1,183 matches
-
au scos/ Astăzi luna n-o să vie/ Ce frumos, la ciori, din pod/ atârnat de bagdadie/ râdea primul idiot!/ Lasă/ grimasă." 7 V. Carianopol trece de la suprarealism la poezia de tradiție. Încă din 1937, întâlnim, în "Cartea pentru domnițe", elemente tradiționaliste ("Printre ai mei", "Răvaș lui Ion", "Rugăciune"). În "Cântece românești" și în "Lirice" (1973), reproduce același univers, în care intuim ca motive: ștergarul, ia, ulciorul, precum și un coșbucian sentiment al întoarcerii primăverii cântată jovial și solar: "Așa cum e venită din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unui teritoriu liric perfect individualizat și în consecință lesne recognoscibil. Au trebuit să o admită inclusiv criticii altminteri de top care s-au grăbit să îl situeze în descendența celor mai variate familii lirice (simboliste și postsimboliste, romantice și neoromantice, tradiționaliste, expresioniste și suprarealiste etc.), comparându-l cu poeții Văcărești, Ion Pillat și George Topârceanu, Ion Minulescu și Tudor Arghezi, B. Fundoianu, Ilarie Voronca și Urmuz, Constant Tonegaru și Radu Stanca, M.R. Paraschivescu, Leonid Dimov, Nichita Stănescu și Mircea Ivănescu, ba
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o poezie a comunicării de sine într-o expansiune cvasiexpresionistă a stărilor de spirit specifice vârstei (abia ulterior va fi observată una dintre dimensiunile majore, cea metapoetică, a acestui gen de poezie), debutantul Horia Zilieru alege să recurgă la imagistica tradiționalistă, de influență pillatiană sau voiculesciană și tonalitate delicat elegiacă. Iată, spre ilustrare, câteva versuri dintr-un Interior retro: "E-atâta elegie în fereastră/ și-aștept așa din cărți să te desprinzi/ în rochia subțire și albastră/ ca irișii grădinii suferinzi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
subiect al modernității și al tradiționalității. (Adică: "paradoxala înlănțuire a "modernității" și "tradiției" pare să fie trăită angoasant și ambivalent, ciclotimie aproape. Ne-am permite să vorbim în acest caz de o angoasă de schimbare: pe de o parte, respectul tradiționalist, adesea egolatrie, față de strămoșesc pînă și creștinismul nostru nu este pur și simplu "ortodox", ci "credință strămoșească"; pe de altă parte, revolta modernistă, adesea ireverențioasă, față de icoanele "strămoșilor" și căutîndu-și idolii de regulă afară, în modele "acreditate" de modernitate, în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
loc fundamental diferit în ansamblul sistemului ideologic francez, în dezbaterile și în confruntările sale? De asemenea, în opoziție cu valorile, caracterizate prin mai multă noblețe, mai multă fericire, mai multă fraternitate, o anumită imagine a vechii Franțe, întreținută de școala tradiționalistă, poate fi pe bună dreptate apropiată și de unele dintre aspirațiile ecologice contemporane, mai mult decît de modelul Cetății antice atît de des evocat prin filiație rousseauistă. E de la sine înțeles totuși că, în acest caz, la nivelul speculației doctrinale
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
principiu, umoare și adesea pasiune, istoricul ideilor politice îi va găsi expresia și într-un anumit tip de socialism francez (cel puțin acela care nu ține de influența lui Marx sau nu e de inspirație saintsimoniană), dar și în mentalitățile tradiționaliste, cîteodată chiar în cele naționaliste 57. Proudhon constată, de pildă, că "Franța și-a pierdut obiceiurile", și visează să le readucă la viață. La fel și Fourier, care construiește imaginea falansterului din pricina dezgustului ce-i inspiră "frenezia producției", domnia negoțului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din Pămîntul și reveriile repaosului, op. cit. 61. Citat din Bernard Groethuyzen, op. cit. Scrisoare către Mgr. Arhiepiscop de Lyon, 1763. 62. "Actuel", nr. 32, iunie 1972. Vezi editorialul Ce înseamnă o viață bună?, p. 5 și 6. Această profesiune de credință tradiționalistă apare, în mod surprinzător, într-o revistă-magazin (p. 11), considerată a fi "progresistă" sau de "stînga": "omul, înrădăcinat în pămîntul său, se sprijină pe tradiție, în timp ce omul din industrie și, mai ales, nomadul care se conturează în el nu văd
