65,686 matches
-
și a lucrărilor Sale, a rațiunilor Sale puse în creație, după cum spune Părintele Staniloaie, pornind de la Maxim Mărturisitorul prin lucrarea să „Ambigua”. Raționalitățile plasticizate prezente în creație invită omul să le descopere prin străduința proprie. Spune Părintele Staniloaie în primul „Tratat de Dogmatica”. În centrul acestor căutări este omul, frumoasa creație a lui Dumnezeu. „Căutați și veți afla, bateți și vi se va deschide”, sună peste veacuri îndemul adresat omului de către Mântuitorul Hristos. În centrul preocupărilor noastre din toate timpurile stă
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
însă și de gradul ridicat de subiectivitate al presei autohtone, care preferă informației comentariul și care selectează și prelucrează știrile în funcție de simpatii și antipatii evidente. Abuzul de mărci ale distanței trădează astfel chiar un mod destul de rudimentar de a-l trata pe cititor, căruia i se impune, o dată cu faptul brut, interpretarea lui, în conformitate cu atitudinea sau opinia gazetarului. Lucrul mi se pare a se vedea cel mai clar în folosirea exclamației populare de neîncredere: "Măi să fie!"; aceasta nu lasă spațiu nuanțelor
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
cu cineva de multă vreme - care sînt avantajele și dezavantajele, dificultățile întîmpinate de cuplurile căsătorite". Care va' să zică Povestea noastră este, în cel mai strict sens, povestea noastră, a tuturor și nu numai a eroilor de pe ecran. Povestea noastră tratează despre o căsătorie-căsătorie care nu eșuează după un an-doi acolo, ci după cincisprezece ani. Ceea ce ne face să ne întrebăm așa pur și simplu din curiozitate - există oare vreo diferență dacă relația se duce de rîpă după un an sau
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
rostul de vreme ce avem în față un film american, iar realizatorii de dincolo de ocean, maeștri (uneori) în a spune o poveste cu cap și coadă, nu își pierd timpul cu asemenea detalii. Tocmai de aceea în Povestea noastră subiectul ales este tratat cu pragmatism, fără încercări de a despica firul în patru. Pelicula este centrată pe epicul previzibil și pe descriptivismul strict necesar. Narațiunea îmbină prezentul cu trecutul amintirilor, scenele casnice se intersectează cu momente de monolog ale personajelor principale. Nu lipsește
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
particulară, civilă, a hotelurilor împînzește Madridul. Poți să locuiești într-un astfel de Hostal în apartamentul unei familii de spanioli, în mijlocul căreia, - dacă te înțelegi din toate punctele de vedere și te porți corect, - poți să stai și să fii tratat ca atare. Cred că nicăieri, pe unde am umblat, ideea de hotel nu este privită atît de gospodărește, ca în capitala istorică a Spaniei, Madridul. Casă, dulce casă, sweet home... Am avut de ales între următoarele: Hotel Residencia Sudamerigo, 12
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
pentru alt motiv și anume acela că, pe măsură ce sporește numărul paginilor despre sfîrșitul lui Eminescu, problema bolii și morții lui se "clarifică" într-o manieră pe cît de neștiințifică pe atît de vehementă, ajungîndu-se la un fel apodictic de a trata lucrurile, care nu mai admite nuanțe. Caut cu lumînarea în textul din Cronica acele noi dovezi sau măcar noi argumente în favoarea ideii nebune aruncate ca o piatră în apă de către dl Georgescu și pe care tot mai mulți înțelepți sar
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
Un martor remarcase că Eminescu, legat, "nu mai avea privire". Era efectul morfinei", zice dl Codreanu. Luîndu-se, poate, după dl Cernăianu. Nu știu sursa. Cît despre proba materială, ce să mai vorbim! După morfină, drogurile, cu care "nebunul va fi tratat sistematic" de aici înainte, în clinica lui Șuțu. Ca să vezi că prefacerea unui om sănătos în "irecuperabil psihic" nu a fost descoperirea sovieticilor și, la noi, a lui Ceaușescu, dar a lui Maiorescu și Șuțu. Creatorul psihiatriei românești devine precursorul
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
întrebări de bun simț rămîn în aer: cum de nu s-au mirat și n-au protestat apropiații poetului cînd un om perfect sănătos a fost dus la nebuni? cum de a acceptat o somitate ca dr. Șuțu să-l trateze dacă nu era bolnav? și cum ar putea fi calificat gestul lui Maiorescu de a-l ucide civil pe poetul pe care tocmai îl lansa ca pe cel mai de seamă al românilor? Boala scenariilor e, s-ar zice, de la
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
