1,286 matches
-
noroc. Altul: Ori mire ori călugăr vezi de te fă odată Căci soarta ți-e propice și-n dreapta și în stânga. De nu poți strânge-avere în țara ta amată, Te du în lumea mare că Plata te așteaptă. Transcriu de pe Trompeta Carpaților și cu ortografia eliadistă a ziarului acesta, oracolii lui Vasile Boerescu și Constantin Esarcu: lu b. boerescu Discretŭ dupe natură când sórta-a decretatŭ Căzutu-ți-a în parte cellŭ lotu ce-odinióră In Mizraim se dede la Basilogrammat. Cancelierul mare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sunau: Petre Grădișteanu, Ciru Economu, Mihail Zamfirescu, Nicolae Ținc, Nicolae Scurtescu, D. Petrino și alții. Caracteristica acestui cenaclu, dezbrăcat cu totul de școala Heliade, era lupta împotriva Junimii de la Iași.57 55. De la fr. mitigé, îndulcit, slăbit, diminuat. 56. Probabil Trompeta Carpaților, care nu era, totuși, „cel mai bine scris ziar de la 1871“. Cel mai bine scris ziar în anii 1870 era Timpul, mai ales după preluarea în ianuarie 1877 a conducerii acestuia de către Titu Maiorescu - și după aceea. 57. Revista
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
adunate și alcătuite acum întâi dă dumnealui Ianache Văcărescul a apărut în două ediții, în 1787, prima la Râmnicu Vâlcea, iar a doua „în Vienna Austriei“. Bacalbașa nu a avut acces la textul acestor ediții, ci a reprodus citatul din Trompeta Carpaților, gazetă în care Dimitrie Bolintineanu începuse retipărirea gramaticii lui Ienăchiță Văcărescu în mai 1872 (fără a o termina). Am confruntat, așadar, textul reprodus de Bacalbașa cu: Gramatica română de Ienăchiță Văcărescu (Prima gramatică română) (Urmare). Cartea d-întâi. Partea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fiind moldovenii) nu erau de acord cu articolul astfel formulat de către liberali. În timp ce discuțiile aveau loc în Parlament, la 18/30 iunie 1866 o mulțime agresivă s-a adunat în jurul clădirii la chemarea lui Cezar Bolliac și a jurnalului acestuia, Trompeta Carpaților (pe care, din păcate, Bacalbașa l-a folosit ca sursă principală de informare când și-a redactat aceste file), cerând înlăturarea precizării amintite din cuprinsul Art. 6. Sub presiune, Ion Brătianu, în numele guvernului Lascăr Catargiu a anunțat că se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Franchetti, fost profesor de muzică la Colegiul Sf. Sava, care, beneficiind de un public spectator mai numeros, așa cum precizează exact Bacalbașa, putea să ofere câte 6 000 lei anual pentru trupa românească (I. Massoff, Teatrul românesc, vol. II, p. 421). Trompeta Carpaților anunța, la 28 septembrie/8 octombrie 1871 că trupa italiană angajată de B. Franchetti sosise în Capitală, printre cântăreții cunoscuți publicului românesc aflându se Patierno, „renumitul tenor care a făcut deliciile bucureștenilor în două ierni succesive“ și Pietro Milesi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu prea era răspândit. Ziar cotidian și cel mai important ziar era Românul lui C.A. Rosetti, organ al liberalilor.321 Ziar important, nu atât prin forța politică ce reprezenta, cât prin marele talent de polemist al directorului său, era Trompeta Carpaților al lui Cezar Bolliac. 320. Ghimpele, revistă umoristică săptămânală („această foaie iese o dată pe săptămână, dumineca“) a apărut la București din mai 1866 până în mai 1879 (redacția: Pasagiul Român, nr. 9). Revista, îndeosebi după 1871, adoptase o orientare politică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și avea ca director pe Nicolae Fabiu Bădescu. A fost întâiul ziar cu idei democratice înaintate pentru vremea aceea. Bădescu a murit tânăr, iar ziarul nu i-a supraviețuit mult.326 bucureștiul în 1871 167 322. Gazeta lui Cezar Bolliac, Trompeta Carpaților (continuând Buciumul acestuia, suprimat de autorități la sfârșitul anului 1864) a apărut de la 1/13 martie 1865 la 18/30 ianuarie 1877 (redacția se afla în Pasagiul Român). În 1866-1871 redactorul ziarului era N. Bassarabescu, unchiul scriitorului I.A
