1,190 matches
-
am auzit-o, în perioada aceea, adresându-mi-se mie, direct, ca unui întreg, în afară de clipele când îmi spunea că mă iubește neînchipuit de mult, încă dinainte de a ne fi întâlnit; venise iarna, o iarnă grea, cu viscole și cu troiene de zăpadă, pământul și crengile uscate din scorbură foșneau stins, apa din groapă abia dacă se înfiora când ne apropiam tremurătoarele buze de suprafața ei, numai din când în când se auzea pe afară, din lume, câte un urlet, pesemne
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se face gospodar. Poate că n-am aruncat sămânța în pământ pietros, ori între spinării, cum zice la Biblie, în pildele lui Iisus Hristos. Dar cine mai știe? Că la taică-său, acasă, iarna, nu se ostenea nici unul să rânească troienele... Ședea ograda la bătrânul Galan plină de omăt, până primăvara, târziu... Că ei nu făceau cărări, ca gospodarii. Călcau zăpezile, toată iarna, din drum și până în prag, ca neoamenii, lăsând soarele, să le desfunde casa și curtea de nămeți... Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca păsăret în proprietate particulară, burgheză. Poate pentru ultima oară cântă cocoșii de sub zăpezi și în această formă de proprietate, gândi Nicanor, uitându-se cercetător la Petronia. De acuma, înainte, or să cânte cocoșii proletari. Petronia privea, pe fereastră, la troienele albe de afară, nescoțând măcar un cuvânt. Abia mai târziu, târziu de tot, se întrebă parcă pe sine: Oare o să mai rodească, de-acuma, pământul tăicuței și măicuței? Tot întrebă așa, de parcă vorbea cu răposații sau cu Arhanghelii din Ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ripostă cu veselie: Haideți, domnule Vladimir, să nu ne împiedicăm în detalii! Eu vă cunosc: dumneavoastră sunteți cel care mi-ați oferit în vagonul restaurant un scotch și o bere Chimey. Mașina rulă cu viteză moderată prin Bucureștii înecați în troienele fluide ale acestui final neobișnuit de noiembrie. Taximetristul clandestin, care i se deconspirase lui Vladimir și totuși rămânea într-un veritabil halo de surpriză și de mister, plasă o explicație scurtă, rostind cu volubilitate: En auto / Je roule molo! Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pelerinilor în noaptea aceea. Tot ce se mai știa era că tandemul pornit către miazăzi nu se lăsase descurajat de ninsoarea deasă, care, vânturată violent de crivățul nordului, le acoperea de îndată urmele pașilor. Prin zăpada tot mai adâncă a troienelor acumulate de luna lui făurar, de pe bulevardul care duce la bariera de sud a orașului, potrivit unei Hărți a Raiului, ținuseră drumul drept către Istanbul, către Mediterana și către uriașii cedri ai Libanului. Așa trebuie să se fi petrecut lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
metri, stopând în ninsoare și viră către miazănoapte, luând-o îndărăt pe drumul de întoarcere spre orașul care adormea sub zăpadă. Anibal încetini, oprind lângă solitarul pelerin, care, venindu-i din față, din nord, dinspre miazănoapte, continua să înoate prin troiene, în direcția nisipurilor fierbinți ale Orientului Mijlociu. Domnule Vladimir, nu vă mai luați, ca prostul, după bețivanul ăsta de taică-meu! Hai să vă duc acasă și pe dumneavoastră! îi strigă, din jeep, Anibal... Vladimir, cu fularul lui alb, aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind, cu mâinile întinse înainte, pe poteci înecate în zăpadă, între siluete imprecise de piatră. Într-o locație în care simți, sub pași, moliciunea unui troian de frunze moarte, adunate din toamnă, în virtutea unei bizare dinamici a curenților de aer, descoperi un spațiu rămas tăinuit de ascuțișurile crivățului. Căută cu priceperea și consecvența unui grăbit greieraș, surprins de năvala iernii, să scurme sub zăpadă, în grămada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
