1,736 matches
-
ca "o unitate <<formală>>, care se asociază pe neașteptate cu orice trăire în analogie cu acea kantiană <<unitate a conștiinței ce premerge toate datele intuițiilor și abia pe baza căreia este posibilă în relație orice reprezentare despre obiecte>> ca premisă transcendentală a raportului său cu un obiect", ci este "unitatea relației înseși, care există în ea între act și obiect"75. De altfel, în capitolul anterior când ne-am referit la suprimarea distincției dintre subiect și obiect la nivelul trăirii am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
structură permanent schimbătoare, deci temporală, opusă atemporalității sensului husserlian, de Bewußtseinsinhalt experimentat în prezent"80. De asemenea, am văzut că tot V. Drăghici vorbește atât despre faptul că aceste "condiții <<reale>> ale conștiinței nu mai sunt situate într-un subiect transcendental al cunoașterii", ci într-un Lebenszusammenhang, cât și despre "transformările și istoricitatea pe care le implică utilizarea acestor categorii" (vezi II, notele 84 și 86, precum și III, 1C). Prin urmare, pentru Dilthey, categoriile nu sunt inițial constitutive pentru actul cunoașterii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sesizabilă <<imanența ordinii în materia experienței noastre senzoriale>>". Aceste considerații îl fac pe Riedel să avanseze pe drept temei ideea unui "principiu al imanenței comprehensiunii" (s.n.), iar în acest context să evidențieze că Dilthey propune o logică hermeneutică în locul celei transcendentale 82. Însă, așa cum am văzut, aceasta nu elimină a priori-ul. Ca și Schnädelbach care referindu-se la istorismul lui Droysen, vorbea despre "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (vezi II, 1Bd) -, Riedel trimite, de fapt, la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
context să evidențieze că Dilthey propune o logică hermeneutică în locul celei transcendentale 82. Însă, așa cum am văzut, aceasta nu elimină a priori-ul. Ca și Schnädelbach care referindu-se la istorismul lui Droysen, vorbea despre "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (vezi II, 1Bd) -, Riedel trimite, de fapt, la o deplasare de accent dinspre logica transcendentală (de care am arătat că Droysen este mai atașat decât Dilthey vezi II, nota 39) spre cea hermeneutică: "Odată cu această teorie a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu elimină a priori-ul. Ca și Schnädelbach care referindu-se la istorismul lui Droysen, vorbea despre "o ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (vezi II, 1Bd) -, Riedel trimite, de fapt, la o deplasare de accent dinspre logica transcendentală (de care am arătat că Droysen este mai atașat decât Dilthey vezi II, nota 39) spre cea hermeneutică: "Odată cu această teorie a cunoștinței, Dilthey pune problema posibilității unei logici transcendentale care nu se limitează doar la formele și regulile gândirii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trimite, de fapt, la o deplasare de accent dinspre logica transcendentală (de care am arătat că Droysen este mai atașat decât Dilthey vezi II, nota 39) spre cea hermeneutică: "Odată cu această teorie a cunoștinței, Dilthey pune problema posibilității unei logici transcendentale care nu se limitează doar la formele și regulile gândirii, ci analizează <<datul>> sub aspectul formalizării și normativității proprii. La el ea adoptă forma unei logici hermeneutice"83. Observația citată confirmă ideea că epistemologia lui Dilthey este nu numai în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey este nu numai în intenție, ci și ca realizare, o replică la Critica rațiunii pure (vezi I, 3C și II, 2Ba). De altfel, autorul însuși revine asupra acestui lucru atunci când în Einleitung... se referă explicit la necesitatea depășirii perspectivei transcendentale în sensul relativizării ei sub presiunea faptelor: "Problema raportului dintre științele spiritului și cele ale naturii poate fi socotită totuși rezolvată abia când va fi soluționată opoziția de la care am plecat, cea dintre punctul de vedere transcendental, pentru care natura
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
necesitatea depășirii perspectivei transcendentale în sensul relativizării ei sub presiunea faptelor: "Problema raportului dintre științele spiritului și cele ale naturii poate fi socotită totuși rezolvată abia când va fi soluționată opoziția de la care am plecat, cea dintre punctul de vedere transcendental, pentru care natura este condiționată de conștiință, și punctul de vedere obiectiv empiric, pentru care evoluția spiritului este condiționată de ansamblul naturii. Această sarcină constituie o latură a problemei cunoașterii" (s.n.)84. Explicația necesității unei asemenea "soluționări" constă în faptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Kant și empiriștii vedeau subiectul cunoscător doar prin prisma reprezentărilor acestuia, în timp ce Dilthey "vrea să ofere o filozofie a omului în ansamblul lui, înțeles în totalitatea realității lui psihice și istorice; de aceea, la el psihologia, istoria evoluției și filozofia transcendentală stabilesc o legătură specifică") și marchează ruptura dintre cei doi filozofi: "Important este însă faptul că Dilthey critică rațiunea nu numai în măsura în care ea se ocupă cu faptele istorice, ci o critică și ca fapt istoric; programul său nu se consideră
