5,174 matches
-
iubească truda pentru grâne, vara Spre a trece iarna, cu-al său ger holtei. Din copilărie, tot privind la voi Trebuie să învețe ce-i corect și drept, Să separe soare din lan de noroi Inima de țară să-i tresară-n piept. Să iubească neamul, limba-n cânt de strună Țării scumpă-n scoarțe pavăză să-i dea, Separând virtutea față de minciună Vor zâmbi frumosul chiar de-i vreme rea. Dragostea de țară să sclipească-n zare Să le crească
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
-n ei,Să iubească truda pentru grâne, varaSpre a trece iarna, cu-al său ger holtei.Din copilărie, tot privind la voiTrebuie să învețe ce-i corect și drept,Să separe soare din lan de noroiInima de țară să-i tresară-n piept.Să iubească neamul, limba-n cânt de strunățării scumpă-n scoarțe pavăză să-i dea,Separând virtutea față de minciunăVor zâmbi frumosul chiar de-i vreme rea.Dragostea de țară să sclipească-n zareSă le crească-n vine, falnică
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
o făcea să semene cu o felină dormitând languros la soare deși simțurile îi rămâneau mereu treze. Părul lung de culoarea mierii și-l strânse într-un elastic în vârful capului descoperindu-și astfel gâtul cu linii grațioase, când deodată tresări, simțindu-se privită. Deschise ochii și la piciorul stâncii zări o siluetă bronzată dăltuită parcă în stâncă, asemenea statuii lui Apolo, însă era o statuie vie pe care șiroia încă apa sărată a mării, de unde posesorul ei se metamorfozase. Era
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Lucia și incertitudinea o tortura. Mai mult ca sigur, nici el nu știa ce e de făcut și poate că plecase la țară tocmai pentru a-și pune ordine în gânduri și, eventual, pentru a a lua o decizie. Deodată tresări. Suna telefonul mobil. Cu mâinile tremurânde îl scoase cu greu din geantă încurcându-se în mulțimea lucrururilor aruncate de-a valma. Era Valer. Avu o ezitare de câteva clipe, dar în cele din urmă răspunse. Pe un ton glacial îi
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
spunea cuvântul. Un moment chiar vru să ia un Distonocalm, dar se gândi că după somniferele din seara precedentă s-ar putea să aibă reacții neprevăzute, așa că renunță. Strânsese masa și voia să treacă la spălarea lăzii, când auzi soneria. Tresări speriată. Să fie Andrei? Doamne, ce nesocotită am fost! Cum am putut să-i fac una ca asta!? Se îndreptă spre ușă tremurând și înainte de a se uita pe vizor, întrebă cine este. Răsuflă ușurată când auzi vocea Nataliei. Deschise
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
înseamnă să fii om. Revenirea lui la viață și recuperarea misterioasă o punea pe seama lui Dumnezeu, iar pe Crinuța o considera trimisa expresă a Domnului. O iubea cu pietate, era zâna lui bună... -Ce faci? Nu te îmbraci? Florea a tresărit când a auzit vocea iubitei, era afundat în gânduri, a întors capul, ochii s-au oprit pe sânii care ieșeau pe jumătate din prosopul lung de baie pe care îl pusese în jurul taliei. Dinspre femeie venea un miros plăcut de
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
capabilă să le aibă. Cu cât bolnavul mergea spre bine, cu atât iubirea ei era mai puternică. Strângerile de mână ale lui Ică îi dădeau fiori, încă nu putea vorbi, doctorul o asigurase că se va reface complet, inima îi tresărea de fiecare dată când Florea reușea să facă o mișcare. Când era singură numai cu bolnavul, se așeza în genunchi și cu ochii în lacrimii se ruga lui Dumnezeu să dea sănătate iubitului imobilizat la pat. Ruga i-a fost
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
când,dacă o să vii Simțirea mi se-npletea-n cuvinte Până-ntr-o zi când te-am văzut Parcă te cunoșteam,te căutam prin minte Aveam o cale lungă de făcut Voiam să mă înalț,dar gândul răvășit Nu îmi da pace,tresărea...ei bine Și dintr-o dată,totul s-a sfârșit Când tu mi-ai spus râzând :rămâi cu mine ! Citește mai mult VISAM,VISEZ ȘI-ACUM.. Se așezase iarna peste lumeVisam că te voi întâlniîn fiecare zi mă deșteptam anumeși mă
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
întâlniîn fiecare zi mă deșteptam anumeși mă gândeam :când,dacă o să viiSimțirea mi se-npletea-n cuvintePână-ntr-o zi când te-am văzutParcă te cunoșteam,te căutam prin minteAveam o cale lungă de făcutVoiam să mă înalț,dar gândul răvășitNu îmi da pace,tresărea...ei bineși dintr-o dată,totul s-a sfârșitCând tu mi-ai spus râzând :rămâi cu mine !... XXXI. TRECERE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015. TRECERE Eu mă petrec,tu te petreci Și toamna asta