deasupra Stațiunii albe. Când trece peste brazii verzi, pasărea pare și mai albă; traversând discul solar, albul acesteia dispare; de asemenea, când intră în ceață. Norii albi, de joasă altitudine, o ascund cel mai bine. Umbra acvilei albe alunecă peste troienele albe. Pata se strânge, capătă o formă alungită, scade: proiecția pajurei în picaj. Se ridică din albul zăpezii cu o potârniche albă; în ghearele păsării albe privitorul nu distinge o pasăre albă. Câteva puncte rubinii fac zăpada și mai albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ne amintim de gelozia suferită de erou timp de zece ani după ce agamemnon i-a furat iubita, pe captiva briseis, și apoi acea mânie teribilă care l-a făcut să se Întoarcă la război strigând cu glas de stentor Împotriva troienilor când prietenul său patrocle a fost ucis de hector, la fel și În cea mai de nepătruns dintre toate armurile forjate vreodată și cu promisiunea că așa va rămâne până la sfârșitul veacurilor, ne referim la scheletul morții, există Întotdeauna posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Gore Încearcă să revigoreze atmosfera: Las` c-am pus și-acum murături, Sandule, parcă altfel iei toamna În piept când știi că stau murăturile la bidon. Bate vântu`, umbli la castraveți. Dă cu lapoviță, desfaci la gogoșari. Când e cu troiene tragi mai către varză, să duduie caloriferele și să halești la sarmale. Sandu cere Încă un ibric cu țuică, iar Gicu face semn patronului să dea și muzica mai tare. Se mângâie pe piept, se bate pe burtă și strigă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Brive din când în când, De două ori aproape într-un an. Aicea ninge cătinel și blând, Dar tot poți face câte-un bolovan. Eu într-o iarnă chiar mi-am pus în gând Să fac doi oameni din acel... troian; Mai ninge și la Brive din când în când, De două ori aproape într-un an. Îmi și aduc aminte că-ntr-un rând Am adunat de-un bulgăre - taman Pe când zăpada se topea plângând - Rotund și mic, cât capul
RONDELURI by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/519_a_743]
-
victoria lor. Dar e moartea lor. Adu-ți aminte că Hecuba prefăcută În cățea a Început să umple Tracia cu urletele ei, provocînd mila nu numai a grecilor, dar chiar a Herei care a fost cea mai crudă inamică a troienilor. Urletele Hecubei vin din durerile pe care nu le poate uita nici În pielea unei cățele. In fapt, Calypso, tu știi mai bine decît mine toate acestea și știi că oamenii n-au visat altfel veșnicia decît ca o rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se crispează fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să se Împotrivească lotofagilor. Îmi amintesc scena descrisă de Seneca În Troienele. Nefericita soție a lui Hec-tor e amenințată să-și piardă și copilul, pe Astianax, după ce rămăsese văduvă. Îl ascunde atunci În mormîntul lui Hector. În acest timp, grecii Îl caută pe Astianax să-l omoare, ca să distrugă seminția războinicilor troieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
viitor ca de o stîncă, Îl Întrevăd fără să-l pot Înrîuri În nici un fel. Și, În acest timp, cei din jur mă socotesc nebună, rîd și mă batjocoresc pentru tristețea mea. În zadar am Încercat să-i conving pe troieni ce se va Întîmpla dacă fratele meu Paris o va răpi pe frumoasa soție a lui Menelau. Troia nu vrea să asculte plînsul meu. Respingîndu-mă pe mine Își Închipuie că respinge destinul. Vai, părul meu despletit, nebunia mea, vorbele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nu peste multă vreme posomorită de ploi. Marea pierde pe zi ce trece din senzualitate. Albastrul devine tăios și În curînd, În locul lui Ulise, Îl va aminti pe Aiax. Aiax care cere ca armele lui Ahile să fie aruncate În mijlocul troienilor și să aparțină celui ce va izbuti să le aducă. Făcînd această propunere, buzele lui tremură de dispreț. Cum a Îndrăznit perfidul rege din Ithaca să se măsoare cu el? Aiax nu poate fi Înfruntat decît de Aiax! Nimeni altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
se face, Cosi fan tutte, Electra, Don Juan și Faust, Mutter Courage, Omul cel bun din SÎnciuan(sic!), Partage de midi, Bacantele, Încoronarea Poppeei, Timon din Atena, Falsele confidențe, Nasul, Britannicus, Lohengrin, Faust, Hamlet, Pescărușul, Vilegiaturiștii, Hernani, Don Carlos, Celestina, Troienele, Nabucco ș.a., texte pe care mulți practicieni le visează. Voi selecta din multele, pasionantele reflecții asupra artei scenice, publicate de Kokkos În jurnale, caiete-program, ori reviste, doar cîteva, elocvente pentru profunzimea gîndirii sale; de altfel, puțini scenografi importanți ai lumii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ce frumoși ochi ai... Las-să-ți înlănțui gâtul cu părul meu bălaiu... Vieața, tinereța mi-ai prefăcut-o-n raiu - Las-să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci! " Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun- Căci vântul adunat-a de flori de teiu troiene Și le așterne-n calea reginei dunărene. Prin frunze aiurează șoptirile-i a lene, Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun-. Cum ei mergând alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață, Dar simt că
