14,503 matches
-
a capului, lumina roșietică și subțire, de final de august, care țopăia Împrăștiată printre crengi și frunze. De la un timp tăcerea devenise insuportabilă, iar mama și cu mine nu ne mai regăseam În gesturile noastre obișnuite și ne priveam neputincioși, traversați de o expresie stranie. Cu o zbatere confuză de aripi, o pasăre cu penaj roșu se ivi de niciunde, dintre ramuri și frunzele boltite ale galeriei de viță de vie care ne Împresura geamul. Mișcând din cap Înainte și Înapoi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mă doare. Trag din nou. Într-o agitație disperată, mă dezechilibrez complet și aterizez răsucit, cu bărbia izbită de lemnul parchetului. Căldura sângelui Îmi șiroiește pe gât. Aud soneria. Chestia asta cu piciorul mă exasperează. O senzație de sete Îmi traversează ființa. Soneria sună ca turbată. Ar trebui să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lung, foarte Întins, pentru a le striga păsul, În timp ce alții, cu un tupeu exagerat, voiau să Împiedice lucrul acesta, trăgând de picioarele și de hainele rivalilor lor. Învălmășeala era În toi când el hotărî, totuși, să străpungă mulțimea și să traverseze piața. Numai că se trezi pe nesimțite Împins și smucit În toate părțile deodată, ca o păpușă din câlți ajunsă pe mâna unor băieți foarte răi. Începu să dea din coate și să Împingă si el, dar primi câteva lovituri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pietroi ceva strălucitor. Era un ciob de sticlă colorată, În care o rază purpurie se oglindea fericită. Îl ridică și privi globul soarelui prin bucata de sticlă și se arătă nespus de Încântat. Apoi, sărind de pe un picior pe altul, traversă un pod scârțâitor, construit din scândurele și sfori, În apa căruia Își adânci chipul cu maimuțăreli puerile, amuzându-se teribil de chipurile născocite În joacă. Doi pescari cu nailoanele undițelor Întinse Îi făcură cu mâna, iar el le răspunse zglobiu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
peste măsură, Îngerul se ridică de pe turla bisericii și, Înălțându-se vijelios, căută iritat un aer mai curat, În care să-și poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu Îl poartă. Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lăptoasă, plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri sclipitoare, casele micuțe, furișate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
foarte groasă și zgâriată, de ofticos. Cred că nu i-am plăcut (e drept că mă uitam cam insistent la buza ei de iepure), pentru că mi-a Întins restul zornăitor, cu o mână repezită, care mă elimina rapid din peisaj. Traversez o alee măruntă, ticsită cu castani bătrâni și câțiva tei. Pe o bancă șubredă de lemn, o mamă grijulie Îi spune copilului ei să se poarte frumos când vor intra În casa domnului profesor, ca să nu Îl supere, apoi Își
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acolo și era imperios necesar să ajung la ea. Piciorul rănit dădea semne de amorțeală. Simțeam ceva călduț și umed În locul acela, de unde sângele izvora nestingherit. Am Încercat să-mi leg rana, să opresc cumva sângerarea, dar fără șansă. În timp ce traversez holul extrem de greoi, ca un miriapod buimac, cioburile de ipsos ale cupidonului sfărâmat Îmi provoacă dureroase julituri pe burtă. Într-un colț, i-am descoperit și capul zdrobit, cu zâmbetul acela perfid, ironic, rămas neatins. Îmi Împing trupul Înainte, vâslind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cântat cucuveaua la geamul meu. A fost o cumpănă? A fost mai mult de-atât - cine poate ști! Am fost la un pas să Închei contractul cu viața În aceeași manieră cu a părinților mei. Greșeala mea rămâne că am traversat printr-un loc nepermis. Eram și foarte grăbit: Întârziam la școală, În nota mea obișnuită. Cufundat În gânduri, nu am văzut și nici nu am auzit bolidul. După un scrâșnet asurzitor, am simțit o lovitură puternică din lateral, mai sus
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dai afară!? - Atunci pot spera că îmi vei acorda câteva minute din timpul tău? Poate soția ta nu se va supăra că Îi calc covoarele, ce zici? - Nu fi prețios și pus pe șotii... hai, intră, nu te mai formaliza. Traversară un holișor, în care Alex își lăsă pardesiul, apoi pătrunseră amândoi în sufragerie. Era cald și plăcut. Fără o pregătire prealabilă a unui dialog care avea să se deruleze cu siguranță, Jan scoase imediat o sticlă de Busuioacă de Bohotin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
