2,214 matches
-
situată posterior și inferior față de trohleea talusului; el are un relief complex rugos și este străbătut de un șanț orientat oblic în jos și medial, șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui. Acest șanț este delimitat (mărginit) de 2 tuberculi: tubercul medial mic și tubercul lateral, care este mai proeminent. Șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui ("Sulcus tendinis musculi flexoris hallucis longi") este curbat anterior și străbate oblic de sus în jos și medial porțiunea mijlocie a procesului posterior al
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
față de trohleea talusului; el are un relief complex rugos și este străbătut de un șanț orientat oblic în jos și medial, șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui. Acest șanț este delimitat (mărginit) de 2 tuberculi: tubercul medial mic și tubercul lateral, care este mai proeminent. Șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui ("Sulcus tendinis musculi flexoris hallucis longi") este curbat anterior și străbate oblic de sus în jos și medial porțiunea mijlocie a procesului posterior al talusului, fiind delimitat medial
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
care este mai proeminent. Șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui ("Sulcus tendinis musculi flexoris hallucis longi") este curbat anterior și străbate oblic de sus în jos și medial porțiunea mijlocie a procesului posterior al talusului, fiind delimitat medial de tubercul medial al procesului posterior și lateral de tubercul lateral al procesului posterior. Acest șanț se continuă distal (în jos) cu șanțul cu același nume ("Sulcus tendinis musculi flexoris hallucis longi") de pe fața inferioară (plantară) a lui Sustentaculum tali de pe calcaneu
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
lung al halucelui ("Sulcus tendinis musculi flexoris hallucis longi") este curbat anterior și străbate oblic de sus în jos și medial porțiunea mijlocie a procesului posterior al talusului, fiind delimitat medial de tubercul medial al procesului posterior și lateral de tubercul lateral al procesului posterior. Acest șanț se continuă distal (în jos) cu șanțul cu același nume ("Sulcus tendinis musculi flexoris hallucis longi") de pe fața inferioară (plantară) a lui Sustentaculum tali de pe calcaneu. Stratul profund al retinaculului flexorilor ("Retinaculum musculorum flexorum
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
a procesului posterior al talusului care mărginește lateral șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui. Tuberculul lateral este de obicei mai pronunțat, mai proeminent și mai mare decât tuberculul medial. Dimensiunea sa variază de la o structură abia perceptibilă până la un tubercul bine dezvoltat care proeminează posterolateral de la talus. Acest tubercul prezintă o suprafață articulară inferioară în continuitate cu colțul posterolateral al feței calcaneene posterioare a talusului; această suprafață articulară se articulează cu fața articulară talară posterioară a calcaneului ("Facies articularis talaris
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
tendonului mușchiului flexor lung al halucelui. Tuberculul lateral este de obicei mai pronunțat, mai proeminent și mai mare decât tuberculul medial. Dimensiunea sa variază de la o structură abia perceptibilă până la un tubercul bine dezvoltat care proeminează posterolateral de la talus. Acest tubercul prezintă o suprafață articulară inferioară în continuitate cu colțul posterolateral al feței calcaneene posterioare a talusului; această suprafață articulară se articulează cu fața articulară talară posterioară a calcaneului ("Facies articularis talaris posterior calcanei"). Suprafața sa superioară este neregulată și nearticulară
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
șurub. Fracturile procesului posterior al talusului (tip 3) reprezintă 5% din totalul fracturilor talusului și 21% din leziunile corpului talusului. În funcție de regiunea fracturată se deosebesc 3 tipuri de fracturi: "fractura tuberculului lateral", "fractură tuberculului medial" și "fractura bituberculară" (a ambilor tuberculi). Fractura tuberculului lateral (fractura Shepherd), în general extra-articulară, detașează posterolateral procesul posterior al talusului; ea poate fi legată de o rupere a fasciculului posterior a ligamentului colateral lateral al articulației tibiotarsiene în timpul unei hiperflexiuni dorsale forțată cu rotație externă a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
dar uneori și de 2 m. Denumirea de "orbeți" provine de la faptul că pleoapele lor sunt lipite, și din cauza aceasta pot simți cel mult deosebirea dintre întuneric și lumină, și numai în măsura în care lumina trece prin pleoape. Se hrănesc cu rădăcini, tuberculi și chiar plante verzi, producând pagube în grădinile de zarzavat. Sunt rozătoare de dimensiuni mici. Lungimea corpului 23-25 cm. Lungimea cozii de până la 3,6 cm. Au corpul rotund, alungit și cilindric, capul scurt și lat, puternic turtit dorso-ventral; terminat
