1,309 matches
-
fire după lunga perioadă de inactivitate. Degetele-i alergau pe butoane pentru a lumina cadranele și ecranele, aidoma celor ale organistului care găsea notele muzicale trăgând de registre și apăsînd pe clape. Vocea lui Ferro răzbătu din postul de pilotaj, triumfătoare: ― Am reperat până la urmă baliza dracu'. Semnalul e slab, dar perceptibil. Norii s-au retras destul ca să vedem solul. Hadley e vizibil. Gorman pivotă spre un microfon. ― Cum arată? ― Ca în broșuri. Locul mult visat pentru vacanță. Clădiri mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ochii pentru a strivi propriile-i lacrimi, temeri și prezența morții care bântuia centrul de exploatare din Hadley, nădăjduind că va putea să-și țină legământul. Lovitura de teatru care avusese loc își avu corespondentul în sala vecină. Hudson strigă triumfător. ― Ha! Gata, am reușit! Le-am reperat. Dați-mi o mașină ca lumea și vă găsesc portofelul pe care l-ați pierdut sau chiar și pe verișorul Jed pe care l-ați pierdut din vedere de-atâta vreme, făcu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
care se rostogolise în culoar și strigă: ― Testare! Apoi aruncă obiectul metalic în mijlocul pasajului. Cele două arme pivotară și traseră până să ajungă coșul jos, reducându-l într-o grămăjoară nu mai mare decât o monedă. Hudson scoase un strigăt triumfător. ― Iată ce vă așteaptă, nemernicilor! (Apoi, spre Vasquez, cu vocea redusă:) O, dar dă-mi o patrie unde bubuie tunurile, unde cerbii și antilopele ajung la cârnățăraie. ― Am bănuit eu că ești un romantic, îi zise ea. ― Știu. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
corectă Gosseyn în gând - mi-a scăpat deja?" Vocea Unu continua să aibă un zâmbet ușor, atotștiutor. - Vreau să te asigur că rapiditatea eu care vom îndepărta aceste instrumente, nu te va deranja în nici un fel, pentru că - pe un ton triumfător - au fost deconectate mai înainte, în mod automat, când ai fost mutat din capsulă. Atitudinea acestuia îi păru exagerată; și - avu Gosseyn impresia - acesta nu era chiar adevărul - adevărat. Unele dintre tuburi puteau fi conectate, prin piele, la organele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nici o fată. Păcăleam în permanență sistemul. Odată cu el, mă păcăleam și pe mine, cu o îndemânare și-un succes demne de invidiat. Protestam prin cultură. Îmi croisem din paginile romanelor interbelice o armură de cavaler medieval, pe care o purtam triumfător la demonstrațiile de „1 Mai“ și „23 August“, unde eram scoși cu facultatea. Îmbrăcam rochiile cubiste ale doamnei T. sau împrumutam vesta de sportsman a lui Fred Vasilescu și parcă greutatea carului alegoric cu „RSR-Scumpa noastră patrie!“ nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apoi că-i nervoasă, că tocmai am sculat-o din somn (ochii ei mari și negri spuneau altceva; oricum nu putea să adoarmă fără mine). Trecea de la supărare la gelozie, mușcându-mă de gât sau de ureche, înainte să plece triumfătoare: „Culcă-te cu invențiile tale!“ Auzeam ușa dormitorului trântindu-se ușor, și mica noastră scenetă se încheia cu victoria ei. Alteori, rămânea cocoțată în brațe și mă lua la întrebări: „Ce faci? La ce te gândești la ora asta?“ „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zgomot hârtia cerată, eliberând talpa interioară de orice obstacol ce s-ar fi putut interpune între picior și întinderea ei pufoasă. La sfârșit, perechea era suspendată cu două degete, elegant, ca la o licitație. Maria își ridica premiul, senină și triumfătoare. Mie îmi venea să ies suprarealist din magazin, cu un singur pantof. Într-un târziu, am ajuns și „La Mama“, lângă Ateneu. Ospătarii accelerau pe lângă noi cu tăvile încărcate și prosopelul ăla minuscul atârnat pe braț; niciodată nu pricepusem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
găsit-o. Computerul există, nu-i o invenție. Și Camil Petrescu ne spune și unde e: la Balcic, în clădirea vechii Primării, sub piatra cu numele lui Bonceff.“ „Mă rog, unde era.“ Spunând asta, tânărul Lupu a mai zâmbit o dată, triumfător, cu toată fața. Doar în cărți întâlnești asemenea surâsuri. Apoi s-a aplecat sub masă și-a ridicat de-acolo o sacoșă de piele. Știam toți trei ce este în ea. IV. Tuzla. Noiembrie 2005 Camil Petrescu nu era autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
