1,997 matches
-
seama de ele și goni mai departe, Înspăimântat și deznădăjduit. Se udase până la umeri În hățișul de buruieni. Când i se păru că nu mai aude strigătele tatălui, se opri și se trânti la pământ. Văzu că se afla printre tufe de urzici care nu-i bășicaseră pielea și că acolo nu plouase: țărâna era uscată. Își propti capul pe brațul drept și Încercă să-și domolească bătăile inimii și răsuflarea zbuciumată. Nu știu cât timp Își pierduse acolo. Nu se mișcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimeni al tul, murind cu credința că Basarabia cea înstrăinată și urgisită va reveni curând la trupul țării.” Daniel Corbu In memoriam, Grigore Vieru sau Poezia cu strigăt existențial, Convorbiri literare, Iași, ianuari e 2009, p.52 MAMA Ba culege tufele - Cu bobițe coapte Ba ne spală rufele Trează de cu noapte. Ba‐ n câmpu‐ lăicerului Țese la flori calde. Toată roua cerului Pe măicuța cade. MÂINELE MAMEI Când m‐am născut, Pe frunte eu aveam Coroană‐ mpărătească A mamei mână
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
călăreții și corpul de lăncieri atacară dintr-o dată. — Nu-i lăsați să se apropie de Domnia Sa! Strigătele care-l înconjurau pe Hidetsugu nu mai erau decât glasuri disperate care cereau să i se ocrotească viața. Ici, colo, dintre copaci și tufe, de peste tot în lungul drumului, năvăleau roiuri de soldați dușmani. Singura unitate care nu reușea să se salveze era puțin numeroasă, alcătuită din Hidetsugu și vasalii lui. Hidetsugu fusese ușor rănit în două sau trei locuri și lupta înverșunat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai mare siguranță. Lipsa de confort nu era un impediment. Locurile străine în care trăiam ne-au devenit din ce în ce mai cunoscute, mai familiare și fiecare din noi simțea că aceasta este starea normală. Cunoșteam la perfecție orice cută de teren, orice tufă vegetală sau grupuri de pomi aflați în vecinătatea noastră. Nu uit că, în ultima zi a lunii mai, Ghiță al meu mi-a spus că rămâne la cort pentru a spăla rufele noastre. - Bine, Ghiță, spor la treabă, și l-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să-l mențin în viață și să rodească mult, răsplătindu-mi atenta purtare de grijă. Vijelia l-a răsturnat pe o coastă, rezemat pe un ciot, iar el, ca un bătrân grijuliu și cuviincios, s-a așezat la pământ peste tufele de roșii înflorite, dar n-a vătămat decât trei, însă și acestea vor avea rod ceva mai târziu. Peste o săptămână aveam să culeg toate cireșele și să mă bucur de ultimul lui rod. Într-o încercare de a scrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și apetisante... După ce a fost doborât de furtună, așa cum am relatat ceva mai sus, în așteptarea coacerii fructelor, în orele serii, ieșeam în grădină și mă așezam pe un scaun lângă trunchiul schilodit și priveam trist spre coroana prăbușită peste tufele de roșii. Priveam la el ca la o ființă dragă, care s-ar fi aflat în situație de comă, neputincios să înregistreze vreun stimul oarecare și să răspundă prin semnale vizibile. Stăteam lângă el ca în preajma unui mort când este
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
adâncit în aceste gânduri, aud pași târșiți, dar nu în același ritm de altădată. Sunt moi și obosiți... Privesc spre acolo... O umbră alungită de soarele oprit pe marginea orizontului se târăște pe alee... În cele din urmă, din dosul tufei de liliac se ivește siluieta călugărului. Inima îmi tresare cu putere... În fața mea se află bătrânul... Albul pletelor și al bărbii contrastează puternic cu negrul anteriului. Sprâncenele căzute deasupra ochilor par mai lungi. Umerii lăsați îl fac mai scund decât
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fost dugheană și pivniță în vechiul târg al Iașilor. După aceea, om mai vedea... --Am să-mi adun toate puterile, părinte, și am să le pun la treabă. --Cred că ar fi bine să-ți faci un culcuș colo, sub tufa de iasomie, de lângă prietenul tău izvorul, și să citești în liniște. Da’ mai bine hai să mergem împreună să vedem cum arată locul. Cu mersul lui ușor alignit, a pornit înainte. L-am urmat curios. Când am ajuns la izvor