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
și nord-estul Africii (regiunile nordice ale Egiptului și ale Libiei). Orbeții trăiesc în zonele de silvostepă, stepă, semideșert și deșert. Urcă în munți până la 2400 m deasupra nivelului mării. Orbeții sunt rozătoare exclusiv vegetariene. Ei consumă rădăcinile plantelor, rizomi, bulbi, tuberculi, cepe și părțile verzi ale plantelor care sunt trase în interiorul galeriei prin plafonul acesteia, după ce au fost retezate cu incisivii. În același mod sunt procurate de la suprafață plantele necesare construirii cuibului. În terenurile cultivate preferă rădăcinile de trifoi, lucernă, apoi
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
iernii mai ales sub stratul de zăpadă. Șoarecii de copac ("Arborimus") sunt arboricoli înalt specializați și consumă cantități mari de ace de pin, cu care ei își construiesc, de asemenea, cuiburile lor arboricole. Șoarecii scurmători ("Myodes") consumă diverși bulbi și tuberculi subterani și rod scoarța lăstarilor, iar în unele părți ale arealului lor, ei sunt foarte numeroși făcând pagube prin culturile rădăcinoase. Bizamul este un mare consumator de plante acvatice, dar și carnivor hrănindu-se cu cantități substanțiale de crustacee acvatice
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda și jirul constituie hrana de bază. Acceptă și reacționează bine la hrana administrată complementar de om: fân, frunzare (frunze uscate servind ca așternut sau nutreț pentru vite), suculente (nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase) și concentrate. Lupul este dușmanul natural cel mai de temut al cerbului. Pagube mai reduse fac și râsul și ursul. Mai nou, câinii hoinari sălbăticiți tind să înlocuiască lupul, mai ales în prădarea vițeilor. Cerbul este sociabil
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
Cartoful ("Solanum tuberosum") este o plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de forma rotundă, ovala sau alungita. Plantă este cultivata pentru acești tuberculi care sunt comestibili, bogați în amidon, motiv pentru care sunt folosiți în alimentație, dar și ca furaj. Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Munților Anzi. În perioada
Istoria cartofului în imperiul incaș () [Corola-website/Science/323399_a_324728]
-
Cartoful ("Solanum tuberosum") este o plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de forma rotundă, ovala sau alungita. Plantă este cultivata pentru acești tuberculi care sunt comestibili, bogați în amidon, motiv pentru care sunt folosiți în alimentație, dar și ca furaj. Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Munților Anzi. În perioada precolumbiana, în zonele aflate azi în Chile, Peru, Ecuador și Columbia, se
Istoria cartofului în imperiul incaș () [Corola-website/Science/323399_a_324728]
-
lama sălbatică). La final, carnea animalului jertfit era consumată de mamele copiilor. Sărbătoarea se bazează pe obiceiuri străvechi, cănd mamele erau obligate să mănânce carnea dușmanilor uciși, pentru a-și spori fecunditatea și a-și restabili forțele. Cartofii care aveau tuberculi cu forme anormale erau folosiți pentru ghicirea viitorului ("Papă Komopa"), potrivit naturalistului Alexander von Humboldt. Din acești tuberculi se realizau păpuși îmbrăcate în haine femeiești, cărora li se aduceau jertfe, pentru a se obține recolte mari de cartofi. Spaniolii, în jurul
Istoria cartofului în imperiul incaș () [Corola-website/Science/323399_a_324728]
-
cănd mamele erau obligate să mănânce carnea dușmanilor uciși, pentru a-și spori fecunditatea și a-și restabili forțele. Cartofii care aveau tuberculi cu forme anormale erau folosiți pentru ghicirea viitorului ("Papă Komopa"), potrivit naturalistului Alexander von Humboldt. Din acești tuberculi se realizau păpuși îmbrăcate în haine femeiești, cărora li se aduceau jertfe, pentru a se obține recolte mari de cartofi. Spaniolii, în jurul anului 1530, au descoperit cartoful în Peru și l-au introdus în Spania și în țările din sudul
Istoria cartofului în imperiul incaș () [Corola-website/Science/323399_a_324728]
-
continuare descris de Dezarte, Pedro Cieza de León, Francisco López de Gómara și de José de Acosta în același an - în 1544. Nu există niciun document care să dateze exact apariția cartofului pe coastele Spaniei. Este posibil, potrivit lui Saffort ca tuberculii de cartofi să fi fost în bucătăria unui vapor din flota lui Carol Quintul care transporta aur și argint din minele de la Potosis. Hamilton, în 1934, descoperă în dosarele de contabilitate din Spitalul de la Sangre din Sevilla, că înainte de 1573
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
ar fi făcut o glumă ca o aluzie la asemănarea dintre cuvintele "papas" și "papa". Pius a trimis o parte din cartofi cardinalului Olandei și prefectului spaniol De Mons în Hainaut, Filip de Silvry, care era și el bolnav. Câțiva tuberculi obținuți prin înmulțire au ajuns la grădina botanică din Viena, potrivit botanistului Carolus Clusius, care era custode al acestei grădini din 1573. În 1576 publică "Rariorum aliquot stirpium per Hispanias observatarum historia" și în 1601 "Rariorum plantarum historia" în care
