1,137 matches
-
posibilă a unui mister potențat a avut loc în unele formule dogmatice ale metafizicii creștine și accidental în alte domenii. Când antinomia e utilizată ca expresie a unui mister potențat (obiect al minus-cunoașterii), ea îndură transformarea pe care o numim "transfigurare", și care, sub unghi logic, e echivalentă cu scindarea silnică a unor termeni solidari. Prin "transfigurarea" unei antinomii se face un pas vizibil și decisiv dincolo de linia zero-cunoașterii în zona minus. Nici "transfigurarea" și nici sensul ei nu au fost
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
accidental în alte domenii. Când antinomia e utilizată ca expresie a unui mister potențat (obiect al minus-cunoașterii), ea îndură transformarea pe care o numim "transfigurare", și care, sub unghi logic, e echivalentă cu scindarea silnică a unor termeni solidari. Prin "transfigurarea" unei antinomii se face un pas vizibil și decisiv dincolo de linia zero-cunoașterii în zona minus. Nici "transfigurarea" și nici sensul ei nu au fost până acum de nimenea remarcate ca atare"383. Blaga refuză toate acele forme de gândire care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ea îndură transformarea pe care o numim "transfigurare", și care, sub unghi logic, e echivalentă cu scindarea silnică a unor termeni solidari. Prin "transfigurarea" unei antinomii se face un pas vizibil și decisiv dincolo de linia zero-cunoașterii în zona minus. Nici "transfigurarea" și nici sensul ei nu au fost până acum de nimenea remarcate ca atare"383. Blaga refuză toate acele forme de gândire care implică o soluționare logică a antinomiilor. Chiar și în epocă, în legătură cu antinomiile din cadrul cunoașterii științifice, au existat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
principial al filosofului român față de aceste logici, ca și refuzul explicit față de logica dialectică a lui Hegel, se datora faptului că ele, într-o formă sau alta, anulează contradicția, elimină antinomia 385. Or, metoda sa înseamnă, dimpotrivă, potențarea antinomiilor prin transfigurare. Metoda antinomiei transfigurate este diferită tocmai prin faptul că, în cadrul ei, antinomiei i se refuză o soluție atât în plan logic cât și în plan concret. Capitolul 3 Despre sursele predilecției blagiene pentru antinomic Cum se explică această predilecție a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Grigore de Nazianz sau Grigorie Palama au încercat să o exprime. El consideră că așa-numita cunoaștere apofatică poate fi înțeleasă doar din perspectivă transdisciplinară și în baza unei logici a terțului inclus 671. Terțul inclus și dogmele. Transdisciplinaritate și transfigurare Într-un dialog cu Horia Bădescu, despre Ștefan Lupașcu 672, Basarab Nicolescu făcea legătura dintre principiul terțului inclus și dogme, afirmând că dogma trinității este prima manifestare a terțului inclus. Tot acolo asocia dogma trinității cu ideea de mister, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poată formula ceva ce transcende capacitatea noastră de cunoaștere, neraționalizabil. După ce am cunoscut ontologia și epistemologia transdiciplinarității, putem înțelege mai bine acest efort al său, îi putem sesiza raționalitatea. Am putea spune că ceea ce i-a lipsit lui Blaga pentru ca transfigurarea să devină o metodă a cunoașterii transdisciplinare au fost teoria nivelurilor de realitate și logica terțului inclus. Transfigurarea blagiană a antinomiilor era o încercare de a articula în concepte ceva transcendent, fără a-i răpi transcendența, fără a-l raționaliza
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înțelege mai bine acest efort al său, îi putem sesiza raționalitatea. Am putea spune că ceea ce i-a lipsit lui Blaga pentru ca transfigurarea să devină o metodă a cunoașterii transdisciplinare au fost teoria nivelurilor de realitate și logica terțului inclus. Transfigurarea blagiană a antinomiilor era o încercare de a articula în concepte ceva transcendent, fără a-i răpi transcendența, fără a-l raționaliza. Blaga vedea că acest lucru solicita o depășire a logicii normale și chiar afirma că transfigurarea se realizează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
terțului inclus. Transfigurarea blagiană a antinomiilor era o încercare de a articula în concepte ceva transcendent, fără a-i răpi transcendența, fără a-l raționaliza. Blaga vedea că acest lucru solicita o depășire a logicii normale și chiar afirma că transfigurarea se realizează într-o zonă translogică și transrațională. De asemenea, vedea aici o formă de cunoaștere negativă, cunoaștere ca necunoaștere, intenția efortului cognitiv nefiind dezvăluirea realului, a misterului, ci păstrarea lui învăluită și chiar sporirea misterului. Teoria lui Basarab Nicolescu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