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Liviu Rebreanu, înainte de a împlini cincizeci și opt de ani. Întâlnirea din Pământuri, prima carte a lui P., reprezintă un moment decisiv în evoluția prozei rurale românești. Mitizată, idilizată și, de cele mai multe ori, falsificată de sămănătoriști și de alte curente tradiționaliste, lumea țărănească nu este, pentru criticii moderniști, un subiect atractiv. E. Lovinescu recomandă evoluția de la rural la urban ca premisă a sincronizării literaturii române, Camil Petrescu avertizează că nu poți face roman de analiză cu psihologii elementare. G. Călinescu este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
poezia lui e Miriamida, inspiratoare a unei iubiri mai degrabă carnale decât spirituale, antipodul Penelopei ca simbol al fidelității în iubire. Ultimul grupaj de poeme, Cântece de mântuire, e cel care schimbă registrul poetic. Cântecele „de mântuire” sunt mai degrabă tradiționaliste și nostalgice decât optzeciste. „Mântuirea” o caută acum poetul nu în mitic, ci în explorarea amintirii, a imaginii satului natal, Lăicăi. Mama și tata „coborând din tablouri” refac, dramatic, Olimpul personal, singurul far cu adevărat călăuzitor în viața omului prins
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
scrierea lor, părerile despre educație ale lui Alain continuă să șocheze pe unii, mai ales pe aceia care nu sînt străini de literatura pedagogică din secolul XX, și să confirme părerile altora ale acelora pe care i-am putea numi tradiționaliști. Alain exagerează, de cele mai multe ori, tezele educației noi, mai ales cînd pune pe seama acesteia ideea unei "școli a plăcerii", desprinsă de orice efort. Adesea, el reacționa nu la idei, ci la practici, ele însele depărtate mult de principiile teoretice. Pe
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
b) învățarea (53). Se impune precizarea că, pe lîngă "temelia" biologică a educației, autorul avea în vedere și o "temelie" sociologică. Iată dar un alt experimentalist român care nu se închista în limite biologiste. Pentru a se distinge de modul tradiționalist de înțelegere a teoriei despre educație, el propunea înlocuirea termenului de pedagogie considerat ca depășit cu acela de știință a educației. În Psihologia educației, D. Todoran prezintă o teorie originală asupra învățării. Aceasta se întemeia pe observația că dispoziția de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
participa activ în proces. Acolo unde nu poate fi vorba despre o slabă asumare a proiectului de către comunitate, participarea redusă a stakeholder-ilor în evaluare poate fi pusă atât pe seama lipsei de exercițiu a acestora, cât și pe consecințele unei percepții „tradiționaliste” asupra a ceea ce presupune un astfel de proces. Deși, așa cum vom vedea, comunitatea mizează adesea pe sprijinul evaluatorului în îmbunătățirea proiectului în această etapă, analiza așteptărilor stakeholder-ilor arată că aceștia pun mai degrabă accent pe dimensiunea de „control” a procesului
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
negocierile, Securității nu i s-a părut suficient. Pentru a deține controlul absolut, trebuia promovat „Horia” în funcția de șef al cultului. Sesizare cu nr. 12564 29.03.1952, Prezidiul Marii Adunări Naționale trimite memoriile lui I.M. „președintele cultului creștin tradiționalist stilist”, prin care acesta solicită recunoașterea cultului: „În 1946 și 1947, Ministerul Cultelor a recunoscut provizoriu fracțiunile stiliste conduse de G.I. din T.N. și I.M. din M.P. Odată cu apariția Legii nr. 177 din 04.08.1948, toate cultele au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
