1,267 matches
-
mai exact, despre insuccesul final al unei întreprinderi care părea să aibă toate șansele de reușită. Această saga, care debutează cu excesele erotice ale unui erou dublat de un tiran, dezvăluie, în ultimă instanță, inaptitudinea virtuților pur "eroice" de a transcende radical condiția umană. Și totuși Ghilgameș era într-o proporție de două treimi o ființă divină, fiul zeiței Ninsun și al unui muritor 44. De la început, textul exaltă omnisciența sa și marile construcții pe care le-a făcut. Dar imediat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
contemporană analiza textuală este mai complexă și mai nuanțată. Fără indicație contrară, noi cităm La Bible de Jerusalem. 2 în numeroase tradiții, Creatorul este imaginat în formă de pasăre. Dar e vorba de o "agregare" a simbolului originar: Spiritul divin transcende masa acvatică, el se mișcă liber; prin urmare, "zboară" ca o pasăre. Amintim că pasărea este una din imaginile arhetipale ale spiritului. acvatic nu este atestată în cosmogonia mesopotamiană, deși mitul relatat în Enuma elis a fost probabil familiar autorului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asupra (lumii) în cerul cel mai de sus, o știe numai el" (i. E. cunoaște originea "creației secundare") - "sau nu știe deloc?". Imnul reprezintă punctul cel mai înalt atins de speculația vedică. Axioma unei Ființe Supreme incognoscibile - "Unul"15, "Acesta" - care transcende, deopotrivă, atât pe zei, cât și Creația, va fi dezvoltată în Upanișade și în anumite sisteme filosofice. Precum Purușa din Rig Veda, X, 90, Unu precede Universul și creează lumea din propria sa ființă, prin emanație, fără a-și pierde
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se naște a doua oară (Sat. Br., VII, 3, l, 12) și obține "nemurirea" (ibid., X, 2, 6, 8). Acest lucru înseamnă că, după moarte, el va reveni la viață, la "ne-moarte", la o modalitate de a exista care transcende Timpul. Ceea ce e important - și acesta este și scopul ritului - este de a deveni "complet" (sarva), "integral" și de a păstra această condiție după moarte 19. "Realcătuindu-1" (samdhă, samskri) pe Prăjăpati, sacrifiantul efectuează aceeași operație de integrare și de unificare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu poate fi considerat drept responsabil de apariția Răului. Pe de altă parte, Ahurâ Măzdă, în atotștiința sa, știa de la început care va fi alegerea Spiritului Distrugător, și totuși nu 1-a împiedicat; ceea ce poate să însemne fie că Dumnezeu transcende toate contradicțiile, fie că existența Răului constituie condiția prealabilă a libertății umane. Se știe unde se poate căuta preistoria unei teologii asemănătoare: în diferitele sisteme mitico-rituale de bipartiții și polarități, de alternanțe și dualități, diade antitetice și coincidentia oppositorum, sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care ar trebui să caracterizeze o atare stare. Se încheagă însă prin aceleași mijloace, structuri repetitive, paralelisme sintactice sau semantice, construcții aproape pleonastice sau, dimpotrivă, contradictorii ori chiar absurde, ilogice. Dar într-o astfel de poezie "vibrația sonoră a cuvintelor transcende sensul"229. Mitul creării lumii prin cuvânt pare să fie luat în serios prin aceste texte, numai că aici, fiecare vocabulă e căutată astfel încât să sugereze destructurarea universului și nu constituirea lui. S-a vorbit adesea despre caracterul delirant al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
inclus ca fiind conținut al literaturii face obiectul unei largi dezbateri în era postmodernă. În inima acestor dezbateri stă faptul că cercetătorii, criticii și scriitorii văd într-o operă literară opusul uneia care este făcută pentru a demonstra lucruri care transcend "literarul". În al treilea rând aceste texte sunt literare pentru că, în calitate de alegorii sociale, evită retorica directă în favoarea unei figurativități, sau a unei rezonanțe literare care ascunde în ea posibilități de interpretare diferite, incluzând aspecte etice, existențiale, filozofice și culturale într-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prin biografia instituționalizată" pentru a se apropia de acest gen (561). Aici studiez convergența a trei factori specifici - retoric, profesional și de critică literară - în 1890, și, într-un mod mai larg, pe întreaga perioadă de după războiul civil, factorii care transcend granițele biografice și instituționale pentru a stabili un teritoriu critic în care se poate observa apariția acestui gen. Nu afirm că acest teritoriu ar fi ultimul cuvânt în materie. Fără îndoială vor ieși la iveală și alți factori pe măsură ce studiile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cinci luni de la Boston la New York și înapoi în 1704 și 1705. Deși această relatare nu va fi publicată decât în 1825, importanța ei (la fel ca relatarea făcută de Rowlandson despre capturarea ei de către indieni) constă în faptul că transcende examinările biografice îndreptate spre interior pentru a oferi schițe bogate în