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
89 Tocmai din această cauză, în conceptul de trăire care angajează "totalitatea ființei noastre" nu putem delimita niște forme apriorice în adevăratul sens al cuvântului. La drept vorbind, o conștiință permanent istoricizată nici n-ar putea rămâne prizoniera unui concept transcendental. Să ne reamintim că din punctul de vedere al lui Dilthey "separarea materiei impresiilor de formele sintezei" nu este decât "un simplu instrument al abstractizării" ulterioare. Operată din capul locului, o asemenea delimitare, ce poate surveni numai a posteriori, n-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Cu alte cuvinte, trăinicia sistemelor culturale este întreținută de capacitatea de integrare conștientă a indivizilor în paradigmele acestora. Se poate observa și de aici că trăirile se obiectivează abia prin corelație și expresie, ceea ce trimite încă o dată la relativizarea caracterului transcendental al conceptului de "trăire", despre care am vorbit în subcapitolul precedent. După cum am arătat deja, Dilthey propune în opoziție cu apriorismul static o abordare istorică dinamică, vizând totalitatea naturii umane. Pentru aceasta, el recurge la conceptul de "corelație a acțiunilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un produs, totalitatea însăși are "un caracter teleologic"(s.n.)104, afirmă Dilthey în Der Aufbau... De aceea, Gadamer observă că punctul de plecare al interpretării hermeneutice asupra semnificației trebuie pus în legătură cu autoexegeza vieții: Idealitatea semnificației nu trebuie atribuită unui subiect transcendental, ci ea crește din realitatea istorică a vieții. Viața însăși este cea care se desfășoară și se configurează către unități inteligibile și individul izolat este cel de către care acestea sunt înțelese ca atare"105. "Corelația acțiunilor" este din punctul de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
grație acestei origini")116. Conform lui Dilthey, sarcina de a rezolva "problema raportului dintre științele spiritului și cele ale naturii" îi revine epistemologiei. Ea poate îndeplini această misiune doar în condițiile în care va soluționa "opoziția dintre punctul de vedere transcendental" și cel "obiectiv, empiric" (vezi III, 3). După cum am mai subliniat, demersul său vizează tocmai această posibilă rezolvare. Referindu-se la "cele două tipuri de fundamentare a științelor spiritului" pe baza unei "științe universale", Dilthey se distanțează încă o dată de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
III, 5). 146 T. Vianu, Filozofia culturii, p. 175. 147 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., pp. 508-509. 148 W. Dilthey, Das Wesen..., pp. 60-61. 149 Id., Construcția..., p. 83. 150 Ibid., p. 85. 151 M. Riedel precizează că spre deosebire de logica transcendentală, "dezvoltată de Kant mai mult în legătură cu matematica și fizica decât în sensul tradițional al științelor teoretice", logica hermeneutică "se orientează, în privința sarcinii unei fundamentări a științelor spiritului, spre formele de cunoștință admise în științele esențialmente practice, în conexiunea valorii, scopului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reguli" (op. cit., p. 106). În legătură cu cele două postulate atragem atenția asupra a două aspecte pe care le-am mai luat în discuție atunci când am analizat în diverse contexte raporturile dintre Kant și Dilthey: pe de o parte, distincția dintre logica transcendentală și cea hermeneutică, iar pe de altă parte, faptul că pornind de la conceptul de Selbstbesinnung, "critica rațiunii istorice" poate fi plasată "între rațiunea teoretică și cea practică" (vezi I, 3F și II, 2Ba). 152 Ibid., p. 105. 153 "Astfel, potrivit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Comte vezi I, 2C), ci, în măsura în care sunt categoriale (vezi supra IV, 5), ele sunt incluse de la bun început chiar în actul interogației filozofice, pentru care devin constitutive. Din această perspectivă putem înțelege mai bine distincția operată de către Blaga între abordarea transcendentală (care analizează condițiile de posibilitate în procesul cunoașterii) și abordarea empiristă, care se rezumă, cel puțin din punct de vedere programatic, numai la doi factori (faptele investigate și construcția teoretică), pentru că se ignoră în mod deliberat condițiile apriorice, fie ele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și o sarcină proprie, ce pot acoperi ca o boltă diversitatea premiselor"12. 