în consonanță cu tot ce era mai pasionant în cultură. Astăzi, în Anglia, de pildă, se publica 30 de romane pe săptămînă pe tema adulterului în mediul suburban, ceea ce devine, à la longue, teribil de plictisitor. Noul populism nu mai tratează cititorul ca pe un adult complice, preocupat de asociații de idei și descoperiri subtextuale, capabil să rumege și să disece un text; el îl disprețuiește pe cititor: devreme ce nu ești la înălțime, la ce să te mai obosești? Un
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
devenit, la scurt timp după celebra afirmație a lui Verlaine, un puternic loc comun în critica literară a primei jumătăți de secol. Maria Foarță încearcă să recupereze sensul de bază al acestei sintagme clișeizate. Surprinde tocmai seriozitatea cu care este tratată "muzica poeziei". Autoarea alcătuiește un scurt istoric al locurilor comune generate de-a lungul timpului de însoțirea celor două muze, afirmînd în același timp necesitatea unei lecturi speciale a poeziei bazate tocmai pe interacțiunea dintre cele două arte. Stadiul afirmațiilor
Duet secund antifonic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16859_a_18184]
-
evidențe. Autoarea inventariază procedeele muzicale din cîntecele populare - cititorul va descoperi printre rîndurile argumentației portative, asocierea unor silabe cu note muzicale: așezarea în pagină este ea însăși convingătoare. Gîndirea muzicală, timpul muzicii și al poeziei, fiecare dintre aceste subiecte este tratat în capitole speciale, bibliografia cuprinzînd nume dintre cele mai diverse: Igor Stravinski, Ion Barbu sau Matila Ghyka. Concepte muzicale sau literare precum "timbru","tramă", "tempo", "elan" beneficiază de prezentări precise și imparțiale. Un lung șir de anexe continuă indirect demonstrația
Duet secund antifonic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16859_a_18184]
-
această succesiune reface în fapt cronologia dezvoltării stilului gotic (și a gândirii scolastice) și că prima lucrare reprezintă (nu doar din acest motiv) o excelentă introducere pentru cea de-a doua. Ca epilog Sorin Dumitrescu semnează O "interfață" la gotic - tratând despre "metoda" lui Panofsky din ultimul studiu menționat și despre așa-numitul stil moldovenesc. Volumul este completat cu un aparat de note, cu numeroase planșe ale unor fotografii și schițe tehnice, cu o foarte interesantă paralelă istorică în date între
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
în impasul tragicului cotidian". Text datat "decembrie 1986". Oare cît timp, Doamne, sentimentul de patrie al românilor va mai purta amprenta de sînge a stalinismului? *** Nu o dată, Virgil Ierunca devine "splendid ca o ironie". Prin mijlocirea instrumentului ironic, irealizarea stilistică tratează cum se cuvine irealizarea valorilor, atît de numeroasă în epoca noastră de compromisuri și compromiteri, încît riscă a-i compune o identitate. Dacă e deci mai "decent" ca scriitorii lui Ceaușescu să pună-n paranteză istoria, nu le putem însă
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
în străinătate". De aceea cartea pe care am scris-o nu este o "istorie", o poveste despre circ sau despre România, ci o poveste despre oameni în primul rînd. R.B.: Ideea că toți suntem străini în această lume a fost tratată într-un eseu, de Julia Kristeva, dar dumneavoastră ați afirmat aici în fața publicului că preferați ignoranța fiindcă ea deschide larg porțile talentului. Despre aceasta, mai tîrziu. ...Spuneați că ați trăit și în Spania o vreme. Experiența aceasta și-a lăsat
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
nu e prima oară când anunțuri de o asemenea importanță se fac cu ochii în programele posturilor de televiziune, nu și la orele când ziarele își închid edițiile. Cotidianele au repaginat din mers, salvând aparențele, dar vădit nu au putut trata subiectul la amploarea cuvenită. Editorialele erau scrise, paginile calandrate și numai Dumnezeul presei scrise știe ce înseamnă să schimbi ediția în criză de timp. Marți 18 iulie, știrea zilei ar fi fost pentru majoritatea ziarelor atacul banditesc asupra președintelui Clubului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
Cronicar Avocatu' ne'ntrebat Luăm cunoștință din presa verbală (TVR 2) și scrisă (ADEVĂRUL, COTIDIANUL, 22) de mînia ce-aprinse pe dl. N. Breban cînd se văzu tratat cu mult refuz de colegi ai d-sale invitați să participe, în saloanele CONTEMPORANULUI, la o discuție cu dl. E. Reichmann pe tema Europeism și antisemitism în cultura română. Scriitorii cu pricina au dovedit, o dată în plus, că nu iau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16957_a_18282]
-