au fost formate din elemente legionare și PNȚ-Maniu. În timpul războiului antisovietic, stiliștii au fost considerați sectanți, luându-se împotriva lor măsuri represive. După 23 august 1944, stiliștii s-au reorganizat, obținând din partea Ministerului Cultelor recunoașterea sub numele de „Cultul creștin tradiționalist”. În urma unor certuri interne pentru conducere, în 1946 stiliștii s-au împărțit în două grupări cu două conduceri diferite, dar cu aceeași doctrină. În această situație i-a găsit Legea Cultelor din 1948, în baza căreia ambele fracțiuni au înaintat
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
informare în masă. Ei reprezintă o aripă mai modernistă a acestei tagme și sunt puternic preocupați de scientizarea și impunerea practicii divinatorii ca o preocupare "serioasă". Așadar, prezicătorii se înscriu în două tendințe: o latură tradițională sau, mai bine zis, tradiționalistă, care valorifică obiceiurile și tradițiile moștenite (mediul rural și țiganii), și o latură mai reformatoare, modernă a divinației, care dorește să acorde vechile practici cu exigențele lumii contemporane. În această ultimă categorie, bărbații au o pondere mai mare. Deși, după cum
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Gândirismul are ca premise principiile sămănătorismului, pe care le depășește însă, prin afirmarea specificului național, resuscitarea valorilor consfințite prin tradiție, recuperând sentimentul originilor ființei românești și spiritul ortodoxist, considerat o forță modelatoare a spiritualității noastre. Particularitățile tradiționalismului sunt: tipologia prozei tradiționaliste: - revigorarea temelor identitare, legate de existența rustică, de condiția țăranului: satul, familia, salvarea prin credință, iubirea și datoria, războiul/jertfa în războiul întregirii neamului, urmările nefaste ale dezrădăcinării, orașul ca cetate a pierzaniei etc. - viziune prin care se idealizează modelul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu natura, în ritmuri cosmice etc. - tiparele narative tradiționale: narațiunea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului, principii compoziționale clasice (simetria, circularitatea etc.) - limbaj care valorifică expresivitatea registrului popular, arhaic, regional, oral, simbolic etc. tipologia poeziei tradiționaliste: - cultivarea speciilor cu relevanță tradițională: lirica religioasă, poezia bucolică și panteistă, poezia chtoniană (elogiul energiilor germinative ale pământului); poezia de inspi rație mitică și de sensibilitate metafizică (cu puncte de tangență cu poezia expresionistă) - construirea viziunii poetice pe repere ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
semantice din titlu, Ion Barbu își structurează viziunea poetică prin însumarea unor simboluri - cu un grad ridicat de ambiguitate și ermetism - prin care se figurează două modele de poeticitate. Astfel, fiecare catren alcătuiește o secvență poetică, evidențiind contrastul dintre poezia tradiționalistă, dominată de afectivitate și lirica modernistă, cântec al spiritului pur care conferă ordine și sens universurilor oglindite. Antiteza dintre aceste tipuri diferite de poezie se realizează prin imagini organizate în serii de opoziții: simboluri ale teluricului în prima strofă versus
