1,145 matches
-
urmare, pornind din concretul imediat, dar fiind tot timpul cu privirea - atât a ochilor din afară, cât, mai ales, a celor lăuntrici - spre metafizic, eul, viețuind întru cunoașterea alcătuirilor lumii (în căutarea apelor vieții) și a propriilor limite, încearcă o transfigurare a existenței, în ars declamatoria, identificând nexuri cu tentă vizionară, în care să se reflecte sufletul său dornic, paradoxal, să se detașeze, dar să rămână, totuși, implicat în toate ale firii, având drept miză convingerea că totul „a izvorât și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Poezia este lucrul cel mai greu, pentru ca, apoi, explicațiile să se aglomereze, prin apelul la elemente lexicale, mai întâi din câmpul semantic al banalului, spre a aluneca, ulterior, în domeniul conceptualizării, de la ulucă la suprema făptură / în alergare după o transfigurare, așa încât să conchidă că Poezia nu este doar o ulucă ce-o tai și-o fățuiești, ci este finișul fericit al pietrei sfărâmate - praful și pulberea - // unica Neființă ce poate trece în Ființă - / Duhul sfânt - unicul Obiect în carnea căruia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poate contura un complex numit de poeți „arta de a iubi”. Oare Ovidiu, autor al operei poetice Ars amandi (Arta de a iubi), nu înțelegea prin artă mai mult decât meșteșug sau tehnică? Adică, un fel de sublimare a instinctului, transfigurarea organicului în fericirea dăruirii generoase până la identificarea cu ființa morală (și fizică!) a partenerului. Dincolo de trăirea strict personală a senzației, a plăcerii secrete ce inundă cele două trupuri îmbrățișate, petrecerea în doi „se justi 25 fică” prin consistența umană a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care este mobilizat în prezența unei femei atrăgătoare. Imagini și „idei primite” pot chiar deforma reprezentarea ființei feminine care îi stă în față „în carne și oase”, emanând farmec și mister, determinând în sufletul „buiac” al respectivului tânăr o neașteptată „transfigurare”. Este ceea ce induce o anume inconsistență în angajamentul său erotic. Ce se întâmplă însă cu bărbatul trecut bine de vârsta „romantismelor”, precum Profesorul din paginile lui P.H.L.? Comentariul scriitorului lasă să se vadă printre rânduri și ceva (poate chiar mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
desparte nimeni, Allan. Acum sunt a ta, cu desăvârșire a ta... O mângâiai, căutând cuvinte pe care nu i le mai spusesem până atunci, dar nu găsii nimic inedit, nimic care să corespundă cât de cât febrei mele interioare și transfigurării ei. (De mult încetase de a mai fi Maitreyi din mașină; avea o fixitate ciudată a feței, care m-a urmărit multă vreme după aceea.) ― Într-o zi ai să mă faci soția ta și ai să-mi arăți lumea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
eroul o întâlnește pe fosta soție, evenimentul e ridicat la scară universală și abdicarea este totală: Drama erotică capătă alte dimensiuni prin cealaltă ipostază existențială a eroului din același orgoliu al cunoașterii. Jocul - labirint al iubirii, în planul conștiinței, cunoaște transfigurările cele mai impresionante, de la boala ce-l macină când nu o vede pe Ela: până când, după experiența războiului, gelozia și ura dispar, fiind substituite de dezinteres și indiferență: Mărturisirea eroului din final ilustrează afirmația: Drama lui Ștefan Gheorghidiu este una
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
sale". Blaga evidențiază punerea în scenă a elementului creștin al morții ca nuntă din Miorița: "Moartea este o nuntă, este uniunea sfîntă cu elementul cosmic. Moartea ca act sacramental și natura ca biserică sînt două viziuni grave și esențiale ale transfigurării ortodoxe a realității. Iată, acestea sînt adevăratele viziuni sofianice". Blaga reproșează gînditorilor ruși că nu au ajuns dincolo de planul metafizic pînă la a înțelege sofianismul ca o determinantă "stilistică" inconștientă a culturii Estului și Sud-Estului european. Oricare ar fi motivul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
paginile pentru dreapta anilor '30, se angajează ferm de partea Germaniei și exprimă cu forță respingerea bolșevismului, ca și refuzul față de democrațiile occidentale. La fel ca și Crainic, și Radu Gyr începe, în 1943, să pledeze în coloanele Gîndirii pentru transfigurarea românismului. Crainic vorbește despre ortodoxia românească și funcția sa europeană, în alternanță cu teologul Dumitru Stăniloaie. Această susținere ideologică explică fără îndoială energia depusă de Antonescu pentru apărarea armatei și a oamenilor săi împotriva unei anumite indiferențe germane. Antonescu, fiind