descrieri ale societății coloniale contemporane, schițe orientate către exterior prin oglindirea lor socială, nu foarte diferită de jurnalismul literar narativ modern. De exemplu, Knight își amintește cum, într-o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care probabil va îngrozi adepții Noului Criticism, mai ales că spiritualistul estetic Eliot poate ajunge să facă parte din aceeași categorie ca și spiritualistul materialist Lippman. Întâmplător, apelul făcut de ei la o literatură transcendentalistă și la un jurnalism care transcende subiectivitatea, s-a produs în același timp, în anul 1920, după Primul Război Mondial, aducând alte dovezi ale transformării ideilor critice totalitare într-un teritoriul în care activitatea umană trebuie decretată. De fapt, amândoi aparțineau aceleiași biserici catolice critice, deși
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fiind literar. La final rezulta o paradigmă care nu putea decât să înlature jurnalsimul literar narativ din lumea literaturii. În mod asemănător o asemenea hegemonie a fost impusă și de Noul Criticism ca răspuns la încercările literaturii moderniste de a transcende prin artă scopul producției culturale. În cazul jurnalismului, teza de bază care a ajuns să domine practica celor mai mulți jurnaliști în America în acest secol, este conceptul de "obiectivitate", care trebuie să excludă, datorită unor considerații cât se poate de serioase
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
națională îl transformă în tip esențial. Importantă să este determinată de capacitatea de a oferi un raspuns neordinar și nuanțat la marile principii ale secolului Luminilor și Revoluției franceze legate de libertatea individului. Pariziana este versiunea unei femei moderne, care transcende stereotipul femeii tradiționale. În secolul al XIX-lea Pariziana este Femeia Nouă situată într-o lume care se schimbă tot mai rapid grație dinamismului vieții urbane, într-o epocă când Parisul devine capitala Europei și a modernității. Femeia pariziana se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mare măsură decât alte categorii ale societății franceze, Parizienele fac parte din categoria femeilor care oferă un raspuns original și nuanțat la marile principii ale secolului Luminilor și Revoluției franceze asupra libertății individului. Pariziana este versiunea unei femei moderne, care transcende stereotipul femeii tradiționale. Contrar opiniei comune conform căreia femeile lipsesc de pe scena publică, dar și din cărțile de istorie, considerăm că femeia pariziana a știut să-și impună originalitatea și mesajul. Transgresarea modului de a fi, de a gândi și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
tip de autenticitate specific franceză și pariziana. 1.1.1. "Noua Femeie" și paradoxurile emancipării franceze Formarea identității celui de "al doilea sex" (expresie consacrată a Simonei de Beauvoir) a fost un drum anevoios. Tradițional, bărbatul est subiectul universal, el transcende spațiul și timpul. Prin contrast, femeia este întotdeauna limitată de loc, timp, particularitatea corpului și pasiune. Secole de-a rândul societatea a construit un eșafodaj de roluri, drepturi și datorii extrem de dezavantajoase pentru femeie. Modernitatea franceză în problema de gen
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a insista asupra perceperii trăsăturilor sale esențiale, legate de multiple elemente artistice. Densitatea semnelor fiind prea mare, decodarea este încetinita și oprește atenția cititorului. Originalitatea ei este în contrast, în ruptură cu banalitatea, cu cotidianul. Pariziana este femeia modernă care transcende în toate aceste scene, regizate de ea cu iscusința, stereotipul femeii tradiționale. 2.3. Tactici de reușită ale parizienei: palimpsest-ul exprimării Pariziana realizează un cod de comunicare specific, creează o imagine destinată în mare parte celuilalt, exteriorului. Imaginile sunt
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
literaturii franceze, prezența în fiziologiile și românele secolului al XIX-lea. Că tip literar distinct, femeia pariziana devine un nucleu contagios, care implică redimensionări în câmpul estetic și reinterpretări în universul românesc. Din perspectiva fenomenologica, Pariziana este un eveniment, deoarece transcende stereotipul femeii tradiționale ca model novator de simțire, de gândire și de acțiune. Pariziana este artist în tot ce o înconjoară, acest personaj se esențializează că mitopo(i)etică a aparentei, care își găsește manifestare în po(i)etică măștii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
du XX-ième siècle. Comme type littéraire distinct, la femme parisienne devient un nucleus contagieux qui implique des rédimensions dans le champ esthétique et des réinterprétations dans l'univers romanesque. De la perspective phénoménologique, la parisienne est un événement, parce qu'elle transcende le stéréotype de la femme traditionnelle comme modèle novateur de sens, de pensée, et d'action. La parisienne est artiste dans tout ce qui l'entoure, ce personnage s'essentialise comme mytopo(i)étique de l'apparence, qui trouve să manifestation