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și cât de fundamental s-a schimbat ju decata socială. Cu cincizeci de ani în urmă, Cezar Bolliac era un mare fruntaș al presei române, iar C.A. Rosetti avea reputația unui scriitor mediocru. După jumătate de secol, despre directorul Trompetei Carpaților nu se mai vorbește, dar C.A. Rosetti a rămas pentru profesioniști și pentru țară unul dintre cei mai mari ziariști ai neamului. Vremea și-a îndeplinit ca întotdeauna opera. A modelat, a fasonat, a șlefuit. A curățat de pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au apărut pe străzi cu uniforme și cu săbii!... În ziua de 26 octombrie se întrunește congresul presei, întâiul congres al presei din România. În realitate, acest congres nu fu al întregii prese din țară, ci al presei liberale, plus Trompeta Carpaților a lui Cezar Bolliac care a participat. Congresul s-a întrunit în sala Hotelului Lazăr Nou de pe Podul Mogoșoaiei, deasupra băcăniei Dragomir. În urma dezbaterilor de câteva zile, congresul a votat următorul program-manifest: „[I] Naționalitatea, interesele și libertățile ei trebuie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
politic. Aceste rezoluțiuni s-au votat în total, în ședința congresului presei române de la 8/20 noiembrie 1871. Emiliu Costinescu, reprezentantul jurnalului Românul. Al.D. Holban, reprezentantul Uniunii liberale din Iași. George Missail, reprezentantul Gazetei de Bacău. Cezar Bolliac, reprezentantul Trompetei Carpaților. Alexandru Lupașcu, reprezentantul Semănătorului din Bârlad. V.Al. Urechia, reprezentantul jurnalului Informațiunile. Pr. Gr. Musceleanu, reprezentantul Biserica română. N.T. Orășanu, reprezentantul jurnalului Daracul. G.Dem. Teodorescu, reprezentantul jurnalului Ghimpele. Dem. Pandrav, reprezentantul jurnalului Asmodeu. Alex. Lăzărescu, reprezentantul Informațiunilor din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
documentul final „cu excepțiunea celor 4 primi articoli din proiectul primitiv“ (la 7/19 noiembrie 1871, în Telegraful se menționa cu litere mari pe prima pagină: „Ghica-Congres. Majoritatea Congresului presei române compusă din ziarele Uniunea liberală, Semănătorul, Gazeta de Bacău, Trompeta Carpaților, Românul și alte trei foițe umoristice a exclus din Congres pe reprezentanții ziarelor Telegraful, Poporul, Opiniunea publică și Columna lui Traian“ - Ion bucureștiul în 1871 189 Ministrul de Externe este atacat în Senat de către senatorul opozant Ion Deșliu, care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a iubit țara, s-a luptat pentru țara lui, a lucrat pentru țara lui și toate i se iartă.“8 La începutul lunii mai s-a adjudecat monopolul tutunului asupra unei companii ungare.9 196 bucureștii de altădată 8. Potrivit Trompetei Carpaților (an. X, nr. 983, 7/19 mai 1872) la înmormântarea „fericitului Heliade“, în curtea bisericii Cișmeaua Mavrogheni de la Șosea, ar fi luat parte 10 000 de persoane; discursurile funebre au fost rostite de Petrache Poenaru, C. Esarcu, B.P. Hasdeu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a fost ajutat mai mult sau mai puțin discret de foștii săi amici pașoptiști: Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri. C. Negri ș.a.; după