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
scînduri, Căci încă mi-e dor și mi-e frig. Sătulă e lumea de toate, Nimic părcă nu mai e sfînt, Trec clipe-ntre noi vinovate, Incendii stau stinse-n cuvînt. O taină mi-ești încă, iubire, Pe care-o tresar și o ning, Însemn fără leac peste fire, Te chem, te condamn și te-nving. În regula faptei terestre E scrîșnet, ciocnire și fum, Și-un singur vagon cu ferestre, Pierdut fără timp pe un drum. Mi-e sete de
PRĂBUŞIREA ÎN VIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382891_a_384220]
-
Pierdut fără timp pe un drum. Mi-e sete de tine și milă, Căci te-am prăbușit într-un vis, Mi-e foame, albastru și silă, Tu - cel mai cumplit compromis. O taină mi-ești încă,, iubire, Pe care-o tresar și o ning, Însemn fără leac peste fire, Te chem, te condamn și te-nving. Sîntem poate toți o speranță, Cu chiu și cu vai bîjbîind, Și-o mînă apasă pe clanță, În noi ușa grea scîrțîind. Parcă-i un
PRĂBUŞIREA ÎN VIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382891_a_384220]
-
apasă pe clanță, În noi ușa grea scîrțîind. Parcă-i un blestem peste lume Să ținem cont mult prea tîrziu Că celălalt poartă un nume Și că undeva încă-i viu. O taină mi-ești încă, iubire, Pe care-o tresar și o ning, Însemn fără leac peste fire, Te chem, te condamn și te-nving. Cum pare că-i scris totu-n carte, Amestec de-acord și război, Trăim predispuși pentru moarte, Mințindu-ne spaima din noi. Dar dacă așa
PRĂBUŞIREA ÎN VIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382891_a_384220]
-
Trăim predispuși pentru moarte, Mințindu-ne spaima din noi. Dar dacă așa-i scris să fie, Ne va fi mai bine iubind Să protestăm întru vecie Și dintr-un sărut înviind. O taină mi-ești încă, iubire, Pe care-o tresar și o ning, Însemn fără leac peste fire, Te chem, te condamn și te-nving. Referință Bibliografică: Prăbușirea în vis / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș
PRĂBUŞIREA ÎN VIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382891_a_384220]
-
gingași brebenei, Pașii mei,copilărie,basmele cu zâne bune, Nu știu când râsul meu s-a ascuns prin flori de tei, Bucuria din obraji au furat-o doi bujori,iar Cosânzene Sunt la padina-n pădure,printre foile de mure, Tresărind scânteie zarea,o mireasma mă cuprinde, Adiind ușor prin ramuri,vântul canta-o amintire, E bunica pe poteca,fetița cu ochi albaștri o mânuța îi întinde. Și în jocul sau,izvorul,cioburi mici împrăștiind, Parcă cioburi mici de lacrimi se
PADUREA MEA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382893_a_384222]
-
senatoare Elena Mitrea. Fosta senatoare măcar este plăcută, nu e enervantă, măcar. Căci, după ce că ar putea să facă omul să-și smulgă părul de pe cap, câte o parlamentară sau un parlamentar mai au și niște mutre ce te fac să tresari prin somn! Dar nu a fost să fie! Mă număr printre cei care au înțeles-o, respectat-o și admirat-o pe senatoarea Elena Mitrea. Ceea ce nu a înțeles ea, însă, și dă semne că nu caută nici azi înțelesuri
ELENA MITREA REÎNTÂLNIRI, JOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382958_a_384287]
-
începe să se perinde pe la paturile colegelor de salon, cu flori în mâini, cu zâmbetele largi pe față primind cu bucurie noii membrii ai familiilor lor, vorbele lor tăiau în carne vie în mintea ei zbuciumată, la un moment dat tresare la auzul unei discuții: -Te iubesc draga mea, mi-ai dăruit cel mai frumos copil, ești cea mai minunată femeie...sunt fericit. Un tânăr se apleacă să-și sărute soția cu drag cu un trandafir în mână. O scenă firească
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
violență, vântul rupe crengile plopului din curtea maternității și le înșiră pe aleea plină de frunze moarte. O imagine de coșmar amestecată cu trăirile ei. O voce se aude din capătul coridorului : -Mamele la alăptat!... repejor că plâng copilașii. Magdalena tresară, își pune halatul de spital și pornește către sala de alăptat. Un val de căldură-i pătrunde trupul slăbit, totul începe să se învârtă-n jurul ei, se prăbușește. -Magda, Magda!...veniți că o mămică a leșinat, strigă o colegă