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pentru a mă feri de puterea ei. Pentru o clipă, a dispărut. Când am redeschis ochii, lumina a năvălit din nou, dar mi-a dat voie să văd limpede fereastra chilioarei mele și jocul unei raze de soare cu frunzele tufei de iasomie din grădiniță... Mă aflam în patul meu, însă eram lac de sudoare... Am stat o vreme, să-mi dau seama dacă tot ce mi s-a întâmplat peste noapte a fost aevea sau doar un vis... Privirea mea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vesele de copii. Sunt tovarășii mei de joacă. Voioșia lor mă cutremură. Tata îmi îndeasă în picioare sandalele noi: “Ca să nu mai suferi!” îmi șoptește și îmi mângâie obrazul cu multă căldură. Arunc, așa cum fac întotdeauna, sandalele peste gard, în tufa de regina-nopții și pornesc desculț, să simt țărâna și ierburile uscate. Alergăm, alergăm și ne umplem de viață. De ce oi fi vrut să-mi supăr mereu tovarășii de joacă, nu știu. Trup tuciuriu și cu tălpile înspinate, chiar nu te
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a sfârșit de multă vreme. Sigur îi în poiana din vale... La grădina lui. Nu am altceva de făcut decât să-l aștept. Când umbra nucului va poposi în pragul chiliei, sigur se întoarce.” M-am așezat pe băncuța de sub tufa de iasomie. E atâta liniște! Aud până și murmurul pârâiașului din coasta chiliei... De pe poteca dinspe poiană, un târșâit de pași ușori răzbate până la mine. Privesc într-acolo. Cu mersul lui fără grabă și cu trupul puțin aplecat înainte, cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Aud până și murmurul pârâiașului din coasta chiliei... De pe poteca dinspe poiană, un târșâit de pași ușori răzbate până la mine. Privesc într-acolo. Cu mersul lui fără grabă și cu trupul puțin aplecat înainte, cu mâinile la spate - din dosul tufelor de liliac - se arată bătrânul. Merge încet, purtându-și privirea azurie undeva spre zare. Zefirul flușturatec îi înfoaie barba și pletele albe. Nu m-a văzut încă... Nici eu nu mă mișc din locul meu. Vreau să văd cum va
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pentru răzoarele cu legume și flori, am băgat de seamă că vârșele cu pește aduse din vale erau scufundate în apă... Bătrânul s-a apropiat de mine pe nesimțite. Nu a scos nici un cuvânt, ci a rămas în contemplarea unei tufe de vâzdoage... Îl simțeam că stă de vorbă cu ele... La o vreme s-a trezit din visare: Cred că știi vorba ceea: „Fie omul cât de mic după masă doarme-un pic”. Așa că fă bine și aruncă-te în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Acum vezi dacă te mai ține hamacul. M-am cuibărit în hamac și cât ai bate din palme am și adormit... Când m-am trezit, bătrânul trebăluia încă în grădină... Mă uitam la el cum făcea cale apei către o tufă de flori. Nu era colț din grădină unde să nu fi avut o floare... L-am auzit chiar vorbind cu ele: „Ia stați, fetelor, să vă aduc oleacă de apă, că îți fi însetat de atâta arșiță... uite așaaa. De
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
îți fi însetat de atâta arșiță... uite așaaa. De acum o să zâmbiți frumos cerului... Ia să dea tata o gură de apă și copchilelor iestea de ochișele, că tare le mai arde gura! Ce faceți, flăcăilor?” - s-a adresat unei tufe de trandafiri cățărători - „Mai puteți sau ați obosit? Păi cum să vă mai cățărați voi când gura vi-i uscată ca iasca? Ia poftiți la apă frumoșilor!” Când a terminat treaba, și-a îndreptat privirea spre mine. Te pomenești că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
irlandeze, asta înseamnă că suntem fufe irlandezoaice. Ia să vedem dacă mai găsim niște chestii d-astea. N-ar fi mai bine dacă i-ai trimite o scrisoare lui Carlos? am încercat eu să-i sugerez. O auzeam bolborosind: Fufă, tufă, lufă, mufă... Nu. —De ce nu? Pentru că atunci și-ar da seama că țineam la el. Știi, a adăugat ea, dacă femeia e să reziste, așa ca iubita lui Carlos, atunci trebuie să se priceapă la două chestii. —Care-s alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
