1,604 matches
-
și-l leagă cu un șiret ca să încapă în sacoșa cu sufertașe. E nedespărțită de sacoșa aia cu sufertașe. Bagă-n ea la greu, ca să aibă putere pentru munca pe brânci, o pedeapsă-n definitiv, o zbatere necontenită și un tremur mare, ivit, desigur, dintr-o mare spaimă. E lesne de văzut că de la spaimă i se trage, și, oricum, toată școala îi știe povestea. Se spune că a rămas cu o sperietură de-acum doișpe ani, când au bătut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu vrei să mori, dar sminteala și moartea sunt atotcuprinzătoare și țintesc spre izbândă. Nimeni nu scapă, fiecare își merită pedeapsa cu asupra de măsură, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi păcătoșii. La granița dintre somn și veghe susură tremurul slăbiciunii. Gândește-te: ce ți se pare că te apasă aici e nimic pe lângă chinul veșnic și moartea veșnică pe care singur ți le pregătești lăsându-te ispitit. Gândurile și delirul se împleteau și se legănau în aerul însorit. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iarbă, de tăvălitura asta de paie... Cineva se foia lângă el. Un duh și un abur, da, săltă puțin capul și văzu mâinile și picioarele aschilambice, descărnate, ieșind din vesta și pantalonii scurți din pânză de camuflaj, animate de un tremur ușor, dar lesne de sesizat, care se simțea și-n glasul ce-i vorbea probabil de ceva vreme. — N-auzi? Ești surd? Dormi cu ochii deschiși? Ai murit sau ce dracu’ ai? Chiar îți bați joc? Cu tine vorbesc, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a înființat la ușa ei Vandam. Acum îl vedea mai bine - un puști în blugi și cămașă-n carouri, negricios, țânțăros și vânos. Nu doar pentru că a băut câteva pahare de lichior în plus se înfierbântase Mirela, ceva ca un tremur îi fremăta în piept. Îi era cam frică. În prima clipă crezu că o caută ca să se răzbune că din cauza ei se făcuse de baftă tăvălindu-se prin trufe. Uite însă că pe Velicu vroia el de fapt să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a păzi ieșirile, În vreme ce, la sediul anjuman-ului, ridicat la rangul de cartier general, Fazel trasa, pe o hartă zdrențuită, săgeți ambițioase. Eram cam o duzină de oameni care urmărind cu fervoare cele mai mici urme ale creionului său, care sporea tremurul felinarelor de vânt. Deputatul se ridică. — Inamicul se află Încă sub șocul pierderilor pe care i le-am produs. Ne crede mai puternici decât suntem. N-are tunuri, nici nu știe câte avem noi. Trebuie să profităm de asta ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
imediat minciuna, dar spionii de la telefon nu băgau de seamă, fiindcă ei nu erau copiii tatei, deci n-aveau habar că tata făcea mereu totul cum trebuie și cunoștea exact viitorul. Când eu vorbeam cu mama, vocea ei avea un tremur ușor și era caldă ca pâinea cumpărată dis-de-dimineață la brutărie. Spunea lucruri din astea ca „puiul mamei”, „dragul mamei”, „băiatul mamei”. Aș fi stat bucuros să mai ascult, dar timpul însemna bani, apoi cine știe dacă n-aș fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
băiatul la cantină, ai grijă să primească mâncare cât îi trebuie și pe urmă să se prezinte la mine.» Apoi s-a întors și m-a privit. «Ești norocos. Am un post pentru tine.»” Tata avea ochii umezi și un tremur în glas. Eu nu știam ce să spun. Probabil că își amintise ceva important. „Iarna lui 1952 a fost una dintre cele mai friguroase din tinerețea mea. Din fericire, între timp, lucrând la contabilitatea comandamentului, câștigam un salariu de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu ne întoarcem în locuințe. Lanternele s-au stins una câte una și glasurile au amuțit treptat. Așteptam cu toții în întuneric. Pe balcoane se zvântau rufe, era un martie blând. Apoi vocea de la radio a anunțat - și i-am auzit tremurul - că în capitală erau distrugeri și legătura cu ea se întrerupsese. S-au auzit strigăte din mai multe părți. Câțiva și-au făcut semnul crucii. Începea să se simtă răcoarea, iar mama încă nu se întoarsese acasă. Apartamentele noastre erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mâinile și scăpa mâncarea din gură când stăteau la masă, ceea ce Îi enerva mult pe fiu și pe noră, care Îi spuneau mereu să aibă grijă de ceea ce făcea, dar bietul bătrân, oricât se