1,221 matches
-
tineri nu se mai vedeau pe culoar. Mulți camarazi de suferință, printre alți călători, se pregăteau să coboare, Ilie Țintă, Gheorghe Dragon, Tache Rodas. Dar parcă nu mai cunoșteam pe nici unul. Îmbrățișările cu cei ce continuau drumul purtau pecetea suferinței, transfigurată în lumina ochilor. Și cei care nu veneau din temniță păreau că vin tot de acolo. După ultima îmbrățișare am ajutat o doamnă cu două valize grele. Am luat autobuzul spre Gara de Sud. De acolo trebuia să iau trenul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
persoană, ai fost atât de bun în scrisoarea ta, dar lucrurile nu pot sta astfel - tu ești îndrăgostit de cea de odinioară, dar aceea nu mai sunt eu... — Ba ești tu. Te-am recunoscut în sărutare. Era adevărat. Sărutarea o transfigurase, precum sărutul din basm. Ii recunoscusem atingerea, textura buzelor, mișcarea gurii, și întreaga stinghereală se spulberase, acel simțământ al imposibilității de a o mai strânge în brațe, pe care-l încercasem în biserică. Trupurile noastre se încordaseră spontan în același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
los, asta e cert. Dar cum de a reu[it Lizzie s\ ajung\ la ceea ce a dorit? Poate că și ea a trebuit să-și reediteze dragostea pe care mi-o purtase, să retrăiască toate vechile frământări, pentru ca să o poată transfigura. Numai că ea pare să fi izbutit, în timp ce eu am dat greș; ea și-a perfecționat iubirea, pe când eu am distrus-o pe a mea. Să fi constituit eu pentru Lizzie încercarea predestinată, menită să purifice forța iubirii ei? E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și har, între umanitate și divinitate. Chiar în momentele agoniei din gră‑ dina măslinilor și de pe cruce, când nu avea nici frumusețe nici strălucire, când trupul și psihicul erau zdruncinate, El nu‑și pierde frumusețea, dimpotri‑ vă, infirmitățile sale sunt transfigurate și putem vorbi aici de o frumusețe a durerii. Această frumusețe apare, de exemplu, în tablourile lui Beato Angeli‑ co90, unde chipul său calm, exprimă o stăpânire de sine desăvârșită și o fasci‑ nație misterioasă a Mântuitorului răstignit. Cât privește
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
și har, între umanitate și divinitate. Chiar în momentele agoniei din gră‑ dina măslinilor și de pe cruce, când nu avea nici frumusețe nici strălucire, când trupul și psihicul erau zdruncinate, El nu‑și pierde frumusețea, dimpotri‑ vă, infirmitățile sale sunt transfigurate și putem vorbi aici de o frumusețe a durerii. Această frumusețe apare, de exemplu, în tablourile lui Beato Angeli‑ co90, unde chipul său calm, exprimă o stăpânire de sine desăvârșită și o fasci‑ nație misterioasă a Mântuitorului răstignit. Cât privește
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
ca având constituție duală, însoțită de aceste proprietăți ce depășesc orizontul experienței noastre. În acest fel crede părintele Dumitru Stăniloaie, „fizica ne ajută să înțelegem că materia-energie poate fi pătrunsă de lucrarea lui Dumnezeu și că natura aceasta poate fi transfigurată prin Duhul Sfânt”<ref id=”12”>Pr. Dumitru Stăniloaie, Teologie Dogmatică și Ortodoxă, vol. II, Editura EIMBOR, București, 2007, p. 15.</ref> Părintele Stăniloaie scrie că materia poate fi mediu de lucrare a lui Hristos, pentru că „esența ei este energetică
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
acasă, o primavară transcendentă. Asemenea înțeleptului indian care nu se lasă ademenit de peisajul pitoresc și imediat al Mayei, ci-și amintește privirile dincolo de vălul acesteia, către esențe și adevărata cunoaștere, nudă. Eliade nu “reține” peisajul francez în sine, îl transfigurează, în substituie altuia asemănător. Însă mult mai semnificativ, aflat în idealitate și în vis. Se aplică aici propria teorie privind declanșarea sacrului direct în inima profanului. Sunt suficiente un gest, o culoare, un semn, pentru ca acela care știe să “citească
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
stare de beatutudine. Orfeu construiește o alta lume dar nu reușește salvarea definitivă. Cântecul suspendă moartea dar nu o poate aboli. În clipa în care Orfeu privește în urmă, din iubire, el nu poate salva decat imaginea ideală a iubitei transfigurată în cântecul care dăinuie. Orfeu nu e un poet, e Poetul însuși. Mitul nu va fi umbrit niciodată de conștiința timpurilor, rămânând o prezență cu multiple avataruri și semnificații: prezență paradoxală și misterioasă, cântăreț, poet, magician, arhetipul îndrăgostitului, erou civilizator