2. Filozofia și/sau știința Așa cum am arătat deja, considerațiile despre presupoziție și inducție au avut menirea de a sublinia o dată în plus deosebirile dintre o viziune transcendentală și una empiristă. Am recurs la această cale pentru că distincțiile menționate trădează, în fond, tensiunea dintre aspirațiile divergente ale filozofiei înțelese ca Weltanschauung. Lăsându-se în voia acestor aspirații, ea încearcă să fie în același timp științifică și speculativă, ceea ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-l poate gândi"52. Riedel consideră că Dilthey a depășit "dualismul cartezian" care separă planul existenței de cel al gândirii și crede că acest lucru se datorează unui a priori care poate fi socotit "presupoziția sa <<absolută>> și totodată condiția transcendentală a posibilității științei spiritului". Acest principiul filozofic fundamental al lui Dilthey este acela că trăirea nu poate accede dincolo de viață 53. (La conceptul transcendental de "trăire", la implicațiile și avantajele utilizării lui de către Dilthey ne-am referit pe larg în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lucru se datorează unui a priori care poate fi socotit "presupoziția sa <<absolută>> și totodată condiția transcendentală a posibilității științei spiritului". Acest principiul filozofic fundamental al lui Dilthey este acela că trăirea nu poate accede dincolo de viață 53. (La conceptul transcendental de "trăire", la implicațiile și avantajele utilizării lui de către Dilthey ne-am referit pe larg în capitolul precedent vezi III, 3.) Impresia că disjuncția dintre cele două planuri ar fi fost depășită de Dilthey își are probabil originea în faptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o apartenență (de exemplu, filozofia lui Hegel, filozofia lui Kant) dovedește zădărnicia unei asemenea ambiții. De altfel, pe parcursul lucrării am arătat cum o Weltanschauungsphilosophie contravine atât modelului totalității ce guvernează filozofia continuității, cât și modelului unității prestabilite, răspunzător pentru filozofia transcendentală. Așadar, ținând seama de imposibilitatea funciară a filozofiei de a se depersonaliza în măsura în care o face știința, considerăm odată cu Spranger că "idealul unei metafizici lipsite de individualitatea creatorului ei" rămâne de neatins 88. Idealul unei "filozofii științifice" este posibil atâta vreme cât filozofia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
propria lume, aptă să degaje visul poetic și estetica formei. Eul romantic, asfixiat prin supralicitare, se deplasează spre structurile alterității, ale mundanizării în lume și în timp. Eul psihologic respinge reificarea imaginarului primitiv, magic, atitudinea naturală, mimetica cedează locul atitudinii transcendentale, compatibilă cu figurile oglindirii constitutive de sens și a căror semnificație se adresează unei conștiințe comunitare. Ființarea omului prin conștiință, concept preluat de Eminescu de la confluența "Upanișadelor" cu filosofia lui Kant, este lamura vieții sau Tat twam asi (Tu ești
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ale lumii: "Uvedenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!"; sens solar, cântecul pur "în limpezimi răcoroase" (In memoriam); pretext pseudo-baladesc, cu note romantice într-o baladă în care Crypto ("regele ciupearcă") aspiră la iubirea lui Enigel "lapona mică, liniștită"; incompatibilitate, sens transcendental amintind de Luceafărul eminescian (Riga Crypto și lapona Enigel); simboluri mitice barbiene; soarele ("cu cămările lui"), nunta (revigorare ciclică a lumii), oglinda (dramă a conștiinței), munte, cer, raze, muzici; un univers dedramatizat, pur contemplativ. Depărtarea de descriptiv și apelul la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai erudită carte din critica românească. El încearcă să facă o "traducere" filosofică a simbolurilor. În Filozofia teoretică și în Teme romantice apar observații fundamentale: sideromania și somnia lui Eminescu, borealismul, naturismul, mizantropia, obsesia genezei, stingerea universului, pesimism afectiv, idealism transcendental, naturism cu elanuri dionisiace, ocultism, geocentrism, magie, teoria îngerilor, metempsihoză. G. Călinescu a ajuns la aceste judecăți, după ce a constatat în opera eminesciană influențe din lucrările lui Schopenhauer, Fichte, Hegel, Hartman. La conceptele de mai sus mai adăugăm: neptunismul, uranismul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fiindcă după el se poate spune ceva. "Acum toți suntem fragmentiști, inclusiv când scriem cărți aparent coordonate. Se potrivește cu stilul nostru de civilizație."18 Că și pentru Nietzsche, pentru Sábato, centrul preocupărilor nu mai este obiectul, și nici subiectul transcendental, ci omul concret, cu noua să conștiința asupra corpului său: "Vitalitatea lui Nietzsche culminează în fenomenologia existențiala, pentru că depășește biologicul pur, fără să renunțe la integritatea concretă a ființei umane"19. Pentru Heidegger, a fi ființă umană înseamnă a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
interlocutorul sau: " Spune, tu, tango, emoția, / tu, suflet al mahalalei"". Marisa Donadio, în El băile de tango, historia y evolución, vorbeste despre tangou că despre cântecul popular al orașului, în măsura în care exprimă, într-un fel involuntar, dar semnificativ, acel ceva profund, transcendental și permanent al sufletului orașului însuși. Crede că tangoul, adevăratul tangou, este un cântec fără putere de iradiere expresiva , fără acțiune magnetică asupra mulțimii, dar cu mare putere asupra individului, este un cântec introvertit. Imediat ce începe să sune, dansatorul pleacă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]