străduia, nu reușea să-și controleze tremurul, cu atât mai puțin dacă Îl certau, iar rezultatul era că murdărea mereu fața de masă sau scăpa mâncarea pe jos, ca să nu mai vorbim de șervetul pe care i-l legau la gât și pe care era nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în stare, brațele mele nu se mișcă. Nu e posibil așa ceva, mă înfurii eu, în urmă cu numai o oră mâinile acelea au lovit ceasul deșteptător, nici o boală de pe lumea asta nu evoluează astfel, ce se întâmplă aici, se preface, tremur de furie, mila și suspiciunea se sfădesc în mine ca niște fetițe, fiecare dintre ele batjocorindu-și prietena atunci când îi vine rândul. Cum poți să îl suspectezi că se preface, uită-te la el cât de mult suferă, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ai venit să mă deranjezi cu întrebările tale, tu crezi că mie îmi este ușor? Legat de pat ca un câine, dacă m-ar vedea mama acum, ar muri pe loc; părea că întreg trupul îi este zguduit de un tremur puternic, mușchii lui prelungi zvâcneau convulsiv, încercând să se elibereze din cătușe, și numai la apariția polițistului, cu burta lui proeminentă, se liniștește, stă culcat cuminte, asemenea unui copil ascultător, aruncându-mi din când în când câte o privire ursuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
găleata care tocmai s-a ridicat din adâncurile fântânii mă stropește apoi cu apă proaspătă, mă învelește în licori călduțe și parfumate. Și iat-o coborând iar în adâncurile fântânii, gemând în timp ce-și croiește drum orbește în străfunduri, tremurul ei este și al meu, suferință, hazard, încă un nor este alungat, un altul se sparge deasupra capului meu, îmi amintesc de fântâna aceea veche de la marginea satului nostru, în inima plantației de mango și avocado, picioarele mi se afundau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tati este plecat într-o călătorie, spun eu, nu am cum să îl găsesc, sigur ne va suna el mai târziu, ea oftează, respirația ei este întretăiată de silabe rupte și inflamate. Mă învârt pe lângă pat, mă lipesc de ea, tremur de tristețe, cum de mă gândisem că totul va trece repede, că s-a dus la școală și totul este bine, că mă pot lăsa pradă umilirii mele, coșmarului meu, ce îmi pasă de mine, de nimic nu îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nimic. Fețele noastre se aflau la o distanță de doar trei centimetri, dar ea mi se părea la o distanță de ani-lumină. Am întins mâna și am încercat să o ating, dar Naoko s-a retras brusc. Am perceput un tremur ușor al buzelor ei și atât. O clipă mai târziu, a ridicat mâinile și a început să-și descheie nasturii. Erau șapte în total. În timp ce priveam degetele subțiri și frumoase descheind nasturii, unul câte unul, de sus până jos, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să vorbesc ceva cu tatăl ei, dar nu prea știam ce să-i spun și cum să-i spun, așa că am tăcut. Nu după mult timp a închis ochii și a adormit. Stăteam pe scaun la capătul patului, îi priveam tremurul nărilor și mă rugam să nu moară subit. Mi se părea ciudat să se întâmple așa ceva tocmai când îl vegheam eu. La urma urmei, abia îl cunoscusem și singurul lucru care ne lega era Midori, o fată cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu Mama. Creierul Central al lui Nostromo. Această denumire era justificată și nu atribuită în glumă. Nu-ți bați joc de o mașină care este răspunzătoare de existența ta. Din partea ei, Mama a acceptat această poreclă dacă nu cu un tremur de emoție, măcar cu o solemnitate egală cu aceea a echipajului. Hainele lor nu făceau caz de etichetă, la fel ca și ocupanții lor. Fiecare veșmânt oglindea personalilaloa proprietarului. Cămăși și pantaloni, după luni sau ani de naftalină, aveau nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dar o simt venind. Firul mă leagă de mașinile ei cu numere imposibil de ținut minte (trei sute șaizeci și cît? o sută douăzeci și cît?), de străzile ei mărginite de școli și ateliere, vibrează, îmi întind labele transparente prin cameră. Tremur de poftă, de așteptare. Pândesc la geam, apoi, cu agilitate, sar la ușă. Mă strecor printre cărți, lăsîndu-mi afară doar căngile de pe care picură veninul. Fojgăi prin baie și cotrobăiesc prin oalele din chicinetă. E vechea foame, vechea