1,087 matches
-
lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis", "Sanguisorba officinalis"), Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"), Pajiști aluviale din "Cnidion dubii", Galerii ripariene și tufărișuri ("Nerio-Tamaricetea" și "Securinegion tinctoriae"), Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"), Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubr" și "Bidention" și Zăvoaie de "Salix alba" și
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
și carpen, Păduri balcano-panonice de cer și gorun, Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris", Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice, Zăvoaie cu "Salix alba" și "Populus alba", Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp.", Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos, Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane, Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice
Parcul Natural Comana () [Corola-website/Science/324326_a_325655]
-
natural dispune de habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Tufărișuri alpine și boreale, Fânețe montane și Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; ce adăpostesc o mare varietate de floră și fauna specifică Meridionalilor. Floră parcului are în componență specii vegetale (arbori
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
Mehadia, în zona Dealurilor Banatului, în versantul sudic și sud-estic al Dealului Darnovacea, are o suprafață de 9 ha, și reprezintă un "sill" constituit dintr-un zăcământ de "riodacit" format din rocă vulcanică de dacit și riolit, cu stâncării, grohotișuri, tufărișuri și pajiști naturale.
Valea Greațca () [Corola-website/Science/325833_a_327162]
-
oameni a rămas ascunsă pe creasta împădurită din fața lui Meade. Formidabila sa linie defensivă avea un defect neprevăzut. În linia diviziei lui A.P. Hill, un pâlc triunghiular de copaci ce se întindea dincolo de calea ferată era mlăștinos și acoperit cu tufărișuri dese, iar confederații lăsaseră un spațiu de 550 m acolo între brigăzile generalilor James H. Lane și James J. Archer. Brigada generalului Maxcy Gregg se afla la circa 400 m în spatele acestui spațiu. Brigada 1 a lui Meade (col. William
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
J. Archer. Brigada generalului Maxcy Gregg se afla la circa 400 m în spatele acestui spațiu. Brigada 1 a lui Meade (col. William Sinclair) a pătruns în acel spațiu, a urcat pe terasamentul căii ferate, și a virat la dreapta în tufărișuri, lovind brigada lui Lane în flanc. Imediat în spate, Brigade 3 (gen. brig. Feger Jackson) a virat spre stânga și a lovit flancul lui Archer. Brigada 2 (col. Albert L. Magilton) a venit să-i susțină și s-a amestecat
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
mixte de fag și tei argintiu cu rogozuri din specia "Carex brevicollis"; păduri de paltin frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturica; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătina mică ("Myricaria germanica"); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul "Carex limosa"; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
rogozuri din specia "Carex brevicollis"; păduri de paltin frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturica; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătina mică ("Myricaria germanica"); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul "Carex limosa"; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Carex brevicollis"; păduri de paltin frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturica; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătina mică ("Myricaria germanica"); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul "Carex limosa"; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturica; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătina mică ("Myricaria germanica"); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul "Carex limosa"; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și țăpoșica; pajiști cu ovăscior argintiu
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturica; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătina mică ("Myricaria germanica"); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul "Carex limosa"; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și țăpoșica; pajiști cu ovăscior argintiu și crețișoara. Floră parcului natural
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Alchemilla vulgaris"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), leurda ("Allium ursinum"), coada-calului ("Equisetum arvense"). Ciuperci comestibile În pădurile de foioase (fag, carpen, stejar, gorun), în lizierele acestora și în tufărișurile de mesteacăm, sunt întâlnite (începând cu sfârșitul primăverii și până toamnă târziu) mai multe specii de ciuperci comestibile, cu valoare alimentară ridicată. Specii de ciuperci comestibile: hrib ("Boletus edulis"), hrib pucios ("Boletus aereus"), vinețica ("Russula veșca"), oița ("Russula virescens"), roșcova
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
Artemisa austriacă), scrântitoarea (Potentilla argentea), laptele câinelui (Euphorbia nicaeensis), graminee (Lolium perene, L.multiflorum, Bromus inermis, Dactylis glomerata, Festuca pratensis) și leguminoase (Medicaro satriva, Onobrychis viciaefolia, Lotus corniculatus, Melilotus officinalus). În anumite locuri improprii agriculturii și desfășurării pășunatului se întâlnesc tufărișuri în special de păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), corn (Cornus mas) și măceș (Roșa canina). Mai rar pot fi văzute scumpia (Cotinus coggygria), sângerul (Cornus sanguinea). Acestea au un rol important în protecția versanților și refacerea profilului. Habitatul reprezentat
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
