1,869 matches
-
săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate de gât; vara, frânți de mijloc, secerau; toamna culegeau viile, iar Tușa făcea boabele strugurilor la fel de mari ca sânii femeilor; iarna Tușa râdea de ei și-i Înfățișa zâmbind a beție, cu sticle și pahare În mâini. Pe fiecare Plocon, ea povestea și câte o Întâmplare ce-i păruse Însemnată din anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate de gât; vara, frânți de mijloc, secerau; toamna culegeau viile, iar Tușa făcea boabele strugurilor la fel de mari ca sânii femeilor; iarna Tușa râdea de ei și-i Înfățișa zâmbind a beție, cu sticle și pahare În mâini. Pe fiecare Plocon, ea povestea și câte o Întâmplare ce-i păruse Însemnată din anul ce se scursese de la ultima plămădire de aluat. Mulți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al barierei s-ar fi auzit În tot satul și că inima i-ar fi sărit din piept pe gură, s-ar fi prăvălit În țărână și ar mai fi bătut de câteva ori. Pe Ploconul din anul care urmase, Tușa povestise Întâmplarea așa: Străinul, călare pe bicicletă, se proptea cu pieptul de trunchiul salcâmului; ochii se holbau Îngroziți la inima ce țâșnise pe gură; de capătul subțire al barierei Închise atârnau doi copii; În spatele a toate, mare, cu ochii ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai lumii ori nevestele lor cele sclifosite, care se lăudau una alteia cu bijuteriile și minunatele veșminte pe care și le cumpăraseră. Nu-l văzuse nimeni pe Îngerul năuc, dar erau cu toții Încredințați că lucrurile stăteau cum Își Închipuiau ei. Tușa ciopli În pâine un stâlp de lemn din care, ca niște frunze, ieșeau pene. Cei care nu știau despre ce era vorba nu pricepură nimic. Dar aproape nimeni nu Înțelese povestea de pe un Plocon de câțiva ani mai târziu. Curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mulțumire. Nevasta l-a iertat și i-a umplut curtea de copii făcuți cu alții. Și glas mai limpede și mai subțire decât al lui nu a răsunat În acea biserică. Chiar dacă Întâmplarea se petrecuse cu mulți ani În urmă, Tușa a pus-o pe un Plocon. Aluatul dădea chip unui om vesel, dar și Îndurerat, care Își ținea, aproape sfios, mâinile Între genunchi. Foarte de departe, omulețul semăna cu Învățătorul lățos și făuritor de stihuri. Dar nimeni nu-și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Aluatul dădea chip unui om vesel, dar și Îndurerat, care Își ținea, aproape sfios, mâinile Între genunchi. Foarte de departe, omulețul semăna cu Învățătorul lățos și făuritor de stihuri. Dar nimeni nu-și dădu seama ce căuta el acolo. Singură Tușa cunoștea taina: Îl făurise În pâine pe Învățătorul cel neputincios cu femeile pentru că era Încredințată că el născocise povestea cu țârcovnicul, iapa și preotul rămas fără nume. Oamenii, văzând povestea fără noimă, o puseră pe seama bătrâneții Tușii, care se Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că el născocise povestea cu țârcovnicul, iapa și preotul rămas fără nume. Oamenii, văzând povestea fără noimă, o puseră pe seama bătrâneții Tușii, care se Îndrepta spre zărgheala de dinaintea morții. În dimineața În care avea să pună la dospit ultimul Plocon, Tușa oftă adânc Înainte să se apuce de treabă. Era ziua când ea stăpânea satul. Oamenii se băgaseră cuminți prin case și așteptau neliniștiți, dar nu Înfricoșați, frământarea pământului și a tuturor alor firii. Tușa potrivi În căpistere apa, făina, sarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de curpeni. Se auzea numai trosnetul focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se dezghiocară din locurile lor, Învârtite ca aluatul din căpistere. Pământul se văluri, Își Încrâncenă scoarța, repezi copacii cu vârfurile În jos și, În rădăcinile din care curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el din toți rărunchii. Socotind că i-a fost destul, lăsă coca să zacă, să se odihnească și să crească. Cele zgâlțâite se Îndreptară către locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsă coca să zacă, să se odihnească și să crească. Cele zgâlțâite se Îndreptară către locurile lor. Dunărea coborî În albie cu tot cu pești