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fond, Dupa melci e și o verificare tragică a puterii Logosului ca o privire înapoi după Eurydice”<ref id=”31”>ibidem, p. 116</ref> în aceasta creație literară, descantecul copilului pare a fi o metamorfoză a cântecului orfic, ce poate transfigura lumea. „Micul Demiurg” și Orfeu, victime ale păcatului originar, supuși greșelii specifice firii umane. încă din cele mai vechi timpuri, umanitatea a experimentat pe propria ființă consecințele nerespectării unei legi fundamentale cosmice: cunoașterea este interzisă aprioric. Orfeu uită și încalcă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a trecut decât În putine cazuri dincolo de cortina Prutului. În peisajul dramatic al locului de osândă străbăt și sclipiri de speranță evocând splendorile copilăriei. Umilința, agresiune psihică și fizică pentru unele caractere poate determina reacții salvatoare prin puterea de a transfigura realitatea, de a trezi speranța În triumful binelui, al Împăcării, al dreptății. În infernul concentrațional, al brutalității, suferinței umane, poetul are forța și ințelepciunea de a intrevedea ziua de mâine, senină, atrăgătoare care mângaie, consolează. Speranța În supravietuirea condițiilor din
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
doar cei chemați s-o facă, aleșii, așa cum s-ar cuveni să fie, de altfel, în toate genurile de creație. Întotdeauna am considerat muzica ca pe o formă superioară a artei. O prefer ca pe o terapie magică, ce mă transfigurează și-mi revigorează ființa. Cred că prin muzică ni se relevă și mai limpede legătura noastră cu Cosmosul, cu Dumnezeu. Îmi plac toate genurile muzicii, cele vechi ca și cele mai noi, inclusiv piesele ultramoderne, dacă sunt autentice și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
însoțeau, adică de cursul gîndurilor așa cum rezulta nu numai, și nici în primul rînd, din perceperea obiectelor, ci din diferitele evenimente, recente sau mai vechi, din viața noastră care ne rețineau atunci atenția.] Reacția personală în prezența acestor lucruri le transfigura pentru noi într-o asemenea măsură? Da, dacă vrem, dar cu condiția să nu uităm că sentimentele și gîndurile noastre cele mai personale își au sursa în medii și circumstanțe sociale definite, iar efectul de contrast provenea mai ales din
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Sorescu: "(...) să revin la Nichita; am citit la acest poet - îi umblau amețite și verbele - care ajunsese să scrie orice și oricum (și cu toate acestea curgeau fluvii de laudă spre El, iar El le primea ca o Sahară nesătulă, transfigurat de baia asta de lingușiri totale), versuri ca: " Viața s-a născut din apă (...)". "Foaie verde cal albastru" - zic eu, toate aceste bizarerii nu erau decât sindroame de murire ale limbii în el"22; pe de altă parte, Sorescu n-
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
între ~ 1000 și ~ 800, erau arianizate provinciile Kosala și Videha. La rândul său, Rămăyăna arată că influența ariană se întindea spre sud. Adversarii arienilor au fost mitologizați, metamorfozați în "demoni" și "vrăjitori"; tot astfel, luptele pentru cucerirea teritoriului au fost transfigurate, mai precis asimilate luptelor lui Indra împotriva lui Vrtra și a altor Ființe "demonice". Vom discuta mai târziu implicațiile cosmologice ale unor astfel de lupte exemplare (§ 68). Pentru moment, să precizăm că ocuparea unui nou teritoriu devenea legitimă prin ridicarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el este universal răspândit. Apollon este cel care "săgetează de departe"; totuși același epitet i se aplică lui Rama, lui Buddha și altor eroi și personaje fabuloase. Dar geniul grec a revalorizat în chip strălucit această temă arhaică, după cum a transfigurat tehnicile și simbolica șamanică. Grație lui Apollon, simbolismul arcului și al tragerii cu arcul revelă alte situații spirituale: stăpânirea 19 Primele mărturii privind văgăuna datează din secolul I î. Hr. 20 Vezi referințele în cartea noastră De Zalmoxis ă Gengis-Khan, p.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
literatura avangardei, pentru că regăsim și aici ideea de a înlătura orice prejudecată, de a elimina clișeele de gândire și de exprimare, inutile și mutilante, omul nu mai are nevoie de un "translator" care să-i explice realitatea sau să o transfigureze. Cangrenă sintetizează în lungile sale enumerări trăsăturile principale ale spațiului citadin ("Atât:/ cenușiu, moarte, urât,/ sârme, opac..."), ale universului cotidian căruia i se circumscrie și existența poetului. Deși "moartea" este cel de-al doilea termen al acestei enumerații, putem distinge
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
