri.” Același Thibaudet notează În 1932: „Secolul al XX-lea a văzut literele și Parisul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
retorice ale unor critici ai capitalismului atît de diferiți ca Herbert Marcuse sau Sartre. Americanii ar arunca minimalismul În desaga postmodernismului. Francezii, nu, căci ei socotesc minimalismul forte o avangardă, În vreme ce un alt fel de minimalism poate fi taxat rept tradiționalist: unul mai puțin spectaculos decît cel consacrat, o versiune soft unde cinismul și flegma dispar, unde se infiltrează umanismul, lirismul, convivialitatea, lumini lirice aruncate pe strîmtele coridoare ale ființei. Unde rămîn, Însă, turbulența referinței, simplitatea perversă a sintaxei, ritmul obsedant
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
venit pe filiera Noului Roman (“minimalismul forte”). Eric Holder redă psihologiei o pierdută demnitate literară, personajului, profunzimea unei aure, iar scriiturii, consistența expresiei inefabilului. Cu toate acestea, din convingere sau de nevoie, romancierul francez optează pentru o rețetă mai degrabă tradiționalistă, iar produsele sale literare se orientează exclusiv spre un anume target alcătuit din cititori de sex preponderent feminin, cu structură bovarică și mai puțin atinși de apocalipsa urbanizării tehnologice. Eric Holder scrie despre lumea măruntă a provinciei el de altfel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a unei alterități alienante. Ceea ce aș avea eu de reproșat minimalismului bonom ar fi tocmai blîndețea, bonomia lui, o naivitate a proiecțiilor psihice pe care mulți dintre noi am pierdut-o. Admir meticulozitatea unui scriitor serios, aplicat, al cărui crez tradiționalist Însă nu-mi este contemporan. Nu cred de bună seamă În gratuitatea creatoare de opere estetice, dar aștept de la motivații mai multă perversitate, mai multă detașare. Nu În ultmul rînd mă scot din sărite un anume masochism cu explozie Întîrziată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la „Viața românească”. A fost distinsă cu mai multe premii: Premiul Academiei Române și Premiul „Femina-Vie Heureuse” în 1927, Premiul Național pentru Poezie în 1937, Premiul Societății Scriitorilor Români în 1942 ș.a. Fără a fi, cum s-a spus adesea, regională, tradiționalistă sau poporanistă, opera scrisă de C. se încadrează în mod evident în ceea ce se poate numi „literatură moldoveană”, prin modul de a percepe natura și sensul vieții, atât în poezie, cât și în proză. A rămas de altfel, în plan
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
inspirație. Amintirile din prima copilărie plutesc într-o atmosferă fabuloasă, în care copilul este un personaj care „piere” în prima zi de școală (A murit Luchi..., 1942). Poate mai puțin obișnuite pentru imaginea comună despre scriitoare sunt schițele cu structură tradiționalistă, care povestesc „durerile ascunse”, tragediile tăcute ale vieții la țară: boli, crime, sărăcie, muncă, indiferență a funcționarilor față de țărani (Din întuneric). Interesantă este aici mai ales perspectiva diferită asupra unui loc celebru: Mirceștii lui V. Alecsandri. Atmosfera din târgul mic
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
cu pronunțat caracter patriotic și pentru cele referitoare la teritoriile ocupate (Gr. Nandriș, Despre viață culturală a Bucovinei, D. Mărgineanu, Dobrogea, pământ străbun ș.a.). Rubrica „Datini străbune” este destinată creației populare (Plugușorul, Sorcova etc.), precum și poeziei originale, cu vădită tentă tradiționalistă (Al. Gregorian, Colind fără țară, Teofil Lianu, Colind). Cei mai importanți colaboratori sunt Mircea Eliade (Solo o signo de Zamolxis, 1959), Aron Cotruș (Rapsodie dacă - text în limba spaniolă), Vintilă Horia (Rugăciune pentru rănile țării), Al. Busuioceanu (Cetate sacră), Vasile
CETATEA LUMINII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286180_a_287509]