moarte, corpul său a fost depus la biserica Sf. Gheorghe Nou din București și aici, după cum menționează Trompeta Carpaților din 27 august 1872, nu a venit să-l „omagieze“ nici o persoană oficială (în acest sens trebuie înțeleasă afirmația grăbită a lui Bacalbașa că nimeni n-a asistat la înmormântarea sa); a doua zi trupul neînsuflețit al poetului a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și spectatorilor; tinerimea universitară și liceală mai cu osebire era obiectul unei goane speciale. Capete sparte, oameni călcați în picioare, târâți de păr, douăzeci de bandiți și sergenți polițienești grămădiți asupra unui singur om etc. O teroare generală, tobele și trompetele sunând, jandarmi călări alergând în carieră cu săbiile scoase, dorobanți, jandarmi pedeștri, pompieri etc. etc. Dl. Petre Dragomirescu, alegător la Colegiul I, fu bătut cumplit. Dl. C. Bacalbașa fu lăsat de bandiți spre a fi transportat la spital unde, se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lei, iar veniturile de 80 625 336 lei. Bugetul s-a încheiat cu un însemnat deficit pentru epoca aceea. Deficitul real al exercițiului a fost de peste 34 milioane lei. Camera votează un ajutor viager lui Cezar Bolliac, proprietarul și directorul Trompetei Carpaților. Deși conservator, dar fiind un foarte bun român și unul din marii ziariști ai României, Camera liberală nu pregetă să-i acorde acest omagiu.15 În luna martie, comitetul de acuzare al foștilor miniștri conservatori își depune raportul.16
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
țigănce au jucat o horă de-ți era mai mare sila. Pesemne că unii dintre miniștrii străini și-au exprimat impresiile prin semne de ironie fiindcă a doua zi Cezar Bolliac - care fusese de față la horă - a scris în Trompeta Carpaților: „Am văzut pe buzele unora dintre diplomații străini fluturând zâmbete ironice când se învârtea hora în Târgul Moșilor, însă acei diplomați trebuie să știe că ceea ce au văzut ieri nu era poporul român săltând addenda 401 în danțurile lui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în costum național cari să se prindă în horă. Nu erau în horă decât slugi și rândași, bucătărese și jupânese în costumurile cele mai burlești, neștiind să joace, tăvăliți și urâți la față“). Cu acest prilej, două zile mai târziu, Trompeta Carpaților, din care am reprodus citatul de mai sus (și care aprecia, cu exagerare, că în „târgul Moșilor“ s-ar fi aflat atunci 200 000 de persoane), scria concluziv în editorialul nesemnat, dar care ar putea să-i aparțină lui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
linie dreaptă, de la Motrici la Pîrțu, adică vreo sută și ceva de metri. Uneori banda cobora cîntînd, alteori trăncănind și rîzînd. În primul caz, atenția mea se concentra asupra trompetistului și taragotistului. Deoarece în anumite momente erau îndreptate către cer, trompeta și taragotul mi se păreau instrumente solare. La sunetul lor vibram, mă umpleam de elanuri. În schimb, aproape că nu băgam în seamă vioara, iar toba și bombardonul îmi evocau ceva leneș și comic. Alți copii se țineau de bandă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tribunelor care cum doreau, fără rânduri aliniate, ca la București, cu cățel, cu purcel, cum se zice, având în frunte o fanfară din câțiva țigani din zonă, grași și binedispuși, care băteau într-o tobă, în două timpane, suflau în trompete, parcă era într-un film de Geo Saizescu ori la vreo nuntă a uneia dintre rudele primului-secretar (cumnat cu Ceaușescu). Vorba nu știu cui dintr-o piesă de Baranga: Ăștia-s oamenii, cu ăștia defilăm ori Asta-i orchestra, cu ea demonstrăm
