1,067 matches
-
helvet, vameșul mă lasă să trec fără a-mi pune o ștampilă în pașaport, fără a se uita puțin suspicios la faciesul meu balcanic. Românul care sunt, veșnic umilit prin vămi, obișnuit cu controale absurde și neașteptate, are totuși o tresărire de satisfacție. Intrăm în normalitate, sau doar am avut ocazia să întâlnesc un vameș neglijent? Nu am încă exercițiul binelui și al normalitații. Primul contact cu Geneva, după aproape un an de zile de absență, este greu de descris. Încerc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dânsului. Hauwaert e de meserie navigator solitar pe mări și oceane. Crowhurst plutește spre casă. Prietenii îi telegrafiază: „Îți pregătim o primire triumfală. Vom veni să te întâmpinăm în dreptul Insulelor Scilly cu BBC și cu soția ta”. Crowhurst are o tresărire, inexplicabilă pentru alții: „Soția mea, nu. Nu vreau”. „Bine” oftează telegrafic prietenii. „Vom fi acolo 100.000 de persoane să te întâmpinăm, dar soția ta nu...” Un ordinator IBM 360-40 analizează 43 de discursuri și 3 interviuri ale generalului De
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
steag uriaș deasupra pe un catarg, care era fluturat de vântul rece de decembrie. La un moment dat, am văzut că steagul coboară, era dat jos de niște persoane, nu știu cu ce scop. Am avut în sufletul meu o tresărire, oare se întâmplă ceva....? Sigur că știam de Germania, știam ce se întâmplase acolo cu zidul Berlinului, mai știam și ce se întâmplase în celelalte țări, și mă gândeam cât avea să mai dureze la noi până se va schimba
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
baricadei, chiar dacă una se lega în mod vădit de ideea de sexualitate și cealaltă tocmai împotriva acesteia se pronunța. CNAul sau pudibonzii de meserie se arată indignați de apariția unui trup dezgolit pe micile noastre ecrane, dar nu au nici o tresărire când pornografia nonsexuală se lăfăie în fiecare zi la televizor. Imaginile cu demonstrațiile naturiștilor dezbrăcați care militează în nu știu ce capitale europene pentru mersul pe bicicletă sau împotriva sacrificării animalelor se cer blurate în mod automat. Nimeni, însă, nu se gândește
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
deja ce are mai sfânt Vadim Tudor? Ei, bine, se pare că nu - și de aceea oamenii de televiziune îl invită în continuare să ne lumineze calea. Care să fie explicația faptului că suntem astfel prostiți pe față, fără nici o tresărire? Poate pentru că și nouă ne place starea aceasta de dulce amnezie? (2010) Scrisoare de amor Dragă Domnule Felix, Deși numele meu conspirativ este Otilia, vă mărturisesc că nu miați fost simpatic dintotdeauna. Vă vedeam din când în când la televiziunile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
O apucă ușor de un obraz și-i șopti aproape de ureche: ,,Ești așa de frumoasă! Te iubesc mult...mult...ca pe o stea deosebit de strălucitoare.” Când își lăsase mâna jos, îi atinse sânii fără să vrea, iar ea avu o tresărire și se îmbujoră foarte tare, iar ochii îi străluceau ca o flacără albastră când un foc mistuie lacom ceva foarte uscat. Ea îl privi ca pe un vinovat, apoi zâmbi și zise : - Vrei să servești o prăjitură sau o cafea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
albastrul privirii sale e cerul senin de la malul mării, în zori. Mă reculeg pentru o clipă și-mi dau seama că am privirea fierbinte, învăluită cu înfrigurare în jurul doamnei Teona. Simt cum îi sorb însetat fiecare amănunt, fiecare gest, fiecare tresărire a feței. Am impresia că m-am oprit la începutul căderii mele într-un abis, a cărui beție m-a cuprins deja. Sînt în cumpănă: să fac un efort și să mă întorc la mal, ori să mă las să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
privesc o clipă, goi de orice expresie, după care se închid la loc, prin aceeași mișcare obosită a pleoapelor, împodobite cu gene de păpușă. Mă plec încet, s-o sărut, cuprinzîndu-i ușor buzele într-ale mele. Un fior, ca o tresărire, străbate trupul Cristinei. Are buze umede și moi. Le simt cum se deschid încet, apoi încearcă să se închidă, să-mi cuprindă gura, încremenind în clipa atingerii. Rămîne așa, nemișcată, minute în șir, cu trupul într-o nemișcare totală, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce-ai face? Sper să nu ajung în locul tău. Ies din bloc, lăsîndu-1 pe Ion locului, nehotărît, frămîntat de gînduri, sub privirea calmă a soției sale, în capul căreia se pune doar întrebarea: "Îl pierd, ori nu-l pierd?" Nici o tresărire în femeia asta: frumoasă, inexpresivă și rece ca o poză. Stă în picioare, lîngă cel care a rămas așezat pe trepte, Ion al copilăriei mele, ajuns la ceasul exclamării: "Mi-e bine!", exclamare izvorîtă din tot sufletul, cu toată durerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