și mâlul din adânc, copacii Își Înfipseră rădăcinile unde era rânduit să fie, păsările Își găsiră cuiburile. Tușa se apucă să făurească lucrurile de pe fața Ploconului. Mâinile chinuite de boli, dar dibace, lucrau singure ceea ce tot făcuseră de atâtea zeci de ori. Din marea și rotunda pâine, sătenii n-aveau a gusta decât mici fărâme. Partea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe care nu le putea prea bine bănui. Se hotărî până la urmă și se apucă să frământe chipul Celui ce Doarme sub urzicile din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Acela, Însă, nu se lăsă Înfățișat. Pe Tușa o găsiră vecinii căzută la pământ, cu brațele și picioarele moi, cu gura strâmbă din care curgea În praful bătăturii un fir lucitor de scuipat. Aluatul dăduse peste răscoale din copaie, oamenii și lucrurile Își lăbărțaseră și-și bulbucaseră nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gura strâmbă din care curgea În praful bătăturii un fir lucitor de scuipat. Aluatul dăduse peste răscoale din copaie, oamenii și lucrurile Își lăbărțaseră și-și bulbucaseră nefiresc formele de cocă la căldura cuptorului ce-și pierdea Încet-Încet din putere. Tușa Îl Înfruntase pe Cel ce Doarme, iar el nu Îngăduise Îndrăzneala. A lăsat-o să trăiască Încă vreme destulă, nemișcată, mută, cu gura strâmbă, Îngrijită de niște rubedenii care Îi doreau și-i chemau moartea. Poveștile oamenilor cărora le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aruncată În buruieni. Căscase ciocul de Încă două-trei ori. Ochii Își pierdură luciul, se uscară și se rostogoliră din găvane. Când se aplecă să Îi culeagă, copilul văzu că erau cu adevărat boabe de piper, așa cum auzise el că punea Tușa În ochii aripatelor de pe Ploconul de pâine. Băieții Încremeniră. Asta Însemna că poveștile puteau fi adevărate sau că puteau lua chip aievea În Întunecimea Văii. Fără să vrea, grăbiră pașii din ce În ce, până o luară de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă, În unele puncte de vedere cam semănăm (chiar și fizic!). Ca să nu pomenesc de faptul că de familia noastră Îl leagă nu puține lucruri. De pildă, străbunicii mei - oameni cu o oarecare stare - i-au fost nași părinților lui, tușa Tinca și moș Florea, poreclit Cucu (pasăre zbanghie, nestatornică și pusă numai pe iubiri vinovate). Eu pe moș Florea Cucu nu l-am prins În viață, dar poveștile despre veselia lui sunt vii Încă, iar de pe urma sămânței pe care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
putea stăpâni camionul, se azvârlise din cabină. Își rupsese o mână care-i atârna, bleagă, din umăr. Foiște scăpase și el, ca prin minune, ieșise dintre dărâmături Înveșmântat numai În niște chiloți cu găuri și petice frumos colorate. Mamă-sa, tușa Tinca, norocoasă și ea, era dusă prin vecini ca să se Împrumute de vreun ciur de mălai ce urma să fie plătit În servicii (lecții private la mai toate materiile pentru odraslele familiilor creditoare) de către mâncăciosul fiu, care În seara aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trecut Întâi pe la mamă-sa, ar fi scăpat cu un an-doi la batalion disciplinar și nu cu douăzeci, câți căpătase pentru moartea adjutantului ce abia aștepta să se pensioneze. Când avea să iasă din pușcărie, n-o mai găsise pe Tușa: era damblagită de ceva vreme și nu fusese În stare să Îl recunoască. Tușa, văduva, era soră cu o bunică a lui Vieru. Din povestirile acelei femei care trăia mai mult singură și punându-le cap la cap cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și nu cu douăzeci, câți căpătase pentru moartea adjutantului ce abia aștepta să se pensioneze. Când avea să iasă din pușcărie, n-o mai găsise pe Tușa: era damblagită de ceva vreme și nu fusese În stare să Îl recunoască. Tușa, văduva, era soră cu o bunică a lui Vieru. Din povestirile acelei femei care trăia mai mult singură și punându-le cap la cap cu alte multe povești și Întâmplări, el izbutise să-și Înlănțuiască gândurile și să afle fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l bănuiască de vreo șotie, Începu să-i lămurească: „Nu v-am spus până acuma nimic pentru că sunteți amândoi gură-spartă și