postularea unei soluții transcendente, ea sugerează un tip de soluție, însă una mai aparte, care urmărește un nivel superior al realității, dincolo de logic și concret, unde elementele contradicției realizează o coerență greu de sesizat în mod obișnuit 719. Prin ideea transfigurării, Blaga proiecta soluția antinomiilor în transcendent, adică pe un alt plan decât cel al logicului ori cel al concretului. Ideea sa va fi regăsită mai târziu, spre sfârșitul secolului, de către un alt român, Basarab Nicolescu, care va avansa, după cum am
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
minus-cunoaștere ar putea foarte bine să fie considerate drept situații de complexitate. Unele dintre ele se regăsesc în inventarele lui Edgar Morin. Chiar categoria "misterului", care este centrul filosofiei lui Blaga, apare, după cum am văzut, printre obiectele noii raționalități. Procedeul transfigurării antinomiei ar putea fi considerat un procedeu de conceptualizare complexă, în sensul lui Morin. 5.3.6. Rațiunea contradictorie În arealul acestei concepții a lui Morin cu privire la gândirea occidentală și raționalitatea ei, Jean-Jacques Wunenburger, profesor de filosofie la Universitatea "Jean
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în totalitatea ei (Teodor Dima, "Raționalitate și inconsistență logică", în Angela Botez (coord.), Privire filosofică asupra raționalității științei, Editura Academiei Române, București, 1983). 721 Cf. Petru Ioan, ""Zarea matriceală" a valorizării "dualismului transfigurat"", în op. cit., § 9.4 ("Logica mai complexă" a transfigurării antinomiilor), pp. 233-236. 722 Ioana Lipoveanu, Un menhir. În umbra minus-cunoașterii, p. 15. 723 Angela Botez, "Lucian Blaga despre rolul antinomiei transfigurate în cunoașterea din secolul XX", în Revista de filosofie, nr. 3-4, București, 1990, p. 284. 724 Angela Botez
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ascunsul întrevăzut dar niciodată de față. Un real nefamiliar intuit în imaginea inaparentului însuși ca trecere spre început, ca întoarcere spre înăuntru, acolo unde totul se face și se preface, se întoarce pe dos, e în același timp prefigurare și transfigurare. Prin urmare, e nevoie de o înțelegere care nu dă sens, ci primește sensul la sine. Îl primește însă nu doar fără concept, ci și fără imagine? Imaginea - simplă repetiție sau reproducere a ceea ce este - dă de văzut lumea sub
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Rătăcitoare în spațiul intermediar al unei imposibile posibilități de creație, ființările rămân deocamdată în stratul amniotic al originii, acolo unde - în substrat - darul solar se vestește dar nu strălucește; o pură năzuință de prefacere, de străluminare a ascunsului și de transfigurare în lumina aurului stelar. Dificilă încercare de răzbatere, "târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir", "ascunsele comori" ajung în cele din urmă să rodească în zarea ființării depline: "și peste mări de umbră și liniște, aruncă/ Efluviile unor neprihănite
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un obiect asupra căruia să se reverse și pe care să-l ia în stăpânire, la fel cum rostirea nu are nevoie de cuvânt pentru a exprima nerostibilul. Tot ce se vede și se spune nu e decât mediul unei transfigurări, posibilul aparițional al unui semnificabil, darul ascuns întrupat într-o dublă imagine: "suflet și ape". Nimic nu prevede și nu prezice această imagine; ea se dă așa cum apare, în trupul poetal al iubirii și al cântului. Suflet care se poartă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Sămânța încă grea de sine/ Cade-n trist pământ interior", "Nemuritoarea merindă intră-n lut"5, rodind în carnea albă a sufletului, acolo unde tot ce prinde a încolți ridică întreaga fire spre înaltul ce-i este hărăzit. Însămânțarea e transfigurarea, act de creație ce dă viață, pune în mișcare materia inertă, căci sămânța ce cade în suflet își reverberează încolțirea în unde concentrice, iluminând opacitatea corporeității. Nu rareori întâlnim, la Voiculescu, ipostaze ale imaginii trupului de lumină, străbătut de iradierea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca frumusețe a lumii. Este lumina suprafirească din poemul Taborul 69, în care - spre deosebire de Horeb lăuntric, dar complementar acestuia - revelația nu mai e căutată, ci împlinită. Înălțarea sufletului în slavă e o întoarcere acasă (" Noi, copiii Slavei, ne-nturnăm acasă"), conversiunea transfigurării ("noi, schimbații mai presus de îngeri") în strălucirea albă a Schimbării la Față70. În acest mediu inimaginabil al ivirii imaginii, "din marmora în lespezi cu miezul de amiază,/ Nălucitoare piatră de sine luminează,/ Și-n ziua împietrită frontoanele-aninate/ Destăinuiesc azurul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cocoșului, cam după miezul nopții, uneori chiar și către dimineață, când părintele mai întârzia la alte și alte case. Mama ne explica despre „pelincile Domnului” că ar fi fost chiar îmbrăcămintea pruncului Iisus, folosite după momentul nașterii lui, și, prin transfigurare, ar reprezenta un simbol al credinței creștine, despre care noi, cei mici, nu prea înțelegeam multe, dar le mâncam cu plăcere și pe nesăturate, că prea repede se terminau. Că tare mai erau bune și insuficiente! Turtele acestea, alături de bucatele