-
atitudine mai rezervată și chiar distanțându-se de mentor, spre a se apropia, în anumite limite totuși, de poporanism. Sămănătorismul său excesiv și dogmatic l-a descalificat în ochii moderniștilor, care i-au reproșat insensibilitatea la literatura mai nouă. Perspectiva tradiționalistă i-a întreținut interesul pentru chestiunea specificului național, a cărui sursă o identifică în ruralitate. El aspiră la un estetism cu nuanțe sociale și naționale, în spiritul direcției inaugurate de M. Kogălniceanu și grupul lui. C. este, totodată, unul dintre
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
a se conduce după regula de a-l legitima pe scriitor prin „inteligența altoită pe un fond bogat de simțire”. Este primul foiletonist român consecvent, manifestând un interes profesional pentru noutățile literare, pe care le selectează însă potrivit unei grile tradiționaliste. Constatând, vădit satisfăcut, că „românul e născut și foiletonist”, el detaliază însușirile pe care trebuie să le dovedească cel ce se încumetă să îmbrățișeze îndeletnicirea respectivă: plăcerea de a povesti și de a emite opinii, capacitatea de dialog cu cultura
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
acum conferințe publice (precum altădată tinerii de la Criterion), încheagă o formație teatrală, cheamă publicul la audiții muzicale. Curând, vor interpreta ei înșiși o altă partitură. Cu toate disocierile lui Blaga, „spațiul mioritic” devenise, în publicistica epocii respective, un clișeu developat tradiționalist, pe direcția închiderii în fața influențelor occidentale. Nici Goga nu mai putea reprezenta un model viabil, câtă vreme el era astfel și în ochii naționaliștilor puri, pentru care esteticul devenise sinonim cu o „trădare” a etnicului, iar etnicul ajunsese să se
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
care selecțiile valorice nu se mai fac neapărat „în spiritul veacului”, ci pe o verticală diacronică în care marile modele sunt atent filtrate. Iar sămănătorismul, „pășunismul” sunt depășite printr-o adâncire a demersului cultural, astfel că, surprinzător, „cerchiștii” sunt mai tradiționaliști decât chiar tradiționaliștii. Ștefan Aug. Doinaș definește bine această particularitate: „Baladescul nostru confirmă - după opinia mea - tradiționalismul ardelenesc al Cercului, care numai în mod nedeliberat, instinctiv producea realizări moderne. Numai că noi, cerchiștii, coboram cu tradiționalismul nostru mai jos, mai
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
Imaginile expresive, versurile memorabile trebuie extrase de cititor dintr-o îngrămădire de locuri comune, de evocări și de „sacre” peisaje, pline de „roua” străbunilor, unde poetul aduce ofrande Coloanei fără sfârșit. Discipol al lui Mihai Beniuc în latura lui exaltat, tradiționalist și mobilizator patriotică, C. împrăștie viziuni suprarealiste printre evocări de haiduci și voievozi. SCRIERI: Zumbe, București, 1966; Apocrife, București, 1969; Metope, București, 1972; Cantoria, București, 1980; Brazde străbune, Cluj-Napoca, 1984. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, Pentru realismul socialist, București, 1960
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
revistă literară apărută la Târgu Mureș, bilunar, între 1 noiembrie 1936 și 15 ianuarie 1937, sub conducerea lui Vasile Netea și Balcys Valst (pseudonim al lui Ion Cismaru). Redactorii abordează cu dezinvoltura caracteristică tinerilor peisajul poeziei moderne, constatând restrângerea filonului tradiționalist și integrarea liricii românești în noul ritm al civilizației. Ei își exprimă dezacordul față de ideea referitoare la moartea poeziei în epoca mașinismului și nu acceptă critica făcută lui I. L. Caragiale de N. Davidescu în articolele din „Cuvântul liber” și din
CLIPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286299_a_287628]