Ambiguitatea lor e trecută în contul unei "demnități" și al unei "temerități" jenant exagerate, cînd nu de-a dreptul de fantezie. Și aceasta în situația în care un Radu Petrescu, un Leonid Dimov, un Alexandru George, un Iordan Chimet apar tratați cu grimasa unei subtile desconsiderări, ca niște nume ce ar strica jocurile deja făcute. Dar cazul cel mai izbitor al injustiției îl reprezintă probabil Ion D. Sîrbu, căruia universitara ieșeană Elvira Sorohan i-a dedicat o carte, expresiv intitulată Ion
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
loc, a trezit natural opoziția omului demn din el. S-a întîlnit acolo cu o mentalitate, cel puțin în parte, străină vederilor sale. Nu se știe dacă a fost primit în Craiova ca un metec, dar el s-a simțit tratat astfel. (Același sentiment l-a trăit Goga la București.) I se părea că e trimis anume într-un oraș din care intelectualii autentici pleacă și nu vin, chiar dacă nu era așa cum spunea Caragiale". De fapt, I.D. Sîrbu a avut ocazia
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
întîi, ziarul pe care îl conduce să-și scoată în stradă, măcar o dată, cititorii în proporții de masă, pentru a-și declara fericirea că au citit un editorial al dlui Popescu. Din păcate pentru el, redactorul-șef al ADEVĂRULUI îl tratează pe Hagi cu aceeași lejeră impresie că poate da cu el de pămînt, ca și cum ar scrie despre cutare politician sau despre personalitățile cu care vrea să se răfuiască, avînd aerul că face ordine.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
eufemizate, Fumiko, soția lui Oki, suferă de o gelozie îndreptățită și manifestă, mama lui Otoko îl roagă pe Oki s-o ia în căsătorie pe fiica ei, Fumiko se opune suburban legăturii dintre Taichiro și Keiko. Nici sexualitatea nu e tratată pudibond, cu atît mai puțin legătura homosexuală dintre Keiko și Otoko. Secretul? O artă a echilibrului pe care scriitorul o are sau nu, indiferent de proveniență, mixtura de love and squalor din titlul unei povestiri de Salinger, îndemînarea aproape gastronomică
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
că Eminescu, încă din 1881, a fost victima unei îngrozitoare cabale, menită să-l elimine din viața publică (cu deosebire din publicistică), planul neocolind nici posibilitatea lichidării sale fizice. De aceea boala sa n-a fost boală, n-a fost tratat cum se cuvine, iar Maiorescu i-a editat, în lipsă, placheta din 1884 cu scopul ca poetul să nu-l mai îngăduie, în arenă, pe publicist. Și aceasta pentru că liberalii lui I. C. Brătianu, de acord cu opinia principelui (din martie
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
nu există marile probleme care există în alte țări. Dar de atunci mi-am dat seama că de-a lungul unor generații întregi avem și noi străinii noștri, că țiganii trăiesc în mijlocul nostru, că ei au fost totdeauna foarte prost tratați de autoritățile olandeze. Această situație mi-a dat impulsul să scriu o carte pe această temă. Mi se pare interesant acum să discut cu dvs., care sunteți româncă, despre această carte. Știu că în România trăiesc mulți țigani, cred că
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
o prea intensă analiză. Dar atunci cînd scrii trebuie să fii angajat cu toată ființa în această activitate. Eu cel puțin, atunci cînd scriu, sunt și foarte rațională. R.B.: Ceea ce se și constată în chiar modul analitic, intelectual de a trata senzualitatea. În Virtuosul acest procedeu este evident și poate asemănător - după părerea mea - cu Parfumul de Süsskind; deși aici este în joc un eros ucigaș. În cartea dvs. însă situația este cu totul alta. Am reținut părerea că acela care
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
surprize. Războiul lui Mugur Isărescu Manevre obscure, acuzații politice și o încercare concertată de a destabiliza sistemul bancar românesc. Așa s-a văzut din presa cotidiană tentativa de a aduce în incapacitate de plată Banca Comercială Română. Marile cotidiane au tratat această criză cu un profesionalism remarcabil. O dovadă suplimentară că în momente dificile presa din România știe să ocolească și capcanele populismului și pe cele ale senzaționalismului ieftin. Presa n-a turnat gaz peste focul isteriei provocate a deponenților care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
literaturii. Rândurile din E. Lovinescu ("Dl. Călinescu este un anxios, un susceptibil, stăpânit de mari ambițiuni, un spirit bănuitor, tenebros și extrem de combinativ, cu o lamentabilă instabilitate de caracter...") sunt calificate de curată delațiune. De o ghilotină are parte Perpessicius, tratat ca denigrator al Enigmei Otiliei, când îl refuzase, ca personaj verosimil, pe Stănică Rațiu. Inimiciția avea să-l coste scump pe eminescolog, peste ani, la mâna directorului Institutului. Aici, remarcabil final de pamflet: "Dimpotrivă, unii așa-ziși critici, când li
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]