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și cimpoiul. Acestea sugerează melodia simplă, de tonalitate rustică, deci o poezie minoră, cu o tematică sentimentală. Dorul, tristețea, jalea sunt însă exprimate incomplet, fragmen tar, ca experiențe individuale: Durerea divizată o sună încet, mai tare... Caracterul mimetic al liricii tradiționaliste este reliefat prin asocierea acestor simboluri cu un spațiu comun, banal (lunca, drumul), în contrast cu adâncul mărilor foșnitoare și înaltul cerului, care „se logodesc“ în poezia modernă. Interogația retorică din finalul secvenței exprimă ideea că poetica tradițională nu poate exprima toată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Război Mondial (de la începutul verii până toamna târziu), în timp ce volumul al doilea comprimă o durată diegetică amplă (din 1937 până în anii ’50), surprin zând un timp catastrofic, al colectivizării forțate. Complexitatea romanului rezidă și în structurile narative ce îmbină elemente tradiționaliste și moderniste. Astfel, narațiunea heterodiegetică este substituită în finalul volumului al doilea cu narațiunea la per soana întâi, iar perspectiva narativă omniscientă a unui narator obiectiv alternează cu perspectivele interne, subiective, ale eroilor (personaj focalizator: Ilie Moromete; personaje narator: Niculae
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dinamic, profund creativ. Ea presupune spații de interferență între curente literare și spații de ruptură. De aceea, cred eu, este atât de dificil să încadrăm marii scriitori întro anumită paradigmă. Lucian Blaga, de pildă, a fost „revendicat“ atât de Gândirea tradiționalistă, cât și de moderniștii de la Contimporanul. Dar în poezia și dramaturgia lui apar pregnant și elemente expresioniste, așa încât nicio ideologie este tică nul circumscrie deplin. În concluzie, ideologiile literare sunt un prețios instrument teoretic cu ajutorul căruia putem înțelege „spiritul veacului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
1993 și preluând cuvintele rostite de avocata Centralei de Învățământ din Québec: "Dascălul nu trebuie să-și folosească forța fizică pentru a se răzbuna sau a-și descărca furia [...] el trebuie să acționeze ca un bun tată de familie". Argumentul tradiționalist are în continuare forță, fiindcă se bazează pe o istorie foarte lungă. Este istoria unei reprezentări care se formează din antichitatea târzie, cea a pericolului copilăriei (Debarbieux, 1998b). Societățile antice și vechi s-au temut întotdeauna de copii, fiindcă se
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
oferă cadre de intervenție sau de rezistență activă a femeii în contextele ciberneticii. Totuși, spre deosebire de modelul cyborgic postgender promovat de Donna Haraway, tiparul „țesătoarei” subînțeles de la Sadie Plant are un grad mai mare de utilitate în existența actuală (în ciuda conotației tradiționaliste, occidentale a termenuluiă. Discursul celei din urmă nu se dorește a fi unul revoluționar, de ruptură de modernitatea tehnoculturală, precum este discursul celei dintâi. Dimpotrivă, Sadie Plant caută să „țease” o continuitate și să creze un păienjeniș, o „rețea” din
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
său și încerca să-i conducă pe calea luminoasă a înțelepciunii. Diverse mărturii ale contemporanilor, colegi, prieteni, elevi, ne conturează un Creangă tată, un apostol al iubirii de oameni, un inovator,dar în aceeași măsură și un păstrător al opticii tradiționaliste din pedagogia vremii. Astfel, „înțelepțit” în spirit pur românesc „era desigur un om deosebit, o fire superioară și (...) un educator după ideile pedagogice ale țăranului român." (25, p. 33 ) Unii chiar afirmau că metodele lui pedagogice țin pe un sfert
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
se afirmă deplin după 1970, poetul ar trebui încadrat mai degrabă în ramura ardeleană a generației ’60, alături de Ioan Alexandru și Ana Blandiana, cu care este congener prin obârșie și prin afinități. „Primitiv modern” (Marian Popa), P. este un poet tradiționalist prin materialul inspirației și modernist prin imagerie și poetică. Nostalgia vârstei edenice a copilăriei, atmosfera cântecelor și poveștilor din satul natal, misterele pământului și ale cosmosului, percepția tragică a condiției omului contemporan, sfâșiat între magia imaginarului țărănesc și „jungla marilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]