pândă, care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la capătul celălalt un balon mare și oval, care se dezlipi cu greu și în loc să se înalțe purtat de vânt, ca și celelalte, se lăsă încet pe podeaua camionului, unde rămase neclintit. Era ca o minge de sticlă tremurătoare. Când tremurul conteni, Balena îl atinse cu degetul și ne spuse surprinsă: "E tare!" îl cuprinse apoi cu palmele și încercă să-l ridice, dar nu reuși. Balonul era greu ca plumbul. L-am privit tăcute cum se aburește mai întîi ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mea. Și dacă vrei să-mi mulțumești pentru binele pe care ți l-am făcut, aici, în India, respectă cele ce te rog eu... Plecă înainte ca eu să am timp să mai spun o vorbă. Luai plicul cu un tremur de slăbiciune și-l vârâi automat în buzunar. Când o văzui pe Chabù, o cuprinsei numai-decît în brațe și începui s-o leagăn plângând. ― Ce-ai făcut, Chabù, ce-ai făcut? Biata fată nu înțelegea nimic, dar văzîndu-mă plângând, începu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spuse Iliescu ridicîndu-se în picioare și fluierîndu-l prietenește. Trebuie să fie satul pe-aproape. Era un câine slab, hămesit, cu părul arămiu decolorat de praf. Se apropie sfios de ei, neîndrăznind să se gudure. Rănitul întorsese capul și-l aștepta. Tremurul buzelor încetase brusc, și fața arăta acum streină, împietrită. - Dacă e bolșevic și nu l-a învățat nimenea, n-are de unde să știe, vorbi Zamfira ridicîndu-se în picioare. Dar de Dumnezeu și Isus Cristos tot trebuie c-a auzit el
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plăcere, adăugă rotindu-și ochii în jurul mesei, ce plăcere să văd că nu mi-ați uitat tabieturile: cafea turcească, fără caimac... Un zâmbet timid le lumină pentru câteva clipe fețele. Apoi toți șase își îndreptară privirile spre Ghibercea. Cu un tremur aproape imperceptibil al mâinii, Pantazi apucă ceașca și sorbi pe îndelete, cu încîntare. - Exact ca pe vremurile bune... Dar fabula cu satul fără bătrâni, adăugă întorcîndu-se către Ghibercea, mă pune pe gânduri. Dacă m-ați adus cu un avion special
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bine, dacă nu vă convine ce fac ca să-mi primesc și eu clipa mea de fericire, atunci nu-mi mai sunteți prieteni. Din clipa aceasta ne despărțim..., a adăugat ea tot mai puțin convinsă de dreptatea spuselor ei. Pe măsură ce vorbea, tremurul mâinilor, paloarea buzelor erau tot mai vizibile. Copii au sprijinito să nu cadă. S-au dus toți acasă la Melinda. Mama acesteia îi îmbie pe copii cu o tavă de plăcinte cu cireșe. Spre seară au condus-o cu toții acasă
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
să ne împiedice să ne facem datoria. Să nu privim deci nici la dreapta, nici la stânga, să nu ne privim decât înainte, mereu înainte, drumul, ca niște cai cu apărătorile pe ochi. Chiar dacă pielea ne supurează, roasă de hamuri, chiar dacă tremurul ei și loviturile de coadă nu mai prididesc să gonească muștele verzi-negre ce ni se așază pe răni, ciorchine, chiar dacă sub zăbală gura ne sângerează și ne poticnim tot mai des sub bici, îngenunchind, să ducem mai departe trăsura... Oricât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și superficială. Iar dincolo de cămașa cu guler tare, gheara puiului de vulpe care i se zbate sălbăticit la piept, care își înfige tot mai adânc în carnea lui ghearele însângerate. însă pe el, la fel ca pe micul spartan, niciun tremur al glasului n-are să-l trădeze ! Va vorbi, înfășurându-se tot mai tare în dantelăria pe care i-o împletește rivalului (acesta este mediocrul tânăr Ialomițeanu, să nu se mai mintă singur), încercând să se apropie. Atât de aproape s
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
l pricinuise prezența lui George. Nu avea timp să speculeze asupra acestui fapt. Din cine știe ce motiv, George nu figurase deloc în previziunile ei, de parcă uitase cu totul că fusese studentul lui Rozanov. Când trecuse pe lângă ea, o străbătuse un ușor tremur fizic, care se amestecase rapid cu starea ei de agitație generală. John Robert o conduse și pe ea în cămăruța din spate. Scurta privire pe care i-o aruncase când îl văzuse la Băi, o pregătise să-l găsească îmbătrânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]