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
stabilit la Iași, unde a trăit până la sfârșitul vieții. Pentru meritele sale în dezvoltarea relațiilor româno-franceze a fost distins cu Legiunea de Onoare. A debutat în 1875 cu un articol despre literatură în ziarul „Pressa”, publicând apoi un timp în „Trompeta Carpaților”. Vreme de un deceniu a colaborat la „Familia” lui Iosif Vulcan, unde i-a apărut Wagnerismul (1879), unul dintre primele articole de popularizare a muzicii lui Wagner în România. Din 1877 a intrat la Junimea, tipărind numeroase traduceri în
GRIGORIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287361_a_288690]
-
în sfârșit, profesor suplinitor la Craiova și Bacău. Debutează cu versuri în 1859, la „Dâmbovița”, încurajat și elogiat de D. Bolintineanu. Continuă să publice în foarte multe periodice („Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Concordia”, „Amicul poporului”, „Buciumul”, „Familia”, „Reforma”, „Trompeta Carpaților”, „Românul”, „Columna lui Traian”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Voința națională”, „Universul literar”, „Revista literară”), lucrează în redacția altora („Amicul familiei”, „Amicul științei”, „Dâmbovița”, „Pressa”, „Curierul Bucureștilor”, „Timpul”, „Resboiul”). Jurnalist mânat de ambiții, editează el însuși o serie de gazete
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
poeziei, RL, 1994, 29; Poantă, Scriitori, 96-98; Ileana Comănescu, Autobiografia conștiinței estetice, CC, 1995, 1-2; Gheorghe Mocuța, Poemul ca biopsie a ființei, „Arca”, 1995, 1-3; Traian T. Coșovei, Beau vin în numele refuzului, „Muzeon”, 1996, 1; Costache Olăreanu, De la poezie la trompetă, ALA, 1997, 397; Dicț. scriit. rom., II, 3-4; Marin Mincu, Paul Daian, PRA, I, 227-231; Angela Marinescu, Poetul aristocrat, RL, 1999, 40; C. Rogozanu, Paul Daian, „Stângăcia în salut a femeii”, OC, 2000, 9; Iulia Alexa, Mingea de păr, RL
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
sosiți. Dar asocierea rămâne problematică, fiindcă dacă numeroase semne biblice și cristice parcurg povestirea, nimic nu spune că acestea trebuie luate la gradul întâi, cu atât mai mult cu cât accesoriile teatrului din Oklahoma sunt accesorii de carton iar concertul trompetelor este destul de ridicol și foarte puțin armonios: este vorba, de fapt, de un "adevărat tărăboi". Totuși ansamblul povestirii, oricât de problematic ar fi el, poate fi citit ca o repetare a unui mit biblic, dar acesta pare să fi devenit
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cursul nopții. La Kafka, Karl și cei doi tovarăși se opresc pentru a mânca și devorează cu această ocazie faimosul salam. 560 "Sute de femei îmbrăcate în îngeri, drapate în stofă albă, cu aripi mari în spate, suflând în lungi trompete aurite care străluceau". 561 Pentru studiul comparat al lui Pinocchio de Collodi și America de Kafka, vezi Alain Montandon, "Kafka și Pinocchio", în Actes du colloque international Carlo Collodi organizat la BNF pe 7-8-9 martie de către Institut Charles Perrault. 562
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu ați mai urmat Liceul Militar? O.B. Pentru că am dat examen la Liceul de Muzică, am fost admis și, de fapt, atunci, la 16 ani, am început să studiez muzica în mod organizat. Total devotat. Am dat examen la trompetă. Văzând că am anumite dificultăți în registrul acut, am solicitat să trec la trombon. Văzusem un film cu un grup de instrumentiști cu țuc-tromboane, care manevrau... A.V. ... culisa. O.B. ... și m-au impresionat. Asta m-a obligat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]