unde apa se evaporă la fel de rapid cum este furnizată. Aproximativ 1200 km ² din Depresiunea Afar sunt acoperiți de sare, și mineritul sării este încă o sursă majoră de venit pentru multe triburi Afar. Biomul din Depresiunea Afar este caracterizat de tufărișuri de deșert. Vegetația este în cea mai mare parte limitată la plante rezistente la secetă, cum ar fi arbori mici (de exemplu specii de "copac dragon"), arbuști și ierburi. Viața sălbatică include multe ierbivore, cum ar fi zebra Grevy, gazela
Depresiunea Afar () [Corola-website/Science/322053_a_323382]
-
protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă zona de confluență a râului Nera cu Dunărea (luciu de apă, bălți, mlaștini, turbării, cu tufărișuri, păpurișuri și stufărișuri) cu floră și faună specifice zonelor umede. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: ape stătătoare oligotrofe, lacuri eutrofe cu un conținut important de substanțe minerale dizolvate în apă, suprafețe acoperite cu papură și stuf
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
Babia Góra (incluzând și partea nordică a parcului) a fost inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosferă”. Parcul national dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag, păduri de brad, păduri de brad și molid, tufărișuri alpine cu arbuști, pășuni alpine sau pajiști mezofile, cu o mare varietate de floră și fauna specifică Munților Carpați. Floră este constituită din: • specii arboricole (păduri de conifere, păduri de foioase și arbuști cu jneapăn sau scoruș de munte); • ierboase
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
UNESCO, urmând ca din anul 1992, situl UNESCO să cuprindă și partea belarusă a pădurii, aflată în exteriorul parcului național din Polonia. Parcul național dispunde de habitate divese: cu păduri mixte de câmpie, păduri virgine de fag, păduri de conifere, tufărișuri boreale sau pajiști halofile, cu floră și faună specifică atât Europei de Est, cât și Europei Occidentale. Flora parcului național este alcătuită în cea mai mare parte din specii arboricole de pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Pinus L."), stejar
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
naturale (Păduri medio-europene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri de "Tilio-Acerion" pe versanți, grohotișuri și ravene, Păduri ilirice de "Fagus sylvatica" (Aremonio-Fagion), Păduri ilirice de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco Brometalia"), Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Fânețe montane, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice și Peșteri în care accesul publicului este interzis); ce adăpostesc o gamă diversă de
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco Brometalia"), Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Fânețe montane, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice și Peșteri în care accesul publicului este interzis); ce adăpostesc o gamă diversă de fauna și floră specifică podișului mehedințean. Floră parcului național este constituită din specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite în concordanță cu structura geologică
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
Lucina. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană (păduri de molidișuri și făgete, tufărișuri, pajiști, turbării) cu rol de protecție pentru mai multe specii floristice, dintre care unele foarte rare. Flora rezervației este constituită dintr-o mare varietate de specii arboricole, arbusti și vegetație ierboasă. Dintre speciile întâlnite în rezervație pot fi amintite: roua
Răchitișul Mare () [Corola-website/Science/327288_a_328617]
-
Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 66 hectare. Situl reprezintă o suprafață împădurită încadrată în bioregiune continentală) aflată în Câmpul Leu-Rotunda din Câmpia Cracalului (subunitate geomorfologică a Câmpiei Romanațiului); ce conservă habitate naturale de tip: "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos" și protejază un arboret de stejar din specia "Quercus pubescens" (stejar pufos, cu vârste ce depășesc 100 de ani), care vegetează în asociere cu arbori de salcâm ("Robinia pseudoacacia"). În
Pădurea Studinița () [Corola-website/Science/330566_a_331895]
-
de foioase, păduri în amestec și păduri în tranziție). reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină și continentală aflată la poalele Munților Făgăraș, pe valea Oltului) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Tufărișuri alpine și boreale"; și protejază o gamă faunistică variată. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a
Oltul Mijlociu - Cibin - Hârtibaciu () [Corola-website/Science/330576_a_331905]
-
Sanguisorba officinalis)", "Pajiști montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Tufărișuri alpine și boreale", "Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium" și "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane" și protejază o mare diversitate floristica și fauna rară. La baza desemnării sitului se află două specii faunistice enumerate în anexa I-a
Valea Cepelor () [Corola-website/Science/330611_a_331940]
-
de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae și Galeopsietalia ladani)", "Tufărișuri alpine și boreale", "Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifolium" și "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane" și protejază o mare diversitate floristica și fauna rară. La baza desemnării sitului se află două specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European
Valea Cepelor () [Corola-website/Science/330611_a_331940]
-
câmpiilor, până la cel montan și alpin", "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum", "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea)", "Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)", "Tufărișuri alpine și boreale", "Turbării active" și "Vegetație lemnoasa cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane" și protejază specii importante din fauna, ihtiofauna și floră Orientalilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice enumerate în anexa I-a
Siriu (sit SCI) () [Corola-website/Science/330656_a_331985]