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de vie a fetei, de spatele ei drept, capul ridicat și ochii deschiși. În imaginea tinerei moarte, iluzia vieții e aproape desăvârșită: decorul maschează, costumul ascunde, iar fotograful a învățat arta profitabilă a deghizării semnelor morții în scopul unei ultime transfigurări. În secolul al XIX-lea victorian, estetica romantică a thanatosului se manifesta uneori în forme neașteptate: fotografia post- mortem e poate cea mai complexă și mai stranie dintre toate. Derivată direct din tradiția europeană a picturii funerare, încadrabilă unei vaste
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a tuturor lucrurilor în participarea făgăduită la sfârșitul veacurilor 7. Pornind de la diferența tipologică (cea dintre act și formă) dintre concepțiile cosmologice și antropologice ortodoxe și catolice, filosoful român se oprește asupra unei probleme fundamentale referitoare la neutralitatea naturalistă și transfigurarea spirituală (civilizație și viață duhovnicească); altfel spus, este vorba de modalitatea în care catolicismul privește lumea naturală în iconomia divină 8, precum și implicațiile care decurg din acest fapt. În viziunea catolicismului care, de la Sfântul Toma d'Aquino, a câștigat teren
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Dumnezeu pe măsura capacității proprii de a-L putea primi 10. Este important de precizat un fapt esențial: patristica nu a cunoscut niciodată ideea lumii naturale, a neutralului, specifice concepției catolice. Ideea majoră a Ortodoxiei este ideea de theosis, de transfigurare a lumii care se opune ideii de physis a Occidentului. Pentru ortodox, împlinirea stă sub semnul acțiunii Sfântului Duh care face ca totul să se transfigureze. Învățătura ortodoxă a transfigurării lumii nu se identifică cu cea protestantă a răului radical
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
catolice. Ideea majoră a Ortodoxiei este ideea de theosis, de transfigurare a lumii care se opune ideii de physis a Occidentului. Pentru ortodox, împlinirea stă sub semnul acțiunii Sfântului Duh care face ca totul să se transfigureze. Învățătura ortodoxă a transfigurării lumii nu se identifică cu cea protestantă a răului radical, teorie potrivit căreia natura este în întregime alterată, harul substituindu-se faptelor pentru a asigura mântuirea umană. În concepția protestantă, nu se discută despre transfigurare, întrucât "faptele sunt ale harului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se transfigureze. Învățătura ortodoxă a transfigurării lumii nu se identifică cu cea protestantă a răului radical, teorie potrivit căreia natura este în întregime alterată, harul substituindu-se faptelor pentru a asigura mântuirea umană. În concepția protestantă, nu se discută despre transfigurare, întrucât "faptele sunt ale harului și nu ale făpturii transfigurate". În plus, la protestantism, este vorba de mântuirea individuală, în timp ce în Ortodoxie este vorba de mântuirea colectivă. În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie, ideea transfigurării interne nu reprezintă decât o anticipare a transfigurării cosmice. De aceea, toate speculațiile asupra mântuirii universale diferă în funcție de perspectiva de abordare adoptată: ipostaza ontologică în Răsărit, ipostaza juridică, în Occident. Exemplul elocvent al acestei diferențe fundamentale îl constituie învățătura privitoare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie, ideea transfigurării interne nu reprezintă decât o anticipare a transfigurării cosmice. De aceea, toate speculațiile asupra mântuirii universale diferă în funcție de perspectiva de abordare adoptată: ipostaza ontologică în Răsărit, ipostaza juridică, în Occident. Exemplul elocvent al acestei diferențe fundamentale îl constituie învățătura privitoare la Sfânta Fecioară. Dogma catolică a zămislirii ei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
energia dumnezeiască necreată, sfințitoare, transformatoare, ridicare a credinciosului în alt plan", creștinismul răsăritean insistă în permanență pe lucrarea Duhului Sfânt, cel de viață făcător și sfințitor 8. În Ortodoxie, Dumnezeu "își poate însuși umanitatea în mod real, ca mediu de transfigurare și normalitate asemenea Dumnezeirii în sfințenie"9, cu o singură condiție: omul să-și ducă existența având în centru modelul hristic. Acest model de viețuire este intermediat tot de Duhul lui Hristos, care scoate pe om din moartea spirituală și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de afirmare a trăsăturilor personalității în raport cu anumite criterii, principii, așteptări, situații. Folosirea autosugestiei pentru autoinfluențarea voinței, trăirilor, prin intermediul cuvântului, pentru echilibrarea vieții personale, a sporirii eficienței acțiunilor, a obținerii unor transformări prin autoîncurajare, manifestare a încrederii. • Echilibrarea și autostimularea prin transfigurare imaginară a lumii interne sau externe, cu recursul la creație, fantezie, reverie, trăire imaginativă, iluzie, pentru ieșirea din realitatea nedorită și imaginarea uneia de vis, peste limitele normalului. • Folosirea compensării directe sau indirecte pentru autostimulare, echilibrare psihică în situații dificile