umerii obrajilor aprinși. Genele îi clipesc de cîteva ori, înseninîndu-i și mai mult privirea. Aș fi putut să telefonez la combinat, să întreb, dar... Degetele ei, desprinse de obraz, s-au oprit în aer: rămîn așa un timp, au o tresărire, parcă ar vrea să prindă ceva, apoi se întorc pe obraz, trec apăsat peste buze, rămînînd alăturate în fața gurii, cu palmele lipite ca într-o rugăciune la ceas de taină. Vorbele ei calde topesc încet și sigur în sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bănui, mă agit. Te văd cu bagajele la 12½ noaptea, pe peronul gării, fără bani, neștiind nemțește. Nu, nu vreau să mă gândesc: simt că mă învârtesc în jurul obsesiei și obsesia în jurul meu, ca un inextricabil ghem de îndoeli și tresăriri. Ca să mă luminez și să nu urlu, te văd, urcându-te triumfătoare, în trenul spre Paris. Cum n’ai înțeles că tăcând această parte, voi inventa, mă voi tortura, nu voi dormi? [...] Prietenele tale au tăcut toate; Biemel e de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
grijă, apuc de partea din față a dulăpiorului, îl scot din taxi și-l pun iar pe trotuar. Da’ ce naiba-i chestia asta? Un dulăpior de cocktail din anii ’30! Cu blat detașabil... Desfac clapeta din față și, cu o tresărire de mândrie, îi arăt compartimentele art deco din interior, toate numai oglinzi. Aici pui paharele... și aici încap la fix două shakere de cocktail... Îmi mai trec o dată mâna peste el, admirativ. În clipa în care l-am zărit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Pahare cu picior din anii ’30! Zău, cine vrea să bea din pahare moderne de duzină, când poate să bea dintr-un pahar de pe vremuri? Arthur își deschide registrul uriaș de piele pe care scrie „Colecționari“ și simt o ușoară tresărire de mândrie. Sunt colecționară! Sunt adultă cu acte în regulă! — Domnișoara Rebecca Bloomwood... piese de bar din anii ’30. Am numărul dumneavoastră, așa că, în clipa în care primim ceva, vă sun. Privirea îi coboară pe pagină. Văd că sunteți interesată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Luke mă va iubi și mai mult, iar oamenii îmi vor spune Fata care a schimbat-o pe Elinor Sherman și... — Becky? Glasul lui Luke îmi dispersează gândurile. Ce-i cu tine? — Nimic, spun, dându-mi seama cu o ușoară tresărire că tocmai sunt pe cale să dau peste măsuța de cafea. Totul e perfect. Mă așez lângă el pe canapea, Elinor îmi întinde un pahar cu vin rece ca gheața și iau o înghițitură, uitându-mă pe fereastră la luminile strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și anume? — Luke, nu te încăpățâna prostește, te rog. Știi foarte bine la ce mă refer. Și, având în vedere... cum să-i spun... trecutul de mare cheltuitoare al Rebeccăi... Se uită cu subînțeles la pantofii mei - și, cu o tresărire de umilință, îmi dau seama de ce m-a întrebat despre ei. Nu încerca deloc să fie amabilă. Strângea muniție ca să aibă cu ce să mă atace. Cum de am putut fi atât de proastă? Elinor pur și simplu nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Văd, spune Randall și scrutează cu mare atenție stativul de haine. Urmează o tăcere încordată și sunt sigură că o să ridice ochii spre noi și o să spună terminați cu păcăleala asta ieftină! Dar nu zice nimic - și, cu o vagă tresărire de șoc, îmi dau seama că a înghițit gălușca. Și totuși, de ce mă mir atât de tare? Hainele lui Danny nu par deloc deplasate, acolo, pe stativ. — Păi, ce să zic, felicitări, spune Randall în cele din urmă. E o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sună pe altcineva, nu contează. Sun-o pe tipa care organizează nunta, Robyn sau cum o cheamă și spune-i ei că s-a terminat. Bex, nu mai poți amâna nici măcar o clipă. — OK, zic, reprimându-mi cu oarece greutate tresărirea de teamă. OK, am s-o fac. Am s-o... sun. Știu numărul. Iau telefonul - apoi îl las iar jos. Să iau hotărârea în minte e un lucru. Să o pun în practică e cu totul și cu totul altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Am vești bune pentru tine! — Vești bune? spun cu un aer tâmp. Nu-mi aduc aminte de când n-am mai auzit o veste bună. — Lista ta merge foarte bine. — Pe bune? Fără să vreau, nu-mi pot reprima o mică tresărire de orgoliu, ca atunci când Miss Phipps îmi lăuda pliéurile. — Foarte bine. De fapt, chiar voiam să te sun. Cred că a venit momentul... Eileen face o pauză de suspans... să trecem la articole mai mari. Un castron de argint. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e supărat! Îl lași în urma ta și pleci în America, fără să-ți pese deloc de soarta lui, veselă și fericită ca o privighetoare... — Fericită. Elinor întoarce capul. Tu crezi că eu sunt fericită, Rebecca? Rămân interzisă. Cu o ușoară tresărire de rușine, îmi dau seama că nu mi-a trecut niciodată prin cap gândul de a-mi pune întrebarea dacă Elinor e fericită sau nu. Singurul lucru la care m-am gândit de când o cunosc a fost cât de vacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din SUA că el acum este fericit cu altă femeie, și are cetățenia americană. Pentru Eliza este foarte dificil să aibă grijă de copii și să și câștige bani în același timp. După experiențele de gringa din America Latină, am o tresărire neplăcută, imaginându-mi că Alfonso îmi va cere bani pentru sora lui. Alfonso continuă: „Hai să vorbești și tu cu ea, să o ajuți să i se întoarcă soțul acasă. Să fie expulzat din America ca să se întoarcă aici”. Rămân
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Izvor nr.2. Trec dimineața pe la facultate, văd ritmul examinării și-mi fac socoteala că mi-ar veni rândul cam pe la ora 12. Relaxat, trec pe la Spicul să cumpăr pâine și mă așez la o coadă colosală! Așteptând, am o tresărire oarecare și părăsesc rândul, urc spre facultate să văd ce-i cu examenul... Nici o mișcare! Întreb pe cineva care-i situația și mi se spune că examenul s-a terminat - comisia lucrând la finalizarea rezultatelor. Înfiorat, bat la ușă, intru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
gazetar le definește ca sindrom al irealității. „Cel ce vede pe ecran tot felul de violențe, crime etc. pierde treptat percepția adevărată a nenorocirii reale din apropierea sa. Ajunge la un moment dat să capete imunitate la agresiune, nu mai are tresărirea omului normal la o nedreptate comisă sub ochii lui.” Reacția diminuată În fața unei agresiuni din preajmă este efectul obișnuinței cu oroarea vizionată la televizor. Realmente televizorul golește moartea de sens. Proliferarea actelor antisociale care Îmbolnăvesc o națiune, pasivitatea publicului În fața
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
aduc aminte câte cordoane de jandarmi am rupt până la Ministerul Lucrărilor Publice, unde am fost opriți definitiv de numărul tot mai mare al paturilor de pușcă, ce se îndreptau împotriva piepturilor noastre tinerești. Știu însă că atunci am avut întâia tresărire de antimilitarism, accentuat apoi treptat în cursul anilor, ajungând a fi acum una dintre cele mai temeinice convingeri ale mele, chiar dacă aceasta ar părea curios pentru un naționalist. Desigur, sentimentul care a făcut loc acestei convingeri nu s-a datorat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de a sluji fără plată, slujitoarea săracilor. Episoade candide și detalii aparte ni se desprindeau lent de pe buze, cu mâhnirea că se pierdeau în gol. El, declinant spre sfârșit, rămânea în ascultarea izvoarelor. Dintr-odată, don Giovanni a avut o tresărire, apoi o respirare greoaie, apoi o lungă suspendare, așa încât m-a cuprins îndoiala... aplecându-mă asupra lui am stat ca să-i ascult inima. După o scurtă așteptare, dar care mi s-a părut nesfârșită, suspină: „Acum, ce-am făcut, s-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în captivitate, în Kenya, marchează cu o trăsătură finală emoționantă, această existență secerată în toiul unei tinereți ce promitea multe lucruri frumoase. Cît despre regele Victor Emanuel, părea că vrea să-i lase în mod deliberat mînă liberă lui Mussolini. Tresărirea de voință ce l-a făcut să reia, în 1943, puterea efectivă, pe care i-o dădea în mod formal majoritatea Consiliului Fascist, ar fi scutit, de s-ar fi manifestat mai devreme, Italia și lumea întreagă, de surplusul de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]