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
dragoste copila la piept. Ana tace și caută cu gurița sânul hrănitor al mamei. Cu poftă suge seva groasă dăruită de trupul firav al mamei, care răsuflă ușurată. O lacrimă cade din ochii Magdalenei pe fața gingașă a fetiței care tresare și se cuibărește mai adânc la sânul ei. - Ce frumoasă ești, păcat că tatăl tău nu te vrea, ce-o să mă fac cu tine?...unde o să mergem?...de ce trebuie să ai această soartă?... Aceste întrebări nu-i dadeau pace, în
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
o să vrea Dumnezeu o să avem și un băiat, spuse femeia lăcrimând. -Niciodată, auzi?... niciodată, pentru mine nu există, spuse Alexandru după ce bău cu sete din sticla cu rachiu, iar cu mâna stăngă strănsă-n pumn sparge oglinda de lăngă ușă. Magdalena tresare și se retrage cu copila-n brațe în fundul chilerului speriată. El o privește amenințător și părăsește încăperea înjurând printre dinți: -Dumnezeii mamii voastre, vă omor pe toți!...și pleacă din nou către cărciumă. Magdalena rămâne tristă și golită de suflare
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
tihna valsului din noi să ne-o vegheze; Iubirea, partea mea de veșnicie, O chem pentr-un minut din renunțări, Să-mi fie o mireasmă luată cu tărie Din toate florile de măr, din cer; Iubirea, partea mea de vioiciune, Tresar, precum un crin din rai, În propria-mi petală, nu e suspiciune, Ci numai tu, culoarea ceea, ce-mi erai... FULGII CEI DINTÂI Când sufletu-mi cu grijă se va stinge, În seara revărsării de făclii aprinse, Mă voi opri
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
poate un afluent , cum ar fi la noi Ampoiul, la Mureș. Helen era din nou în picioare realizând, precum un pictor, un tablou cu gesturi repetitive și totuși sigure. -Peste râuleț, era confiserie „Noisettes„ , cu planșeul de sticlă transparentă. Eu tresării de emoție, îmi imaginam apa aceea curgătoare și peste ea cofetăria așezată pe sticlă... -La primii pași, continuă ea, am avut senzația că o să cad pe spate , că mă ia apa și chiar m-am prins cu mâinile de-un
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
bărbatului sărutându-i gâtul, a răspuns lăsându-se în voia lui. Mihai a simțit abandonul femeii în brațele sale, cu dorință greu stăvilită până atunci, a sărutat buzele fragede ca pulpa căpșunilor, mâinile îi cercetau fiecare părticică a trupului , femeia tresărea când el o atingea. Mihaela rezista cu greu asaltului de dragoste al iubitului. Se lăsa alintată de el, îi plăcea, o extazia modul în care o atingea pe sâni, îi săruta prin sutien sfârcurile întărite. Îi întorcea săruturile și mângâierile
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
bine. Și tună și tună din nori de durere când viața mai bună devine-adiere. Și plânge și plânge în mine destinul în timp ce în sânge-îmi sporește seninul. Și-adie și-adie o dulce răcoare în lumea-mi pustie ce-a viață tresare. Și totul e pace ce dulce răsună de-o vreme încoace când ninge, când tună. Anatol Covali Referință Bibliografică: Și totul e pace / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V, 28 noiembrie 2015. Drepturi de Autor
ŞI TOTUL E PACE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383073_a_384402]
-
cine-o fi? Privi pe vizor. Arau doi colindători. Tremurând de emoție, deschise ușa. - Primiți cu uratul? Murmură cu tremur în voce un „da”, abia șoptit. Copiii începură să cânte, dar ea, transfigurată, le urmărea fețele bucălate și ochii luminoși. Tresări și o scânteie îi trecu prin cap: acesta micu’ are ochii lui Sorinel! Dacă...Doamne, fă să fie adevărat! Citise undeva că sufletele reîncarnate recunosc locurile de unde-au plecat. Și băiețelul acesta, așa seamănă cu Sorinel...Se trezi din visare
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
opacă Se rezvrătește-un vis nestins cu anii Și sângele nu poate să mai tacă Vândut din nou în codrii Gesetmani. Că va renaște neamul ca un soare Sub boltă, ca la început de leat Peste pământ și’n inimi iar tresare Eternul imn: Hristos a înviat ! Citește mai mult Din sfinți părinți sau din părinți lumeștiTot se mai nasc copii cumințiSă’mbrace straiele duhovniceștiSă aibă neamul și-un sobor de sfinți.Poporu-acesta tras mereu pe roatăPopor întins pe cruci de grea
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]