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
ele făcându-le să caute un nou adăpost. De aceea adepții acestei religii se feresc pe cât posibil să vătame natura: reduc drastic consumul de alimente și apă, nu mănîncă cartofi, usturoi și ceapă fiindcă cred că plantele cu rădăcini sau tuberculi comestibili au suflete multiple și folosesc lampa cît mai puțin pentru a nu risipi lumina. Monahii chiar își acoperă gura cu o bucată de pânză albă, pentru a nu inhala insecte sau ființe microscopice și nu fac mișcări bruște pentru
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
lipsind ricinuleidele flexibilitatea necesară pentru dilatarea opistosomei, după o masă bogată sau când femela este fecundată, de exemplu. Totuși, aceasta nu prezintă o problemă, opistosoma se poate extinde în lateral și între tergite. Suprafața cuticulei prezintă mai multe tipuri de tuberculi, fisuri, perișori și alte proeminențe tegumentare. Unele specii (de exemplu, genul "Ricinoides") sunt în întregime acoperite cu tuberculi, în timp ce altele (de exemplu, unele din genul "Pseudocellus") sunt aproape lipsite de ei . După fiecare năpârlirea, tuberculii migrează spre marginea carapacei. Prosoma
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
Totuși, aceasta nu prezintă o problemă, opistosoma se poate extinde în lateral și între tergite. Suprafața cuticulei prezintă mai multe tipuri de tuberculi, fisuri, perișori și alte proeminențe tegumentare. Unele specii (de exemplu, genul "Ricinoides") sunt în întregime acoperite cu tuberculi, în timp ce altele (de exemplu, unele din genul "Pseudocellus") sunt aproape lipsite de ei . După fiecare năpârlirea, tuberculii migrează spre marginea carapacei. Prosoma este acoperită cu o carapace divizată în două părți laterale de către un mic șanț median. La multe specii
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
prezintă mai multe tipuri de tuberculi, fisuri, perișori și alte proeminențe tegumentare. Unele specii (de exemplu, genul "Ricinoides") sunt în întregime acoperite cu tuberculi, în timp ce altele (de exemplu, unele din genul "Pseudocellus") sunt aproape lipsite de ei . După fiecare năpârlirea, tuberculii migrează spre marginea carapacei. Prosoma este acoperită cu o carapace divizată în două părți laterale de către un mic șanț median. La multe specii de Ricinulei, la marginea laterală a prosomei, deasupra coxei celei de a doua perechi de picioare, este
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
acoperită cu o carapace divizată în două părți laterale de către un mic șanț median. La multe specii de Ricinulei, la marginea laterală a prosomei, deasupra coxei celei de a doua perechi de picioare, este câte o pată fotosensibilă, lipsită de tuberculi. În acestă zonă la ricinuleidele fosile se aflau ochii . În partea anterio-dorsală a prosomei se află o excrescență, numită "cucullus", ce poate fi ridicat și coborât vertical peste chelicere și orificiul bucal. Cucullus-ul îndeplinește diverse funcții: protecția aparatului bucal, capturarea
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
reprezintă 5% din totalul fracturilor talusului și 21% din leziunile corpului talusului. În funcție de regiunea fracturata se deosebesc 3 tipuri de fracturi: fractură tuberculului lateral, fractură tuberculului medial și fractură bituberculară (a ambilor tuberculi). Fractură tuberculului lateral (fractură Cloquet-Sheperd sau fractură Shepherd), în general extra-articulară, detașează posterolateral procesul posterior al talusului; ea poate fi legată de o rupere a fasciculului posterior a ligamentului colateral lateral al articulației tibiotarsiene în timpul unei hiperflexiuni dorsale cu rotație
Fracturile procesului posterior al talusului () [Corola-website/Science/307297_a_308626]
-
ea interesează în mod constant suprafețele articulare posterioare și se datorează unei mișcări de hiperflexiune plantara brutală și este frecvent asociată cu luxație în cuplu de torsiune. Procesul talar posterior are spre posterior 2 proeminențe: tuberculul medial și tuberculul lateral. Tuberculii posteriori provin din 2 centre secundare de osificare ce fuzionează în mod normal cu corpul talusului până spre vârstă de 12 ani. Osul trigonum poate fi văzut ca un os accesor, situat imediat posterior de tuberculul lateral al procesului talar
Fracturile procesului posterior al talusului () [Corola-website/Science/307297_a_308626]
-
normal cu corpul talusului până spre vârstă de 12 ani. Osul trigonum poate fi văzut ca un os accesor, situat imediat posterior de tuberculul lateral al procesului talar posterior. Poate fi considerat că o parte neunita a tuberculului lateral. Printre tuberculi trece dinspre proximal și lateral spre distal și medial tendonul flexorului lung al halucelui. Tuberculul medial servește ca loc de inserție pentru 1/3 posterioara a ligamentului deltoid și pentru inserția proximală a ligamentului talo-calcanean medial. Tuberculul lateral primește inserția
Fracturile procesului posterior al talusului () [Corola-website/Science/307297_a_308626]