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cum că natura Toată mintea ei și-a pus, Decât orișice păpușă Să te facă mai pre sus; {EminescuOpI 101} Amândoi vom merge-n lume Rătăciți și singurei, Ne-om culca lângă izvorul Ce răsare sub un teiu; Adormi-vom, troieni-va Teiul floarea-i peste noi, Și prin somn auzi-vom bucium De la stânele de oi. Mai aproape, mai aproape Noi ne-om strânge piept la piept... O auzi cum chiam-acuma Craiul sfatu-i înțelept! Peste albele izvoare Luna bate printre
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în sinceritate scrise pe ultima zăpadă pentru tine s-au topit înainte de a le fi înțeles sensul Astăzi parcă am fost expulzată din cochilia unui melc și când am dat de lumină mi-au orbit ochii. Am bâjbâit să găsesc troianul de zăpadă încărcat de cuvinte, strat după strat, egal cu numărul zilelor de singurătate. Dar razele soarelui mi-au sărutat umărul ca și cum mi-ar fi spus că este timpul să-mi protejez sufletul. (Mi-am amintit că mi-am construit
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
că este timpul să-mi protejez sufletul. (Mi-am amintit că mi-am construit cândva un zid al tăcerii; atunci, cineva, mi-a furat liniștea dimprejur, voind să-mi fure până și visele dacă nu mă trezeam la timp). În locul troianului de zapadă am găsit apă de ploaie; m-am gândit să construiesc un turn din primăvara care se apropie, să pun pe fiecare nivel câte un gând al cuvintelor pierdute, ca o rugăciune, să renasc cu fiecare treaptă parcursă sub
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe fiecare nivel câte un gând al cuvintelor pierdute, ca o rugăciune, să renasc cu fiecare treaptă parcursă sub cuvântul divin, fără să mă uit înapoi sau să îngenunchez după clipa efemeră... Doamne, dacă Tu ai fi pus pavăză între troianul de zăpadă și apa de ploaie, o minusculă piatră, tot mai rămânea ceva, să fiu înțeleasă. Mă rătăcesc pe drumuri Mă rătăcesc pe drumuri neumblate și-mi caut mângâieri în gânduri. M-aș rătăci pe drumuri însetate de iubire. Și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
nesimțite, căci între lumina zilei și întunericul serii nu era mare deosebire când norii groși învăluiau tot Pământul. Trecură de mlaștinile înghețate ale Nordului în acea dimineață. A doua zi, în jurul orei trei după-amiază, trenul se putea vedea cum spulbera troienele de zăpadă în drumul său spre gara Casei Domnului, care se ghicea la orizont. Toți își reveniră în fire. Erau mai odihniți și aveau ceva mai multă culoare în obraji decât atunci când s-au suit în tren. Corvium îi mulțumise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Se întreabă:” Ce poate fi mai rău?”... E sâmbătă.Motorul se oprește brusc. Incercarile de repornire eșueaza.Plecam prin viscol pe șosea, prin nămeți spre o fermă aflată la cca. 500 metri.Mulți șoferi au rămas peste noapte în mașini.Troianul care a blocat circulația e uriaș.Este la nivelul taluzului. Ne orientam greu.Aici sunt blocate un TIR din Turcia,2 autocare și un Tico. La ferma agricolă,găsim cu greu o fereastră luminată.Intr-o cameră (rezervată paznicilor) de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cholerii ce urmează în această cetate"!293. În "tacrirul" luat la 11/22 martie 1849 lui Nicolae Marghiloman din Cerneți, suptocîrmuitor al plasei Blahnița din județul Mehedinți și ulterior căpitan de panduri "volintiri" din oastea lui Magheru de la Câmpul lui Troian, împricinatul afirma printre altele că "de la iunie 15 și până la 30 iulie/27 iulie - 11 august st.n., m-am îndeletnicit în operația de a lîsa sânge în plasă-mi la mai mult de 800 oameni atacați de holeră, singur
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Lucrurile au început să se schimbe îndată ce au pornit să urce dealul lung cât îi lumea. Pe măsură ce se apropiau de creastă, zăpada proaspătă era luată de vânt și dusă cine știe unde. Prin unele locuri, unde malul dinpotriva vântului era mai înalt, troianul începea să crească. Bătrânul a prins a vorbi cu murgul: „Dacî o țîni tot așă, apâi nu știu cum om mai pute’ răzbati pi la Mirăuțăni. Acolo îi atâta sihlărie, cî s-a puni un troian!!! Di nu ne-ar prindi noaptea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]