În câteva ore ar fi colcăit pădurea de săpători”. Apoi le povestise, În scârțâitul pedalelor și al lanțurilor, cum Tușa, care În vremuri mai vechi se avea bine cu Colonelul, fiind văduvi amândoi („Adică se zbenguiau și ei Împreună”, ținuse Baronu să deslușească lucrurile), cu vorbe mai mult ocolitoare, Îl făcuse să Înțeleagă ce și cum. Treaz, Colonelul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nici când aprindeau câte o țigară nu se opreau tustrei din lucru. Îi dureau toți mușchii și toate Încheieturile. Primul care a dat semn de Încetare a lucrului a fost tot Vieru, pângăritorul de scroafe: „Băi fraților, cred că ori Tușa s-a scrântit și vorbește gura fără ea, ori Colonelul a mințit-o În somn și ea s-a luat după el”. „Ba eu cred că un prost de dă În gropi a Încurcat toate pe-acilea”, Îl țintuise Baronu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și tărtăcuța Încasatorului, publicul izbucnește În hohote și În ovații, Încurajându-și favoriții. Când un gladiator părăsește chenarul terenului, este declarat mort și nu mai are voie să reintre În joc. Câștigă, desigur, echipa care Își gonește toți adversarii dincolo de tușă. Înainte de luptă, dar și În toiul ei, Marinaru se ocupă cu pariurile pe care le pun Înfocații suporteri. La sfârșit, În odăița din dos a frizeriei, căpitanii celor două echipe primesc un anumit procent din Încasări. În ziua În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gladiatori cu tigăi, fapt pentru care a fost felicitat călduros de apriga sa consoartă și obligat să-și petreacă nopți bune nu În casă, ci În primitorul pătul de porumb; femeia care Împletea plocoane, cunoscută de toată lumea sub numele de Tușa, s-a trezit din paralizie ascultând vorbele blânde ale bunului său vecin, profesorul Marin Foiște, a Întrebat pe toată lumea de sănătate, după care, la plecarea tămăduitorului său, a căzut din nou În inconștiență și Înțepeneală, urmând, de atunci, a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Fără să spună nimic altceva În afară de bună ziua, o luase tăcut și neguros către casa lui Foiște. În timp ce cobora coasta dinspre Dunăre a satului, mormăia În barbă vorbele grele pe care avea de gând să le azvârle nemernicului. Se răstise la tușa Tinca, mama poetului, și se repezise spre odaia În care sălășluia monstrul, odaie botezată birou de lucru, trudă, chin. Primul obiect de care dăduse cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit Într-un colț. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
înainte, îi afirmă, cu fermitate, propriile opinii, fără a da nici un semn de supunere. — Mi-a încredințat deja responsabilitatea de a conduce înaintarea în adâncul teritoriului inamic. Spunându-mă celor pe care mi le cere acum, ar însemna să omit tușa finală a unei operațiuni militare care, până în prezent, a fost încununată cu succes. Aș dori să mai aibă încredere în bastonul meu de comandă, doar încă un pas. Prin urmare, Genba nici nu se plecă în fața celor pe care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
loc la masă. Privind încăperea aceea în amănunt, am descoperit că era surprinzător de lipsită de orice strălucire. Deși exista posibilitatea ca decoratorul să fi folosit pereții de un galben lucios, specific instituțiilor de stat, într-un sens ironic cu tușe postmoderne. Și, desigur, linoleumul era din nou la modă. Deși dalele pardoselii arătau de parc-ar fi fost acolo de la începutul timpului. Am aruncat o privire rapidă celor de la masă. Erau în jur de douăzeci de „clienți“. Dintre care numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
covor. Niște bucăți de disc spart, ajunse după canapea, marcau sfârșitul Simfoniei a V-a a lui Beethoven. Tot felul de pernițe zăceau turtite lângă perete. Lumânări consumate atârnau moi, postcoitale, din guri de sticle. Parcă pentru a da o tușă finală atmosferei sordide din casă, cineva desenase pe un perete, cu un marker roșu, un portret al prințesei Ann. Era înconjurată de polițiști cu căști, iar dedesubt stătea scris: COPOII LUI ANNY CEA GOALĂ PIZDULICEA NOATRĂ REGALĂ PULICĂ A MURIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]