multe ori și să iasă de fiecare dată altfel, ca un electron printr-o foaie de hârtie: 15 noiembrie, 10 noiembrie, 14 noiembrie, 23 decembrie. O narațiune contaminată, lovită de plăcile sclerozei, căreia eu să-i reconstruiesc terminațiile nervoase și, triumfător, să le semnalez posterității! Aș fi înnebunit de plăcere să mă joc de-a detectivul, păcălind pe toată lumea, încropind destine și biografii fictive, sub care aș fi ascuns pachetele de informații cerute pe piață: pulsul bolnav și neprețuit al fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-ar fi amortizat căzătura; așa se fac praf toate hainele bune. În clipa aia, cineva m-a prins de brațe și m-am simțit tras înapoi și pus pe picioare. „Ce faci, Robane, iei lecții de zbor?“ Vocea suna triumfător, reconfortant. Aș fi recunoscut-o dintr-o mie. „Mihnea? Ce cauți aici, mă?“ „Un mare scriitor, ce naiba să caut?! Uiți că am ore joia la Matematică?“ Explicația părea convingătoare. I-am tras o scatoalcă, apoi l-am luat la rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
galbene, de secol 19. Prin apropiere, se simțea prezența lui Freud. Amorașii pluteau pe calcane, roz și grăsunei, cu obrajii restaurați pe la 1893: scria data înăuntru, pe un plafon. Dincolo de ziduri, cadrilat de două imobile de-aceleași dimensiuni, se ridica triumfător hotelul. Am Schottenpoint ne aștepta cu două camere moi și pufoase. Făcusem rezervarea capitalist, pe fax; dădusem și-un număr de credit card, cum cerea în regulament (mi-l scosese Mihnea de pe Internet). Hotelul n-avea site, nu scotea broșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în gară. Deși Rogojin spusese că pornise la drum fără să dea nimănui de veste, era așteptat de câțiva inși, care strigau și-și fluturau căciulile. — Ia te uită, și Zaliojev e aici! mormăi Rogojin, privindu-i cu un zâmbet triumfător și chiar parcă răutăcios. Brusc, se răsuci spre prinț și spuse: prințe, nici eu nu știu de ce te-am îndrăgit. Poate pentru că te-am întâlnit într-un asemenea moment. Dar și pe ăsta l-am întâlnit, adăugă el arătând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bătând din palme ca o fetiță. — Bravo, bravo! aplaudă Ferdâșcenko. Zâmbi și Ptițân, cu toate că nici lui apariția generalului nu-i făcuse plăcere; chiar Kolea râse și exclamă și el: „Bravo!“ — Și aveam, aveam dreptate, de trei ori aveam dreptate, continuă triumfător generalul, pentru că, dacă în tren țigările sunt interzise, despre câini nici nu are rost să mai vorbim. — Bravo, tată! strigă entuziasmat Kolea. Excelent! Negreșit și eu aș fi făcut la fel! — Dar doamna ce-a făcut? întrebă nerăbdătoare Nastasia Filippovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mă tragi? Nu cumva mă târăști la ea să-i cer iertare pentru că ți-a jignit mama și a venit ca să-ți facă de rușine casa? Ești un om de nimic! strigă iarăși Varia, înfruntându-și fratele cu o privire triumfătoare și sfidătoare. Câteva clipe stătură față în față, unul lângă altul. Ganea încă îi mai ținea mâna într-a lui. Varia și-o smuci o dată, încă o dată, din răsputeri, însă nu se mai putu abține și, pe neașteptate, își scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sigur că imediat... Pe lângă asta, generale, am o rugăminte. N-ați fost niciodată la Nastasia Filippovna? — Eu? Eu să nu fi fost? Pe mine mă întrebați? De câte ori, dragul meu, de câte ori! exclamă generalul apucat de o criză de ironie satisfăcută și triumfătoare. Dar în cele din urmă am renunțat s-o mai frecventez, pentru că nu vreau să încurajez această căsătorie indecentă. Ați văzut, ați fost martor astăzi: am făcut tot ce putea face un tată, dar un tată blând și îngăduitor; acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Da, chiar l-a trișat! strigă Ferdâșcenko cu voce plângăreață, înțelegând că poate și trebuie să strecoare o vorbă. Pe dumneata cine nu te lasă să pricepi cum stau lucrurile? Ia și învață de la oamenii deștepți! i-o reteză aproape triumfătoare Daria Alexeevna (o veche și fidelă amică și complice a lui Toțki). — Aveți dreptate, Afanasi Ivanovici, acest petit jeu e teribil de plicticos și trebuie să-i punem capăt, spuse Nastasia Filippovna cu un ton neglijent. Vă povestesc și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o lună Lizaveta Prokofievna parcă se descotorosise pe deplin de toate frământările cu prilejul apropiatei nunți a Adelaidei, iar în înalta societate începuse să se vorbească și despre Aglaia, care în ultimul timp se purtase excelent pretutindeni, cu măsură, inteligent, triumfător, puțin cam prea mândru, dar mândria îi șade atât de bine! Fusese atât de tandră, atât de prietenoasă o lună întreagă cu mama ei! („Ce-i drept, în ce-l privește pe Evgheni