grădina din spatele casei. Wilt reuși să vadă ce voise să spună inspectorul când pomenise de bombardament. Grădina nu arăta deloc bine. O mulțime de farfurii de carton erau împrăștiate pe gazon sau, purtate de vânt, se rostogoliseră prin grădină în tufele de caprifoi sau se cocoțaseră pe trandafiri, în timp ce altă mulțime, de data aceasta formată din pahare de carton - unele strivite, altele încă pline cu trosneala Pringsheim și cu apă de ploaie - maculau solul. Dar obiectele care îi dădeau locului aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sugera servitori, bune maniere și un comportament protocolar care avea să facă din sosirea ei în nud un moment cam stânjenitor. Pe de altă parte, întreg locul părea în mod clar degradat. Grădina era neîngrijită și plantele crescuseră în dezordine. Tufele ornamentale, care probabil că odinioară fuseseră tunse în formă de păsări și animale, se transformaseră în niște forme ciudate și ușor monstruoase; niște inele ruginite zăceau pe jumătate ascunse în iarba unui teren de crochet neîngrijit; o plasă de tenis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
detașare, istoric...“ Cotește după colț, trece de stația de tramvai, se depărtează, intră pe o străduță laterală. Liniște pitică, șerpuind prin curți oblice, orientale. Peste garduri clipește, rar, geana lungă și verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea se deschide, în stânga, spre refugiul unei vile ratate. Porți, coloane, balcoane, graba vanitoasă a parvenirii, nostalgia unui stil. Eterogenul pregăteste compromisul cu barbarii, coruperea formelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Primul contact cu împrejurimile. Imediat ce despachetăm, ieșim să vizităm celebra peluză a lui Stanley. Timp de câteva minute, cad pradă unei avalanșe de senzații schimbătoare. Iarba moale, îngrijită, sub picior. Bâzâitul unei muște verzi pe la ureche. Mirosul de iarbă. Mirosul tufelor de caprifoi și liliac. Lalelele de un roșu aprins, plantate de jur-împrejurul casei. Aerul începe să vibreze și, o clipă mai târziu, peste chip îmi trece un vânticel ușor. Înaintez alene împreună cu cei trei însoțitori și cu câinele, nutrind gânduri absurde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe parcursul zilei. Aerul dimineții e rece și cețos. Îmbrăcați cu pulovere, ieșim pe terasă și cercetăm pajiștea umedă, înecată de rouă. În cele din urmă, norii se vor împrăștia și vom avea parte de o nouă după-amiază strălucitoare, dar deocamdată tufele și copacii abia dacă se văd. Lucy a găsit în cameră o carte pe care o aduce cu ea pe verandă. E o cărțulie în format de buzunar și, pentru că ține mâna deasupra titlului, o rog să mi-l arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a poruncit ca reședința să rămână permanent nelocuită. Îmi place foarte mult locul ăsta, eleganța mobilei și decorațiunilor lui. Ador sălbăticia grădinii mele, mai ales cele două cascade naturale. Arhitectul a proiectat reședința în jurul cursului apei. În fața ferestrei mele, sunt tufe dese de bambus. În nopțile cu lună plină, locul arată ca un magnific teren poleit cu gheață. Și cu toate astea, niciodată în viața mea nu m-am simțit mai rău ca acum. Sunt lăsată singură cu toate aceste comori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
M A N U C Roman Avertisment: Romanul nu este istorie, ci doar un joc ficțional dea istoria. Partea întâia 1 Călărețul ascuns printre tufele înzăpezite de la marginea pădurii purta o barbă blondă potrivită după moda italiană, avea ochiul stâng acoperit cu o panglică neagră și emana prestanța agresivă a unui tânăr lup de mare. Ridică luneta la ochi și privi atent. Discul luneca ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Trecu în salonaș și, în așteptarea soției sale, se așeză pe scaunul său preferat, lângă un gheridon cu încrustații de fildeș. Își înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind ninsoarea care albea pomii și tufele din grădină. Apoi mâna lui dibui pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului, o apăsă și un mic sertar țâșni la vedere. Scoase mapa ascunsă acolo. Citi cu atenție foile și puse totul la loc. Privi iar peisajul alb din spatele ferestrei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bine bătătorită cu maiul și apoi acoperită cu un strat de paie. Strădanie inutilă. Ninsoarea țesea de acum un nou covor de omăt. Numai fulgii care nimereau în vâlvătăile jarului din marile masalale de tombac suflat cu aur, înfipte printre tufele albe de trandafiri și hortensii, se evaporau spontan, piereau cu un sfârâit scurt. În curte, doi platani uriași își legănau cerceii țepoși pe ramurile lor golașe. Între ei, slugile ridicaseră un cort deasupra unui podium acoperit de covoare. Mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]