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
este mai puțin relevantă pentru exegeta convinsă că actul dramatic nu poate crește decât prin înfrângerea determinismului și liberarea eroului (p. 63). Având în centru evenimente contemporane din războaiele medice, inadecvate idealizării de vreme ce lipsesc perspectiva în timp și mijloacele de transfigurare a realității, Perșii înfățișează victoria grecilor asupra năvălitorilor asiatici din perspectiva celor înfrânți, durerea acestora conferind istorisirii coloritul obiectivității. Vinovat de a fi încălcat hotarele elene garantate de zei, Xerxes nu este adevăratul protagonist al dramei. În interpretarea propusă, eroul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui. Eliberarea conștiinței individuale se produce prin actul nedumeririi și al întrebării cercetătoare (p. 309). Atena votează pentru achitare, invocând bunătatea, adică dreptatea care nu răsplătește răul ci îl tămăduiește (p. 315). Ea determină transformarea eriniilor în protectoarele cetății și transfigurarea mecanismului sterp al răzbunării în dinamismul fecund al iubirii (p. 321). Caracterul tragic al Orestiei nu dispare prin achitarea matricidului. În această interpretare, existența tragică nu este definită de suferință, ci de lupta eroică a omului cu destinul. Evoluția lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei înșiși pentru niște valori superioare, așa încât echilibrul răsturnat de nebunia și neștiința altora să se restabilească prin moartea lor (p. 122). Ca și tatăl ei, Antigona găsește în sine resurse pentru a trece dincolo de moarte, printr-un fel de transfigurare (p. 122). Oedip rege constituie modelul tragic prin excelență, căci personajul oferă cea mai cumplită paradigmă pentru căderile și înălțările ființei omenești (p. 122). După ce s-a ridicat prin strălucite virtuți de suflet și intelect până la cunoașterea și acțiunea superioară
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de contur de efigie. Însăși figura de bizantin a pictorului are strălucirea unei medalii vechi, a cărei valoare reverberează din adâncuri de vremi, trimițându-și razele pastelate cu mult dincolo de perdeaua prezentului. Ilustrațiile la o serie de mari opere literare, transfigurările baladei "Miorița" cu întreaga ei filozofie simplă și emoționantă, influențele din Velásquez transpuse într-o manieră de mare maestru, mișcările dansatorilor surprinși în vârtejul amețitor, arta portretului, plutitorul abur istoric iată universul unic al pictorului ieșean. Am privit atent și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
la vârsta apropiată de cea a apostolilor, romanul lui Victor Aciocîrlănoaiei este o nouă mărturie a încrâncenărilor istoriei recente, a avortării unei noi utopii, cea mai sângeroasă din câte i-a fost dat omenirii să îndure vreodată.. Este o reușită transfigurare artistică a unei experiențe de viață înfiorătoare. Vasile Ghica * * * "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este mai mult decât cartea unei copilării furate, mai mult decât cronica unei perioade negre din istoria României și a unui șir de încercări crunte prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și cu cenaclul Universitas al lui Mircea Martin și cu întâlnirile literare organizate prin țară de Laurențiu Ulici. Sunt însă și elemente care mă despart de nouăzecism. Himerismul... un concept care promovează în poezie un amestec de călătorie real-imaginară, boală, transfigurare și știință, concept lămurit în mai multe manifeste care au propus, pentru prima dată la noi, ieșirea din paradigmă postmodernistă. Himerismul, în substanțalui inițială, adică exprimată numai în poeme, așadar până la teoretizarea din primul manifest publicat în 1998, este o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sunteți cunoscut și pentru faptul că sunteți inventator al "himerismului". Concret, ce înseamnă acest lucru? Este, cum știu deja cei interesați de mișcările literare de azi de la noi, un concept care promovează în poezie un amestec de călătorie real-imaginară, boală, transfigurare și știință, concept lămurit în mai multe manifeste care au propus, pentru prima dată la noi, ieșirea din paradigma postmodernistă. Himerismul, în substanță lui inițială, adică exprimată numai în poeme, așadar până la teoretizarea din primul manifest publicat în 1998, este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
realism. Un catehism steinhardtian: "Creștinismul, școală perfectă a contradicției și paradoxului, cea mai dialectică dintre concepții. Prima datorie a creștinului: a fi fericit. Prima datorie a creștinului: a simți adînc nenorocirea condiției omenești. Ieșirea din dilemă: soluția dogmatică: credința în transfigurare și înviere. Creștinul (sau omul e totuna) se cuvine a fi zîmbitor, tolerant, rațional, degajat, convins de relativitatea celor lumești; deci nițel sceptic și foarte îngăduitor; și totodată știind că aici se joacă partida pe viață și pe moarte că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]