Pavlovici trebuie să fiu cu ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cumva chiar ți-ai pierdut mințile, băiete? „Băiatul“ tăcu iarăși cam un minut, punându-și degetul arătător la frunte, parcă gândindu-se la ceva; însă în zâmbetul lui palid, strâmb în continuare din cauza spaimei, licări brusc ceva parcă șiret, chiar triumfător. — Dumneavoastră ați fost! repetă el în sfârșit, aproape în șoaptă, dar absolut convins. Ați venit la mine și ați stat tăcut pe scaun, lângă fereastră, o oră întreagă, chiar mai mult; de la doisprezece și ceva până la două și ceva, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o spună față de mine, înseamnă că s-a supărat. E iute din fire! — Și unde-i scrisoarea acum? Tot la mine. Iat-o. Și îi întinse biletul pe care Aglaia i-l trimisese lui Gavrila Ardalionovici, bilet pe care acesta, triumfător, avea să i-l arate surorii lui în aceeași dimineață, peste două ore. — Scrisoarea nu poate rămâne la dumneata. — V-o dau, v-o dau! Dumneavoastră v-o înmânez! spuse cu înflăcărare Lebedev. Acum sunt iarăși al dumneavoastră cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rezolva cestiunea izraelită în modul cel mai favorabil cu putință pentru străinătate, veți rămânea la putere și veți avea foloasele răscumpărării. Așa s-a și întîmplat. Ați stors de la țară cât ați putut stoarce pentru evrei și ați deschis apoi triumfători era răscumpărării, încurcată până azi. Pe de o parte deci ați fost siliți a nu da decât minimul posibil pentru a nu fi trimiși acasă pentru incapacitate constituțională de a rezolva cestiunea izraelită; pe de alta, odată rezolvată, v-ați
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de Interne, înfruntă opinia publică speriată, se bucură de bani adunați din sudoarea și sângele nenorociților pe care i-a trecut în Bulgaria în toiul iernei ca pe niște vite de jug, și acest exemplu strălucit de imoralitate nepedepsită și triumfătoare corupe mai mult junimea unei națiuni decât tot ce cineva și-ar putea închipui. Dar cei care tolerează asemenea lucruri? Ce nume merită? Ce cauză-i îndeamnă? Slăbiciune? Incapacitate? Indiferență? Egoism? Complicitate? Să tragem vălul asupra acestor turpitudini! Ceea ce însă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dacă ar tăgădui pe Domnul ? Dar ei nu pun preț pe viață, ci preferă să moară de bunăvoie pentru credința lor”151. Mărturia dată despre Adevăr a făcut din bunii și biruitorii mucenici eroi ai cre‑ dinței, căci ei sunt triumfătorii creștini Împotriva necre‑ dincioșilor, Înșelați de zeii ce erau de fapt doar multiple manifestări ale demonilor și consecințele născocirilor minții umane decăzute. Martirii erau pe deplin asigurați că Dumnezeu toate le cercetează, toate le vede, nu‑i nici o nelegiuire care
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
sunt creștini, Încât pe guverna‑ tor și pe cei din completul de judecată i‑a apucat frica, așa că „pe măsură ce creștea curajul În cei care erau judecați, În aceeași măsură scădea acest curaj În cei care judecau. De aceea creștinii ieșeau triumfători din sala de judecată, bucurându‑se că au putut mărturisi pe Hristos, «făcându‑i biruitori În Hristosă (II Corinteni 2, 14)”178. Torturați pe nedrept și fără de milă, mucenicii iertau și cereau Îndurare pentru cei vinovați de supliciile la care
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de cereri foarte dificile, punând mereu noi piedici În fața acestuia, pe care le rezolvă de fapt nașul (sau mirele cu ajutorul consistent al nașului). În cele din urmă, istețimea și determinarea nașului, care recurge inclusiv la amenințarea miresei cu sabia, ies triumfătoare și nunta pornește cu toată veselia, deși mirele va muri și va fi Înlocuit cu mezinul nașului, fapt care nu prea impresionează pe nimeni: Pe de-o parte că nuntea Și pe alta mormânta. La fel ca și În cazul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
comuniștii - n.m.], numai armele mai pot vorbi”. Iată jus tificarea, post factum, a represaliilor autorităților comuniste asupra „papistașilor”. În rest, în special în partea a doua a Străinului, algoritmul dramatico- propagandistic din Furtuna și Setea se derulează neabătut până la finalul triumfător. Pădurea spânzuraților (1965) sau Izgonirea lui Dumnezeu Probabil că sunt mult mai mulți cei care au văzut Pădurea spânzuraților decât cei care au citit- o. Filmul lui Liviu Ciulei și-a impus imaginile mai degrabă decât romanul lui Liviu Rebreanu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]