înțelegerea lor, în cadrul procedurii de mediere. De regulă, conflictele domestice din comunitate se referă la neînțelegeri dintre locatari, cauzate de „n” motive ca : producerea de zgomote, bătăi, Țipete, alungarea din apartament a membrilor de familie, spargerea instalațiilor sanitare comune care traversează locuința sau incorecta folosire a locuinței, cauzând importante prejudicii vecinilor de apartament. Asemenea conflicte, provocate de persoane cu același comportament, pot să apară și în urma folosirii incorecte a terasei blocului, care este un bun comun pe cote-părți. În sprijinul soluționării
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
de proprietari, îndeosebi acolo unde accesul în spațiul închiriat se face direct de afară. Alții susțin ca apa rece și caldă să fie suportată și calculată după numărul de angajați din firmă, iar cota de energie termică aferentă conductelor care traversează spațiul închiriat să fie calculate la prețul de agent economic, ca și consumul de energie electrică, dacă nu există contor electric separat. Au existat sesizări și discuții în unele adunări generale ale membrilor asociațiilor cu privire la faptul că administratorii și alți
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
la ora cinci după amiaza, după ce pregăti tratamentul pentru seară, Mara părăsi blocul din centrul orașului. La ora aceea bulevardul era încă aglomerat; Mara mai privi o secundă balconul de la etajul patru, de parcă îl vedea pentru ultima oară, și apoi traversă. O apucă pe Rosetti, apăsând în tocurile de la pantofi. Mergea repede, de la umbra unei umbreluțe la alta. Soarele ardea prin pânza cu reclame la Coca-Cola sau Carlsberg și prin frunzele copacilor din stație. Pe sub sutien deja i se scurgeau două
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sosit și primul ministru al țării. De îndată ce a coborât din autoturism, s-a dus, pușcă, la primar, cu mâna dreaptă întinsă a salut, în cealaltă ținând ceva. După ce s-a salutat cordial cu toți cei găsiți la locul inaugurării, au traversat șoseaua, la masa pregătită special în acel scop. Primarul a vrut să-i ofere primului ministru foarfeca, spre a tăia panglica. Nu, a refuzat acesta unealta, precizând: eu am o foarfecă specială, cu care tai panglicile, pe unde ajung, exact
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
venit. Au numărat, împreună, de două ori. Tot câte 111 au ieșit. Da, măi, să știi că ai dreptate. Sunt 111. Fără tura care urmează. Că, uită-te, la ea, ce burticuță mare are! Da. Așa e. Deci, mama-eroină a traversat pentru epoci istorice: a lui Ceaușescu, a lui Iliescu, a lui Constantinescu, iar acum, e la finalul aceleia a lui Băsescu. și, în acest răstimp, a dăruit țării, 111 copii! Bravo ei! Trecând pe la poartă doctorul veterinar, a fost curios
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să se trezească, dar nu poate. Chibritul arse până la capăt, frigându-mi degetele. Atunci mi-am revenit. Am răsucit cheia în broască, ușa se întredeschise. M-am dat de-o parte. Ea se ridică și, precum cineva care cunoaște drumul, traversă coridorul întunecos și deschise ușa de la camera mea. O urmai. Am aprins lampa, precipitat. Ca să văd că Se întinsese pe patul meu. Fața Îî rămânea în umbră și nu știam dacă mă vede sau nu, dacă poate să mă audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de calm absolut și inefabil îmi pătrunseră întreaga ființă, nu percepeam nici zdruncinăturile dricului. Simțeam doar cufărul apăsându-mi pieptul. Cadavrul Său, corpul, mi se părea că greutatea lui îmi apăsase pe piept dintotdeauna. O ceață acoperea vecinătățile drumului. Drișca traversa cu o viteză și un calm straniu coline, câmpii, râuri. În jurul meu se derula o panoramă pe care n-o mai văzusem niciodată, nici în vis, nici în starea de veghe; de o parte și de alta a drumului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unei fântâni adânci și tenebroase. Apoi, m-am desprins. Alunecam, mă îndepărtam, fără să întâlnesc nici un obstacol. Era un abis fără limite, în sânul unei nopți eterne. În sfârșit, voaluri vagi, imprecise, se succedară prin fața ochilor mei. O clipă am traversat uitarea absolută. Când mi-am revenit, mă aflam din nou într-o cameră strâmtă. Mă mențineam într-o stare deosebită, care mi se părea insolită și, totodată, naturală. Climatul, aspectul noii lumi în care m-am trezit îmi erau întrutotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