intra în buzunar". Propozițiile scurte vor să redea starea de ebrietate, marcând pauzele așa cum versul în care se prezintă ce scrie pe sticlă sugerează silabisirea lentă și transferarea ei în domeniul poetic, altfel zis se prezintă modul în care ea "transfigurează" lumea: "Când haitele la Lună vor lătra,/ (...) cu sete, lumina ei din pumni o voi bea". Revenirea trecutului spre prezent ar putea fi o replică dată vechilor meditații pe ruine, "Oamenii vechi" nu vin să cerceteze prezentul și să-l
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
absolut și singura "realitate" pe care o cunoaște este cea pe care și-o construiește din cuvinte. Nici lui, nici cititorului nu i se mai permite iluzionarea, de aceea poezia este prezentată adesea ca exercițiu de sinceritate, scriitorul refuzând să transfigureze lumea pe care o reprezintă și să restrângă utilizarea limbii la elementele considerate poetice, dar care ar suna fals într-un discurs cotidian. 3.2. Poezia ca exercițiu de sinceritate. Luciditatea Refăcând în sens invers parcursul literaturii contemporane, remarcăm o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
componente emană o grandoare a decadenței, subliniată prin culorile „De sineală, de aur, de sînge”. în timp ce alți poeți, privind un havuz, văd doar zbuciumul apei, șuvița retezată și întoarsă în locul de unde a țîșnit, autorul Plumbului e impresionat de masca lucrurilor transfigurate de acțiunea luminii. Fără să știe că un Abel Bonard numise havuzurile „suave ornamente ale tăcerii”10), el le caută pentru a se liniști în preajma lor, a medita și a-și imagina tablouri cum e cel de la care am pornit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
propria capodoperă, compunându-și viața, până la ultimele detalii, ca opera, dandy-i par a restitui artei identitatea să primordială, definitiv pierdută și, în consecință, privită azi că utopie: artă că act magic în stare să "opereze" asupra realului, să îl transfigureze, "dandy-ul are curajul de a-si afirmă libertatea, are îndrăzneala de a face dintr-un veșmânt o poezie și, în consecință, de a proclama victoria calității și a individului asupra produsului" [Babeți, p. 239, Scaraffia, p.109]. 163 "La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
spre descifrare caietele lui Eminescu facsimilate de Noica - cele în limba germană) pentru a-i dojeni mulțumit: "Ce rău v-am făcut că mi-ați dat așa o pedeapsă de nu mai pot dormi noaptea?" Asemeni eroului din basmul românesc, transfigurat în vers de Eminescu, care dă titlul "Miron și frumoasa fără corp" acestui text (un clipit complice lui Policarp Cutzara), Profesorul era îndrăgostit nebunește de o iluzie ademenitoare, dar pe care nu izbutea niciodată să o strângă în brațe, să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
parte, dar cum să renunțe la cea cu care s-a obișnuit? Atunci cine, frate? „România literară“? Comentarii la zi despre actualitatea lui Homer. „Suplimentul de cultură“? Cele mai recente apariții de la Polirom. „Academia Cațavencu“? O poză a lui Iisus, transfigurat de Duhul Sfânt, tremurând, cu părul vâlvoi, cu brațele ridicate - însoțită de comentariul: „Ferice de hippioții care se cred Dumnezeu!“. Eu? Sunt prea concentrat să-mi iasă numărul de semne pentru articolul de săptămâna viitoare. Voi? Nu-i greu să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
o vizită la Tg. Neamț sau chiar la... Gloduri, nu foarte departe de Bacău, încă un târg evreiesc pe vremea lui Bacovia XE "Bacovia, George" . Asta ca să introduc și eu o notă de patriotism local în disputa privind topologia realităților transfigurate de Bacovia XE "Bacovia, George" - bunicul meu patern a fost o vreme primar la Gloduri. M.I.: Mai știi? În tot cazul, eu nu pot crede că Bacovia XE "Bacovia, George" a vorbit numai despre Bacău, un oraș mult mai burghez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
a valorii spirituale. Dacă omul de arme sau omul politic se supune istoriei, căreia i se închină ca unei zeități supreme, omul de spirit o vede în dimensiuni 68 reale. De aceea el alege exilul (nu e regulă, totuși), îl transfigurează, îi dă sens în creația culturală. Să căutăm exemple. Mareșalul Antonescu și-a atribuit responsabilități supreme ca simplu închinător la altarul istoriei. Oricâte merite i s-ar contesta, de unul putem fi siguri: a fost loial față de zeitatea aleasă. Un
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a valorii spirituale. Dacă omul de arme sau omul politic se supune istoriei, căreia i se închină ca unei zeități supreme, omul de spirit o vede în dimensiuni 68 reale. De aceea el alege exilul (nu e regulă, totuși), îl transfigurează, îi dă sens în creația culturală. Să căutăm exemple. Mareșalul Antonescu și-a atribuit responsabilități supreme ca simplu închinător la altarul istoriei. Oricâte merite i s-ar contesta, de unul putem fi siguri: a fost loial față de zeitatea aleasă. Un
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]