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acordăm golului locul pe care-l merită în imagine. Felul în care noi ne apropiem de natură trebuie să fie altul, aspirând, asemenea pictorului chinez, să ne topim, prin trăirea naturii, în peisajul pe care-l pictăm. Trăirea intensă, până la transfigurare, a liniei poate să desăvârșească dialogul artistului cu natura exterioară și interioară. Folosesc exemplul neasemuitului gravor și desenator japonez Hokusai, care sintetizează în existența sa treptele sublimului. Privind arta ca un necontenit proces de perfecționare, care se desfășoară pe durata
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
cheamă rigorile morale ale condiției umane. Dar aceste Înălțări și coborâșuri ale noastre pe scara valorilor (sau pe cea a nivelurilor de conștiință) Își au valoarea lor psihologică, deoarece ele semnifică prezența a tot atâtea momente de transformări și chiar transfigurări ale felului nostru de a fi, semnifică faptul că noi ne creăm continuu pe noi Înșine. Μ Într-o mare dragoste care cunoaște, la un moment dat, decepția, logica rațiunii intervine și aduce argumente justificative, care lasă loc uitării, iertării
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
atunci când nu este În stare să pună ordine În scopurile sau În preferințele sale de peste zi). Μ Biologic, omul este o ființă mediocră comparativ cu animalul, dar este net superioară În plan psihologic: generalitatea În gândire; responsabilitatea conduitei În colectivitate; transfigurarea În artă; aspirația spre autodepășire; sentimentul libertății și al demnității personale; conștiința temporalității (experiența trecutului și previziunea viitorului devenind condiții ale depășirii imperativelor urgente ale clipei prezente) etc. Μ Unul dintre fenomenele psihice cele mai spectaculoase este „convertirea religioasă”. Celebre
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
scena actului sexual de la marginea unui drum de țară, În natură, petrecut Într-o poziție care-i Înlesnea protagonistei panorama văzduhului, consonantă, prin anvergură și consistență, cu starea ei de excitație cronică. Autoarea refuză În general nu autolivrarea totală, ci transfigurarea, convinsă că aceasta ar distrage de la transmiterea faptelor. Faptele debordează trăirile tocmai pentru că definesc o durată care nu este aceea a efuziunilor, a sentimentelor. La fel de “interioară” ca aceea a consacratei “memorii afective”, durata faptei este clipa, solidă, imposibil de destins
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Hristos ieșise de-acum din existența pământească, el este prezentat de Tițian ca participând încă la ea împreună cu Magdalena în această ultimă întâlnire. El este încă supus forțelor fizice, țintuit jos de orizont și îngrădit aici de trunchiul copacului. Pentru transfigurare, va mai trebui să urce în sferele cerești, unde va deveni de neatins. Distincția dintre regiunea inferioară și cea superioară este simbolizată și prin distribuirea culorilor principale. Figura Magdalenei are forma activă a unei pene, târându-se pe pământ ca
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
faptelor pe care le va cânta în "lirica" baladă în care totul se desfășoară după un anumit ceremonial princiar, e fascinat de fata morgana în fantastica vânătoare a prințului din Levant, sau, exploatând parabola,deplânge perisabilitatea civilizațiilor. Nina Cassian aduce transfigurarea poetică a ideii, mișcân d-o cu fantezie într-un univers fantastic și real. Leonid Dimov, cum spunea cineva, te inhibă prin tehnica întârzierii, de esență balcanică, atât în stratul semnificațiilor cât și în cel al formei adecvate ei. O
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vrajă, așa cum și pe noi cititorii scrisul ei ne vrăjește: "Scrie, scrie, scrie/ scrie, ciocârlie,/ cântă, vulpe blândă/ crapă crap de apă/ scrie, scrie, scrie." Doina Sălăjan "Confidențe", Editura Tineretului, 1957; "Despre copilărie", Editura Tineretului, 1957; "Versuri", E. P. L., 1967; "Transfigurări", E. P. L., 1969; "Umbra faptei", Editura Cartea Românească, 1973. Doina Sălăjan a editat cinci volume de versuri și este o poetă remarcabilă, sensibilă, cu o largă pastă impresionistă în pictura peisajului și în sugerarea i edenului, a tăcerii și a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dan, Ion Rahoveanu apar cu zece ani mai târziu, când se spune că poezia a căpătat conștiință de sine, ele rămân simple versificări pe marginea temelor. "Domnul Cuza" este un poem în care Traian Iancu declară fără nici un fel de transfigurare: "Mireasma-i trandafir de la Moldova/ Iar cornu-nsuflețit, măreț, e Cuza/ Ce spre-nviere ți-a fost călăuza/ Iubirii ce-a aprins-o slova." George Dan surprinde, în "Mater nostra", prin sensibilitățile sale contemplative, descriind ochiul și lumina rotundă a "Daciei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]