el ar fi putut comite acte imprevizibile chiar pentru mine. Simțeam de multă vreme că mă descompuneam trăind; nu numai ființa mea fizică, ci și sufletul meu se afla într-o perpetuă opoziție cu inima mea, rară posibilitate de conciliere. Traversam un fel de proces de dezintegrare, de putrefacție. Câteodată mă gândeam la lucruri inimaginabile. Mă simțeam cuprins de o milă pe care rațiunea mea o respingea. Deseori, întreținându-mă cu cineva sau tratând o afacere, luam parte activă la conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în ceruri a unei stări de lucruri terestre. Simțeam atunci ce lucruri fragile și puerile sunt, în fața morții, religia, credința, convingerile; atâtea nimicuri la discreția celor fericiți și sănătoși. Față de teribila realitate a morții și a chinurilor pe care le traversam, ceea ce mă învățaseră despre răsplata rezervată sufletului pe lumea cealaltă și despre ziua Judecății de Apoi îmi apărea ca o amăgire insipidă. Rugăciunile pe care le învățasem erau ineficace în fața fricii de a muri. Nu, teama de moarte nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ușii pentru a-și debita rugăciunea; repeta cu voce tare: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!...“ De parcă mie ar fi trebuit să mi se facă milă de cei vii! Toate aceste sclifoseli mă lăsau rece; dimpotrivă, mă bucuram să văd și canalia traversând, de o manieră fugitivă și superficială, evident, dar cel puțin câteva secunde, universul în care trăiam. Nu era camera mea un sicriu? Patul meu nu era mai umed și mai rece ca mormântul? Patul ăsta, mereu gata, care mă invita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se înscîrboșească la faza asta, dar consemnez cu sinceritate totul mi-a trezit o poftă nebună. Poftă pe care mi-am și satisfăcut-o, na! Mult mai mulțumit și încrezător în forțele mele, am străbătut grădina din fața blocului și am traversat iute aleea, îndreptându-mă spre parcare. O pereche, ăia de la patru, tocmai se urcau într-un automobil nou-nouț și scumpișor foarte. Ce chestie! Să stai într-un apartament de două camere în Balta Albă și să-ți cumperi o mașină
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
secticidu' ăla..." Strigătele se repetă: "Nea Vasile, nea Vasile! Unde ești, bre?" "Un' să fiu? La Las Vegas sunt, să mă dau în bărci cu o negreasă!", răcnește din toaletă cel chemat cu atâta obstinație. Iese plin de nervi și traversează iute holul, dând buzna în curte: "Ce-i, bă, Petrică? Unde arde, mă, mânca-l-aș?" Numitul Petrică privește la el cu gura căscată. Uită instantaneu de întrebarea colegului și face uimit: "Băi, nea Vasile, da' ce-ai pățit, dom
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ieșind ca o vijelie pe poartă. Când ajunse în bulevard, îl înjură cu glas tare de vâsc și de asivasilistică, de morți și de gâți pe bonomul Anton, pe care-l făcu pe deasupra dobitoc, bumbalău și... scroafă gușată. Astfel răcorit, traversă bulevardul spre Colțea, luând-o prin spatele bătrânului spital. Din când în când, cu un gest rapid, își consulta ceasul. Omul nostru avea deci o întâlnire. Curând, ajunse în fața unei bisericuțe. Intră pe portiță și căută din priviri pe cineva
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ea ce știa. Comentariile și analizele pe această temă animară atmosfera din birou mai bine de un ceas. Nea Vasile nu era omul care să-și facă iluzii în privința funcționarelor de la facultate. Le cunoștea prea bine. Auzi chicotelile lor când traversă holul. De-aia nu mai putea el. Era mulțumit că nu pierduse vremea și că, în privința actelor, treaba era rezolvată. Avea o săptămână liberă la dispoziție și aproape trei milioane de lei în buzunar. Boier! Ieși în curte binedispus și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]