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Unele dintre aceste subiecte au constituit deja obiectul reflecțiilor noastre într-o serie de materiale publicate în țară și peste hotare. Deși operele de artă au un caracter accentuat istoric și local (care determină deosebirile lor), prin importanța lor ele transcend hotarele naționale, devenind universale. Succesul femeii pariziene se traduce în migrarea modelului în afara contextului sau național, producând epigoni în alte literaturi (Mademoiselle Blanche la Dostoievski, Adèle Varans la Charlotte Brontë, Rebeca Sharp la Thackeray, doamna de Vionnet la Henry James
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
influență unei mitologii difuze", care oferă numeroase modele de imitat ale eroilor reali și imaginari: personaje de român, eroi de război, staruri de cinema etc. "Imitația arhetipurilor trădează un anume dezgust de propria istorie personală și tendința obscură de a transcende momentul istoric local, provincial" [1991, p.135]. 50 "la Parisienne, derrière l'exotisme de son image 1900, cache un symbole plus profond et plus riche. De ce passé, revécu en photographies, à notre présent, quelque chose d'insolite tremble et se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Construcția unei case comune europene e și sarcina Bisericii, nu doar a Bisericii Catolice, dar și a celorlalte Biserici și confesiuni religioase din Europa. Principiile generale ale relațiilor dintre Biserică și Europa sunt subordonate unor principii înalte și universale care transcend orice tip de societate: familială, privată, universală. Aceste principii pot fi considerate supreme întrucât privesc în mod specific Biserica și Europa în calitate de comunități. Deasupra tuturor, cu o validitate universală, independentă de orice credință, stau primatul persoanei umane și primatul lui
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
anumite trebuințe umane. Astfel, trebuințele de natură fizică, ale corpului uman, sunt satisfăcute de către medicină; satisfacerea trebuințelor de natură afectivă revine psihologiei; atunci când vorbim de satisfacerea trebuințelor de natură intelectuală ne gândim cu precădere la educație; trebuințele spirituale, cele care transcend existența noastră pământească aduc în prim plan religia. În sfârșit, asistența socială înseamnă capacitatea de a satisface relațiile cu alții" (Prelici, 2001, pp. 8-9). În domeniul asistenței sociale își găsesc aplicare o serie de teorii care provin în principal din
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Fleury (Saint Benoît sur Loire) și de la Saint Denis îi creaseră pe Capețieni. Biserica exploata într-adevăr ambiguitatea regalității, cap al ierarhiei feudale, dar și al unei alte ierarhii, după o altă ordine, aceea a statului, a puterilor publice, care transcendă ordinea feudală. Biserica favorizează regalitatea împotriva puterii rivale: aceea militară; preotul îl ajută pe rege să-l supună pe războinic. Bineînțeles, pentru a face din rege instrumentul său, pentru a atribui regalității rolul esențial de protector al Bisericii, Biserica reală
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pentru a numi pe câțiva dintr-o pleiadă mai cuprinzătoare). Nu în ultimul rând, găsim și vocile critice mature ale unor generații mai apropiate de cel evocat (Codrin Liviu Cuțitaru și Gabriela Gavril, între ele) care demonstrează o prețuire ce transcende limitele prestabilite ale ierarhiilor sau conveniențelor. Pe scurt, e un volum de interes în primul rând istoric și literar și mai apoi sentimental și uman. E o formă consistentă și articulată de memorie subiectivă în sensul moral, de subiectivitate temperată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cei doi, cineva reușește să îi aducă aproape de scenă, cineva reușește "să îi aducă împreună"13 pe toți cei prezenți la concertul respectiv: este vorba de Selena Quintanilla, pe care autorii o descriu în termeni vii, într-o poveste care transcende limitele fixate prin italice de înșiși cei doi autori la începutul studiului de față: "În timp ce își susține concertul, face discret cu mâna persoanelor din public care se află aproape de scenă. Pare să se delecteze în executarea propriilor mișcări pe scenă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în măsura în care "valorile [...] anglofone și cele mexicane se amestecă"35, marginea, granița sau muchia devine locul privilegiat al medierii și inovării culturale. "Medierea are loc atunci când preferințele a două sau mai multe culturi sunt reconciliate; inovarea rezultă în urma efortului de a transcende preferințele culturilor respective"36, scriu González și Willis-Rivera, propunând, astfel, o diadă de termeni operaționali cu care ne putem descurca în acest hățiș al poveștilor amestecate. Pentru că, datorită efortului de definire al celor doi critici, devine inteligibilă teza potrivit căreia
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]